Deschid acest subiect la sugestia unui pacient care a trecut prin acest eveniment cardiovascular major, fiind fumator “pasionat” si luat oarecum prin surpindere de aceasta boala care i-a schimbat viata. Spun fumator “pasionat” pentru ca si la un an de cand a renuntat la fumat imi povesteste cu pasiune ca este lucrul pe care si-l doreste cel mai mult inapoi. Surprindere – pentru ca fiecare dintre noi, in sinea noastra, credem sau speram ca lucrurile rele nu ni se vor intampla noua si pentru ca la momentul infarctului pacientul meu avea mai putin de 50 ani.

La fiecare consultatie, domnul X imi povesteste cat de mult i-a afectat infarctul miocardic viata, cum resimte efectiv “pierderea” unei portiuni a muschiului inimii prin scaderea capacitatii de efort (datorata scaderii functiei contractile a inimii evidentiata la ecografia cardiaca).

Consilierea psihologica dupa infarct miocardic sau alte afectiuni invalidante are un rol bine stabilit in tratamentul/recuperarea post infarct, mai putin la noi, unde inca mai exista retinerea de a te adresa unui psiholog din diverse motive nejustifcate: sa nu afle colegii, sa nu creada lumea ca nu esti suficient de puternic pentru a depasi singur problemele.

Din studii reiese ca un numar foare mare de pacienti, aproximativ 65% din persoanele care au suferit un infarct prezinta simptome de depresie, dintre care 15-22% depresie severa. In plus, depresia constituie un factor de risc independent pentru aparitia bolilor cardiovasculare, iar  mortalitatea datorata bolilor cardiovasculare este mai mare la pacientii care sufera de depresie. De aceea, este bine ca orice pacient care a suferit un infarct sa discute cu un psiholog, uneori fiind nevoie si de tratament medicamentos la indicatia medicului psihiatru.

Evident ca fiecare persoana reactioneaza diferit la un eveniment/stimul extern. Exista pacienti care continua sa fumeze si dupa infarct sau dupa ce au un picior amputat. De cele mai multe ori, infarctul aduce o schimbare in viata pacientului, anxietate si teama de moarte. Pe langa acestea, se adauga necesitatea schimbarii stilului de viata – modificarea alimentatiei, intreruperea fumatului, reluarea treptata a activitatii fizice si reintegrarea socio-profesionala.

Ati trecut printr-un eveniment asemanator? Ce s-a schimbat in viata dumneavoastra? Ati discutat cu un psiholog? Doriti sa impartasiti si altora experienta dumneavoastra, pentru a-i ajuta sa treaca mai usor peste astfel de momente?

Astept raspunsurile dumneavoastra si daca va pot ajuta cu vreun sfat, o voi face cu placere.

Sursa