Sistemul de sănătate românesc nu a primit notă de trecere într-un clasament european făcut de specialiştii suedezi de la Health Consumer Powehouse. Şi mai grav este că la cea mai importantă categorie, rezultatele tratamentelor, România a obţinut 104 puncte din 250, clasându-se pe ultima poziţie, alături de Macedonia.
România ocupă din nou o poziţie ruşinoasă într-un clasament european privind eficienţa sistemului sanitar, la mare distanţă de ţările nordice care, la fel ca şi în anii precedenţi, se menţin pe poziţii fruntaşe din punct de vedere al eficienţei serviciilor de sănătate. Concret, ţara noastră ocupă locul al 32-lea din 35 de ţări studiate în ediţia 2015 a Indexului european al sistemelor medicale (EHCI). Şi mai grav este că, potrivit raportului, tratamentele aplicate în România nu dau rezultate. La acest tablou se adaugă o prevenţie făcută deficitar şi, pe alocuri, aproape inexistentă, un exod al cadrelor medicale care creşte de la an la an şi lipsa acută de aparatură performantă în spitale orăşeneşti şi chiar judeţene.
Tratamentele nu dau rezultate Concret, România a obţinut 527 de puncte dintr-un total de 1.000 de puncte, în urma sa fiind situate ţări precum Albania, Polonia şi Muntenegru. La polul opus s-au situat ţările nordice, respectiv Olanda, Elveţia, Norvegia şi Finlanda, care au întrunit punctaje mari la cei 48 de indicatori de performanţă analizaţi de Health Consumer Powehouse, compania care a realizat cercetarea. Rezultatele dezastruoase ale României nu au venit însă ca o surpriză pentru cei din sistemul medical care afirmă că procentul de 4,2% din PIB alocat Sănătăţii nu se oglindeşte în calitatea îngrijirilor medicale de care beneficiază românii. Dimpotrivă, arată Cezar Irimia, preşedintele Asociaţiei Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice din România (APCR). „Într-un sistem subfinanţat şi subnormat, pacientul român nu are nicio şansă. Efectele asupra bolnavilor sunt dezastruoase pentru că medicamentele cu care îi tratăm sunt din anii 1950. Tratamentele sunt aplicate târziu, când nu mai sunt eficiente, asta pentru că deşi noi cerem de ani buni programe de screening, ele nu există. Românii nu-şi depistează la timp boala, iar asta e strigător la cer, pentru că oamenii mor pe capete”, a declarat Cezar Irimia. Potrivit Indexului, ţara noastră a obţinut un punctaj de 104 dintr-un maxim de 250 de puncte în privinţa rezultatelor tratamentelor, ceea ce ne-a clasat pe ultima poziţie la nivel european, alături de Macedonia. „Evident, şansele de supravieţuire scad, în timp ce costurile care apasă pe umerii sistemului nostru de sănătate sunt fabuloase”, a completat reprezentantul pacienţilor.
Scorurile obţinute de România De pildă, documentul publicat ieri arată că Islanda, Olanda şi Norvegia au cele mai bune rezultate ale tratamentelor, în timp ce pacienţii olandezi sunt şi cel mai bine informaţi asupra drepturilor pe care le au. Un maxim de puncte, respectiv 225 din 225 posibile, a întrunit Elveţia, din prisma accesibilităţii la servicii medicale, în timp ce România a obţinut 150 de puncte la acest indicator. Cel mai uşor pot accesa serviciile de sănătate cei din Finlanda, Olanda şi Suedia. România a obţinut 71 de puncte din 125 la capitolul prevenţie, iar în privinţa accesului la medicamente a întrunit 43 de puncte din 125 posibile, la mare distanţă de Germania, Irlanda, Olanda, Marea Britanie şi Finlanda, care ocupă primele poziţii. „Nu e nimic surprinzător la acest clasament pentru că nu avem niciun motiv ca populaţia să fie mulţumită. Nu s-a schimbat nimic în ultimii ani în sistemul de sănătate. În privinţa accesului la aparatură de înaltă performanţă, situaţia este şi mai dramatică decât în anii precedenţi, nu se ajunge mai repede la medicul specialist sau la cel de familie. Pe de altă parte, nu ne putem compara cu alte sisteme de sănătate, atâta vreme cât cheltuielile noastre sunt cu 800% mai mici decât ale altor ţări, cum sunt cele nordice, de pildă”, au explicat oficiali în politici de sănătate publică pentru „Adevărul”. Potrivit Indexului din 2015, România are probleme majore la nivelul întregului sector public de sănătate, asta în condiţiile în care, alături de celelalte ţări aflate la coada clasamentului, au politici de sănătate publică învechite şi costuri mari de internare.
Fruntaşi la mortalitatea infantilă În privinţa mortalităţii infantile, ţara noastră este în continuare cap de afiş, urmată îndeaproape de Bulgaria şi Macedonia. Chiar dacă situaţia s-a îmbunătăţit faţă de anii 1990, România este în continuare pe „roşu”, nereuşind să identifice soluţii viabile prin care să limiteze acest fenomen îngrijorător. „Sunt două cauze, medicale şi sociale. La noi, o parte din mortalitatea infantilă este dată de rata mare de prematuritate, iar aici vorbim de lipsa monitorizării mămicilor, în special a celor din mediul rural, dar şi de lipsa educaţiei pentru sănătate. În anul 2016 avem femei care vin la spital doar atunci când nasc. Avem mortalitate infantilă şi pentru că româncele nu îşi alăptează suficient bebeluşii, dar şi pentru că diversificarea nu este făcută corespunzător”, a explicat Ana Măiţă, preşedintele asociaţiei Mame pentru Mame. Referitor la mortalitatea infantilă din cauze sociale, Măiţă spune că în România există foarte multă neglijenţă parentală şi abuz făcut de părinţi. „În alte ţări nu există aşa ceva”, a completat reprezentanta societăţii civile.
Unde eram anul trecut Anul trecut, România obţinuse doar 453 de puncte dintr-un total de 1.000, fiind clasată deasupra Bosniei şi Herţegovinei şi fiind depăşită de Bulgaria şi Serbia. România a avut „roşu pe linie” la opt indicatori, respectiv reducerea deceselor cardiovasculare, reducerea deceselor prin accident vascular cerebral, mortalitatea infantilă, rata de supravieţuire a bolnavilor cancer, anii de viaţă pierduţi prin deces ce putea fi prevenit, infecţiile cu MRSA (stafilococ auriu meticilino-rezistent), rata avorturilor şi depresia, după cum a arătat autorul studiului Arne Björnberg, într-o declaraţie pentru euro-health.ro. În Indexul prezentat anul trecut, aceasta atrăgea atenţia că România trebuie, în primul rând, să reducă proporţia asistenţei spitaliceşti, mutând accentul pe îngrijirile ambulatorii. Astfel, cheltuielile sistemului ar scădea, iar rezultatele tratamentelor s-ar îmbunătăţi.
