La numarul 28 din februarie, busola noastra retro se opreste in dreptul unui subiect inexplicabil ocolit de condeiele culturale autohtone. E salubru de stiut azi, cand o pizza soseste mai repede decat ambulanta (exceptie elita PULS, SMURD) cum se primea primul ajutor cu un veac in urma: ambulanta sosea cu cai, vizitiu si un sanitar cu geanta. In spatiul acesta se afla o lume a halatelor albe din serviciul de salvare pentru care juramantul lui Hypocrate nu era doar o vorba amputata. Profesionistii cu stetoscop la gat erau invatati cu moartea dar si cu deontologia asezata pe treapta cea mai de sus a "scarii" personale.
Reqviem pentru Minovici
In anul 1906, dr. Nicolae Minovici a apelat la studentii din ultimii ani ai Facultatii de Medicina, ca sa faca practica intr-un domeniu nou la aceea vreme, urgenta in cazuri de accidente; Director si fondator al "Salvarii", Minovici le-a oferit ambulantele Societatii, trusele chirugicale si stiinta sa. Primul pas pentru ca medicii sa devina asii unei nou-nascute profesii, a fost facut. De aici incepe povestea Salvarii d'antant in orasul antebelic.
Unul dintre primii interni aflat mereu pe "metereze", in preajma urgentelor de gradul 0, a fost Dr. Stefan Anastasiu: "Ca intern al salvarii eram devenisem asa nerabdator cand plecam la vreun accident incat de multe ori am calcat consemnul si luam conducerea cailor mai ales cand erau anuntate sinucideri sau accidente grave. (...) Directorul nostru ne spunea ca mai bine sa-i omoram toti caii dar sa ajungem mai repede la locul nenorocirii". Ambulanta cu cai si medici ajungea inaintea pompierilor la incendii.
Daca azi inrositi liniile ca sa chemati Salvarea, la inceput de veac, multi isi faceau sange rau ca ajungea prea repede: " A fost un conflict si cei interesati intervenisera la telefoane sa anunte Salvarea cu 10 minute mai tarziu in cazul incendiilor ca sa nu ajunga inaintea pompierilor". Salvarea a ramas totusi in capul coloanei, deschidea drumul si avea prioritate. Cand suna semnalul Salvarii se facea poteca din respect si admiratie asa incat Salvarea a devenit copilul rasfatat al Bucurestiului. Plecarea se anunta cu o trompeta speciala al carei sunet parca electriza caii; lumea se dadea cu graba la o parte ca sa lase trecerea ambulantei cu fanionul falfaind.
Caii frumosi, ambulanta curata, vizitiul in tinuta impecabila. Prima ambulanta- model Dr. Minovici, care indemna: "Mergeti cat mai repede, dar sa nu omorati toti caii"
Stramosul ambulantei sosea la trap, dar la timp.
Pe "cutiuta" lacuita cu geamuri de cristal nu se zarea nici o pata. Dupa ce isi indeplineau misiunea, caii isi primeau portia de managieri, funditele rosii si bucatile de zahar.
Alarma falsa, in care brancarda era plimbata de pomana prin oras, ave un haz si o anecdota. Iata o mostra, relatata de Dr. Anastasiu : "Nu va suparati d-le Director, stiu ca va fac rau chemandu-va degeaba si ca in acest rastimp un nenororcit poate avea nevoie de ajutorul dvs dar n-am mai rezistat unei dorinti nebune de a ma convinge personal cat de repede ajungeti. Se vorbeste ca zburati. Si daca cineva a suferit din cauza mea am sa ma rog la Dumnezeu pentru sanatatea matale d-le dr. Minovici si sunt sigur ca voi fi iertat, ca multe vieti ai sa mai scapi".
