Hai să ne înțelegem. Când un rahat precum cel de la CNAS lovește ventilatorul, unul nu rămâne nestropit.

Autor Gabriel Diaconu

Aici oamenii nu (mai) contează. Numele lor e relevant doar pentru capete de acuzare, inculpări, decizii ulterioare ale justiției. Ce contează e doctrina. Doctrina spune că un grup de super-cetățeni, veniți pe linie de partid, se instalează pe anumite instituții, care au robinete. Banii merg în regim una mie, una ție, una taxă de protecție la Sfântul Ilie. E un MLM mafiot care n-ajunge, vreodată, la televizor sau procuratură decât în situația inedită când unul dă cu subsemnatul și dezertează.

În privința Sănătății relația Minister/ CNAS/ aserviți ai partidelor, ”puterilor” și multinaționalelor e atât de adânc așezată, și atât de veche, încât nu se schimbă decât costumele. Pepiniera e tot acolo. Vârfurile n-au fost niciodată independente, fie ei ”tehnocrați” sau nu. Ceilalți, ăștia mai mici, sunt blocați în infrastructură. Vorba lui Naomi Klein, salariile lor depind de cât de bine se pricep să nu priceapă nimic. E un gigant experiment Milgram, călare pe o balenă cu un maț de sute de milioane de Euro, și încă pe atât în șpăgi, comisioane, ”împrumuturi” între prieteni. Nu, nu e nicio diferență între stat și unele ONG-uri fanion. Ați văzut cum vorbea doamna Alina Ion, al cărei profil facebook de vreo două săptămâni e plin de rugăciuni, icoane și pilde?
Doamna Ion are un SRL.

SRL-urile care oferă servicii sunt dublate de ONG-uri care investesc bani în renovarea spitalelor. Doar nu-și imaginează cineva că vii cu dorință și entuziasm să dai cu bidineaua pe-o secție și cineva nu-și ia parandărătul.

Aici e purceaua moartă în coteț.

Că, dincolo de-o întâmplare întâmplătoare, și bățul băgat prin gard de DNA când copiii se iau la ceartă, câinii latră și ursul trece, diverși mustăcioși mustăcesc și neagă orice legătură cu realitatea, alții mai cu breton o ard în ronhus că nu tolerează corupția (aș!), când de fapt TOȚI, dar absolut TOȚI sunt prinși în cazaciocul ăsta sinistru.

Blestemații bătrâni sunt inamovibili, când mai apare câte un ”vârf de lance” e informat sec băbăiete, ori faci ca noi ori nu prinzi Paște/ Crăciun/ ziua de naștere a copilului.

Din poziția de omul semnăturii nu-ți ia decât două secunde să iscălești propria ta condamnare. Stai și vorbești ca niznaiul și apoi figurezi pe-o ambientală care te incriminează, apoi la zdup cu duba și la revedere reputație. Blestemații bătrâni n-au să ajungă niciodată la zdup cu duba. Pentru că au învățat lecția (un pic mai bine decât unii manageri de spital) că puterea stă în secrete, și orice om are secrete. Dacă sunt secrete scrise, cu atât mai bine.

SIUI a fost făcut, vezi doamne, ca să oprească hemoragia de rețete false.

Dar cine controlează anti-frauda SIUI a făcut business-ul actual. Dosarul Electronic, altă șmecherie de câteva zeci de milioane de Euro, e noul gadget pentru plimbat bani. Când m-am certat cu cei de la CNAS despre cum e ilegal ca o astfel de entitate să aibă monopol asupra datelor personale, fără checks & balances, toată lumea a ridicat din umeri. Ce mare brânză să ai date personale. 

Uite marea brânză. Și e doar o felie subțire, atât de subțire. Piața de sănătate la vedere împarte vreo 10 miliarde de Euro anual. Și mai conține încă vreo 10 miliarde, bani care circulă prin canalizarea politicii românești, nestingherită. Banii pun directori de companii. Banii pun primari. Banii fac partide și alianțe, desfac puteri și strunesc destinele a milioane de oameni. Banii îngrașă pământul din cimitire.

Sper din suflet că arestații lotului CNAS să-i mulțumească, diseară, Proniei cerești a) că s-a abolit pedeapsa cu moartea, b) trasul pe roată, arsul pe rug, tăiatul capului șamd, sau că nu suntem în Arabia Saudită să li se taie mâna pentru ce-au făcut.

Pentru că, în estetica grotescului și a odiosului, să furi bani destinați infirmilor, bolnavilor terminali, bătrânilor, sărmanilor, reprezintă un nou nivel. Un nivel de bagabonțeală care l-ar face invidios pe Nae Caranfil. La așa ceva nici el nu s-a gândit, pe când își imagina Filantropica

Autor Gabriel Diaconu medic Psihiatru