Sistemul medical românesc este la pământ. Tratamente fără rezultate, lipsa de comunicare și informare, infecții luate din spital, corupție, mortalitate ridicată și medici descurajați. Așa arată realitatea despre care vorbesc chiar stâlpii de bază ai sistemului, medicii.
Spitalele din România sunt în comă. Pe holurile cu ciment spălat de dezinfectanți diluați și în saloanele cu pereți decojiți care nu au mai văzut nici măcar o mână de var de ani buni găsim părinți cărora copiii le mor în brațe pentru că nu le mai pot asigura tratamentul, bătrâni bolnavi cărora pensia nu le mai ajunge să cumpere medicamentele scumpe sau să plătească analize, dar și cadre medicale descurajate. Din 2006, avem o lege a sănătății și tot de atunci ni se tot promite „reforma“. Legea ne obligă pe toți la cotizaţii, în schimb ni se oferă promisiunea că, atunci când vom avea nevoie de servicii medicale, statul le va plăti total sau le va compensa. În realitate, dacă vrei să te tratezi, scoți bani din buzunar în multe cazuri. Potrivit Indexului european al sistemelor medicale (EHCI), apărut la începutul acestui an, românii sunt printre europenii cel mai puțin susținuți de sistemul de sănătate, un sistem care îi descurajează și îi lasă să se descurce cum pot chiar și pe medici. Ocupăm locul 32 din 35 de ţări studiate. România a obţinut 527 de puncte din totalul de 1.000, aflându-se doar deasupra Albaniei (524), Poloniei (523) şi Muntenegrului (484).
„Trebuie regândit sistemul“
Principalul actor pe piața serviciilor de sănătate din România este Casa Națională de Asigurări de Sănătate, care administrează Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Prin cele 43 de case de asigurări subordonate, ea contractează circa 26.000 de furnizori. Spre deosebire de anii 1970 – 1990, CNAS, nu Ministerul Sănătății, are cele mai multe pârghii pentru a influența comportamentul furnizorilor, cantitatea și calitatea serviciilor prestate către pacienții români. Numai că în România cei care au cotizat o viață întreagă la sănătate se trezesc atunci când ajung în spital că trebuie să scoată alți bani din buzunar pentru medicamente, materiale sanitare sau să se asigure că sunt bine îngrijiți. „Multă lume nu știe, dar între anii 1995 și 1996 în opt județe din România s-a desfășurat un program pilot cu experți aduși din străinătate care au venit să vadă cam ce sistem de sănătate se potrivește României în contextul trecerii de la comunism la capitalism. Există un ordin semnat de primul ministru al României de atunci, Radu Vasile, ministrul sănătății și ministru justiției în acest sens. Concluziile studiului au fost că sistemul care s-ar preta pentru România este cel care se aplică în acest moment în Anglia. În ciuda acestor recomandări făcute de experții pe care i-am și plătit s-a aplicat sistemul german Bismark despre care s-a spus că nu se potrivește deloc pentru țara noastră. La noi, pacientul este obișnuit să meargă la spital, la medicul specialist, medicina de familie este și a fost neglijată. Omul în comunism își dorea să meargă la spital de aceea a fost dezvoltată o mare rețea de spitale. Însă, în ultimii 50 de ani, s-a construit un singur spital public. Trebuie regândit sistemul“, spune dr. Eleodor Cârstoiu, medic chirurg pediatru și vicepreședintele federației Hipocrat.
„A vorbi despre asigurări de sănătate în România este o minciună“
Legea asigurărilor de sănătate inițiată înainte de anul 2000 a suferit peste 100 de modificări. Aproximativ 90% din populație este asigurată. Cea mai mare categorie de asigurați este cea a salariaților, care reprezintă 36% din total. Pensionarii și copiii, inclusiv elevii, sunt următoarele categorii asigurate, cu procente de 24% și 22%, după cum arată un raport al Alianței pentru Sănătate din România (APSER). Problema este că mulți dintre românii activi nu contribuie la sistem. Însă sunt peste 3,5 milioane de cetățeni activi care nu plătesc asigurare de sănătate. În plus, cei care plătesc nu știu exact care sunt serviciile de care sunt sigur că pot beneficia. „Vorbim de asigurări de sănătate, dar noi nu avem o poliță. Avem un RCA, o asigurare obligatorie, pentru care primim o poliță pentru asta unde scrie ce drepturi și obligații avem. La sănătate însă nu avem nici o poliță. A vorbi despre asigurări de sănătate în România este o mare minciună. Noi plătim un impozit pentru sănătate. Îl plătim statului care face ce vrea cu ei. Nu știm dacă îi dă pe toți către sistemul de sănătate sau ce face cu ei. Noi vrem ca sistemul acesta de impozitare să devină unul de asigurare“, a adăugat dr. Cârstoiu.
„Este nevoie de transparentizarea sistemului de sănătate“
Corupția este cea care macină cel mai mult sistemul medical. Un studiu coordonat de Ministerul Sănătăţii şi Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei (AID), cu privire la calitatea serviciilor din sistemul sanitar românesc şi percepţia asupra corupţiei din sistem, arată că aproximativ o cincime din populaţia adultă a României oferă plăţi informale în sistemul public de sănătate. „Problema cea mai mare din sistemul medical este corupția. În special marea corupție. Mica corupție se va rezolva în momentul în care va exista un sistem eficient de salarizare. Atunci nu se va mai dori acel plic. Sigur că vor mai fii excepții. Marea corupție este mai greu de rezolvat. Trebuie create mecanisme care să împiedice corupția, nu să constatăm după trei ani că cineva a fost corupt, că a furat sute de milioane și nu mai putem recupera nici un ban. Scandalurile din sănătate sunt abia la început. O să auzim din nou de sute de milioane, miliarde furate din care nu mai recuperăm nimic. Este nevoie de transparentizarea sistemului de sănătate“, precizează dr. Eleodor Cârstoiu.
