"Spiritul Paștelui este despre speranță, iubire și bucuria de a trăi. Paște fericit!"

 

 

Ouale rosii simbolizeaza sangele varsat de Fiul Domnului intru mantuirea omenirii si miracolul renasterii Sale, devenind elementul definitoriu al sarbatorii pascale.

Rastignirea si invierea reprezinta eterna legatura dintre moarte si viata, asa precum renaste natura in fiecare primavara, cind se reia ciclul vietii. Oul, el insusi purtator de viata, devine un simbol al regenerarii, al purificarii, al vesniciei. In traditia populara romaneasca se crede ca ouale de Pasti sunt purtatoare de puteri miraculoase: ele vindeca boli si protejeaza animalele din gospodarie. In dimineata primei zile de Pasti, copiii sunt pusi sa se spele pe fata cu apa dintr-un vas in care s-au pus dinainte un ou rosu si un ban de argint, pentru ca astfel copiii sa fie tot anul sanatosi si rumeni la fata precum oul de Pasti si curati si bogati precum argintul.

Ouale de Paste, potrivit traditiei, erau adunate din cuibar in miercurea din a patra, numita si „miercurea Paresimilor”. Exista obiceiul ca de la si pana in aceasta zi, gospodinele sa nu stranga ouale. Era credinta ca ouale alese in aceasta zi nu se stricau pana la Paste. Acum se alegeau ouale pentru mancarea de Pasti si ouale ce urmau sa fie inrosite. Chiar daca ele erau stranse in aceasta zi, vopsitul lor avea loc in joia din saptamana de dinaintea Pastelui, insa, niciodata in Vinerea Mare.

Ornamentarea oualor decorative este extrem de variata, ea cuprinde simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe si religioase. Iata cateva simboluri si semnificatii utilizate:
– linia dreapta verticala = viata ;
– linia dreapta orizontala = moartea ;
– linia dubla dreapta = eternitatea ;
– linia cu dreptunghiuri = gandirea si cunoasterea ;
– linia usor ondulata = apa, purificarea ;
– spirala = timpul, eternitatea ;
– dubla spirala = legatura dintre viata si moarte
In trecut culorile utilizate se obtineau din plante, fierbandu-se frunzele, florile, coaja sau tulpina acestora.
Culori (vegetale):
Rosu: se obtinea din coaja de mar dulce, frunze si flori de mar dulce, roiba, flori de sovarf, coaja de macies, etc.
Albastru: se obtinea din flori de viorele.
Verde: se obtinea din frunze de nuc, coaja de arin, coaja si mugur de mar paduret, floarea-soarelui, etc.
Galben: se obtinea din coji de ceapa, coaja de lemn paduret, coaja de lemnul cainelui, coaja de malin, etc.
Negru: (ouale negre simbolizeaza durerea lui Iisus): se obtinea din coaja verde a nucilor, coaja si fructe de arin, etc.

Vechimea obiceiului poate fi doar banuita. Exista batrani care isi amintesc ca strabunii lor vorbeau de practici de fertilizare savarsite de tinere perechi care ingropau “oua desenate” la marginea campului, in noaptea de Inviere, ceea ce plaseaza obiceiul in vremuri precrestine. Aceeasi vechime pare a fi demonstrata si de perpetuarea unui model numit “ciresica”- ce este aproape identic cu “vartelnita” intalnita pe ceramica de tip Cucuteni – sau a motivului numit “cararea ratacita”, cel mai greu de realizat (el se desfasoara pe intreaga suprafata a oului sub forma unei spirale cu volute), motiv ce este o forma originala de reprezentare a Caii Lactee, numita Cararea Ciobanului in comunitatile de oieri. Ouale inchistrite incepeau a fi “muncite” de pe la mijlocul Postului Mare. De regula, ele nu se mancau. Dupa ce erau sfintite in noaptea de Inviere, erau daruite rudelor si celor dragi si erau pastrate in apropierea icoanelor pana la Pastele urmator.

Incondeierea oualor de Pasti se incepe cu impartirea campurilor ornamentale de-a lungul si de-a latul oului. Asa se ajunge la doua, patru, sase, opt sau chiar mai multe suprafete, cu ajutorul liniilor trasate. Aceste linii cat si primele motive trasate cu ceara incalzita ce se scurge din varful condeiului, acopera unele parti din suprafata alba a oului. Oul este introdus apoi intr-o baie de culoare galbena, dupa care se scoate si se usuca. Acum incepe “scrisul” altor motive de culoare galbena; apoi se continua cu rosu si, de obicei, se termina cu negru sau alta culoare inchisa. La sfarsit, oul se usuca prin incalzire usoara si se sterg liniile de ceara.

Răspândirea. Ca răspândire geografică, obiceiul încondeierii ouălor acoperă întreaga suprafaţă a României. În Muntenia şi Oltenia, motivele ornamentale sunt naturaliste şi cu mai puţine culori, Oboga fiind unul dintre centrele cunoscute din judeţul Olt. În Moldova, cu cât se înaintează mai spre nord, motivele şi culorile sunt mai elaborate. Renumite sunt ouăle încondeiate de la mănăstirea Suceviţa, al căror decor este realizat din mărgele. În Transilvania şi Banat găsim o mare varietate de modele şi culori atât la români, cât şi la minorităţile naţionale. Ţara Bârsei a atins şi ea un nivel deosebit prin fineţea desenului şi a compoziţiei ornamentale şi cromatice.

Cucul” si “Ciobanul cu oile”

Exista peste 70 de desene diferite folosite de cei care incondeiaza oua, cu nume si simboluri aparte, in functie de zonele tarii. Cucul este un ornament folosit in Transilvania, mai ales in Tara Barsei. Aceasta pasare este principalul vestitor al primaverii.

Cu primul cantat vesteste echinoptiul de primavara, ziua pornirii plugurilor, si prin ultimul sau cantat – solstitiul de vara. Este pasarea cea mai des intalnita in folclorul romanesc, in cultul stramosilor, in ritualurile de fertilitate, practici magice, in legende si superstitii. Un alt motiv intalnit in Ardeal: “Ciobanul cu oile” Reprezinta constelatia Lira – puncte de orientare ale taranilor in timpul noptilor de vara, ciobanul fiind reprezentat de steaua Vega, iar oile de celelalte patru stele.

Folclorul conserva mai multe legende crestine care explica de ce se inrosesc ouale de Pasti. Una dintre ele relateaza ca Maica Domnului, care venise sa-si planga fiul rastignit, a asezat cosul cu oua langa cruce si acestea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Hristos. Se povesteste ca dupa ce Iisus a fost rastignit, rabinii farisei au facut un ospat de bucurie. Unul dintre ei ar fi spus: “Cand va invia cocosul pe care-l mancam si ouale fierte vor deveni rosii, atunci va invia si Iisus”. Nici nu si-a terminat bine vorbele si ouale s-au si facut rosii, iar cocosul a inceput sa bata din aripi.

Ciocnitul oualor se face dupa reguli precise: persoana mai in varsta (de obicei barbatul) ciocneste capul oului de capul oului tinut in mana de partener, in timp ce rosteste cunoscuta formula “Hristos a inviat”, la care se raspunde “Adevarat a inviat”.

In Bucovina, cojile oualor de Pasti, sunt aruncate in rau, pentru ca apa sa le poarte la “Blajini” (fiinţe imaginare, incarnari ale copiilor morti nebotezaţi, al caror loc de vieţuire se afla la “capatul lumii”, aproape de Apa Sambetei). In felul acesta, si Blajinii stiu ca pentru toti crestinii a venit Pastele.

 

 

 

Sursa: Miriam