Echipajul de salvare purta insigna ca pe o decoratie si sapca ca pe o distinctie: tinuta nu era doar vestimentara ci si morala
Proba educatiei obstei a trecut cu bine: Dr. Minovici a pus la Casa Teatrului cate o pusculita si un apel ca spectatorii sa dea si pentru Salvare 10 bani atunci cand dadeau destul pentru distratie. Teatrele, magazinele au primit pusculitele unde cetateanul putea dona "un fel de leu pentru Ateneul lor". "Si mahalaua a fost darnica insa mai mult de ordin moral; vecinele isi ureaza de bine una alteia, spunandu-si reciproc: Vedea-te-as dusa cu Salvarea".
Primii medici interni si Dr. Nicoale Minovici, "tatal" Salvarii care spunea ca nu intelege sa laude pe cei ce-si fac datoria pentru ca i-ar jigni
"Vasta conceptie de organizare a dr. Minovici era usor de indeplinit pentru ca toti vroiau sa fie printre donatori dar trebuia sa te duci la el acasa. Cum nu era dispus sa plateasca remize incasatorilor, a solutionat problema cu metode sui generis, adica a pornit-o singur, cu chitantele in buzunar si a luat de la cunoscuti si necunoscuti. Ba acolo unde i se parea ca da prea putin ii arata ce a dat vecinul, adica un buzunar plin cu bilete de 20 de lei.
Negustorul, de rusine, marea donatia, insa daca ar fi stiut...: acele bilete erau false, luate cu scop demonstrativ din muzeul Institutului Medico-Legal. Farsa a prins si iata cum, cel putin odata, falsul a servit la ceva bun", aminteste Dr. Stefan Anastasiu, medic intern al Salvarii.
Autoambulanta pentru un numar mare de raniti
Ambulanta -automobil fara sirene care imping spre trotuare dar cu staif si plata
Spitalul de urgenta si sediul Salvarii - vechea cladire de la 1905, distrusa in 44 la bombardamentele germane
Pe bratul drept al cheiului Dambovitei a fost odata o cladire mare "cu doua etaje pe trei aripi" pe care statea scris pe fronton alb, cu litere negre: "Salvarea"
Primul ajutor
Locuinta directorului, caminul internilor si garajele ambulantei intr-o cladire elganta ce ar aduce a "colegiu de calugari nelocuit..."
...daca la fiecare 10 minute usile garajului nu s-ar fi deschis larg pentru ambulanta salvatoare de vieti. Garajul, amintea Dr. Anastasiu e sufletul Salvarii: "Aici sunt asezate in perfecta ordine ambulantele cu destinatii precise. Trei servesc pentru accidente, trei pentru transporturi bolnavi necontagiosi, avand dispozitive de inclazire pe timpul iernii. O sala de operatie facuta de prof. dr. Minovici in caroseria unei masini are lumina puternica, apa calda si un numar respectabil de brancarde. Fiecare ambulanta e prevazuta cu facle pentru noapte. Nu lipsesc nici cutia cu masti contra gazelor, nici bucatariile ambulante."
Pe peretii exteriori ai cladirii se aflau medalioane cu insigna Societatii de Salvare si a Primariei. Salile mari din corpul principal cu parchet aduc a sanatoriu. Holul impunator despartea salile de clasa ale scoalii samaritene de salile de spital cu dotarile din trecut (paturile de spital inalte decupate din deceniul 30 inca odihnesc bolnavii la Polizu; ne miram ca nu s-a pastrat si halatul, stetoscopul ruginit sub patina timpului sau seringa, daca tot e penurie in spitale)
Inainte de 1906, oamenii mureau cu zile si cu ajutorul cetatenilor care pansau rana cu faina si pamant sau il apucau pe accidentat de maini si picioare sa il inghesuie pe un covor de birja. Modelul Dr. Minovici al trasurii-ambulanta, cu sanitari improvizati din sergenti de strada si conceput dupa "tipar" vienez, a fost prima forma de prim ajutor, initial rudimentara care traptat a evoluat la automobilul-cutiuta cu plata. A salvat multe vieti si a limitat suferinta avand drept pincipiu-ghidaj sa serveasca tuturor, de la vladica la opinca, de la cel mai umil cetatean la M.S. Regina Elisabeta.
Foto si informatii - Adrian Majuru. Multumiri!
