Cred că mulți dintre noi resimt acut și dureros stresul de a auzi zilnic că în sănătate corupția ucide la propriu. Pe bună dreptate; ca pacienți sau/și participanți la actul medical avem propriile emoții și experiențe legate de impactul cu sistemul sanitar.
Autor Elena Copaciu
Primele mele amintiri sunt de la 2 ani și 8 luni, când am fost internată pentru o intervenție chirurgicală la Spitalul Militar din Constanța. Am amintirea drumului spre spital împreună cu părinții, lampa scialitică din sala de operație și, mai ales durerea chinuitoare postoperatorie și cea de la pansamente, care nu trecea cu niciun calmant. Ani de zile de câte ori eram pe holurile policlinicilor pentru diverse mici probleme, uneori doar ca însoțitor, aveam o durere în bară, bruscă în abdomenul superior, când vedeam trecând bărbați în costum „de sală” sau „de chirurgie” și încercam un mic atac de panică, pregătit de mirosul de universal de dezinfectant al mediului medical. Ei da, miros de dezinfectant și afirmația care circula: „curat ca la farmacie” sau „curat ca la spital” pentru că albul imaculat al pereților, mirosul de dezinfectant și curățenia erau apanajul sistemului sanitar.
