Animalele mari "se pricep" mai bine să elimine virusurile cauzatoare de cancer din ADN-ul lor, decât cele mici, susţin cercetătorii britanici, citaţi vineri de ziarul britanic The Independent.
Speciile mari tind să trăiască mai mult şi să aibă mai multe celule decât animalele mici, ceea ce în principiu înseamnă că au un risc mai mare să dezvolte o formă de cancer în timpul vieţii.
Cu toate acestea, speciile mari nu au rate mai mari de cancer decât speciile mici - o observaţie cunoscută ca "Paradoxul Peto", după numele celebrului epidemiolog de la Oxford, Sir Richard Peto, care a remarcat prima dată fenomenul în anii '70.
În prezent, un studiu realizat pe genomurile a 38 de specii de mamifere, variind ca mărime de la şoareci, la balenă albastră, a oferit o explicaţie parţială paradoxului, dovedind că animale mari "se pricep" mai bine la eliminarea virusurilor cauzatoare de cancer din ADN-ul lor.
O echipă de oameni de ştiinţă de la Universităţile Oxford, Glasgow şi Plymouth a analizat genomii pentru secvenţele de ADN ale retrovirusurilor endogene - virusuri capabile să integreze ADN-ul lor în ADN-ul cromozomilor umani.
Cercetătorii au descoperit că a existat o relaţie inversă între numărul de retrovirusuri endogene - "relicve" ale infecţiilor virale după milioane de ani de evoluţie - şi dimensiunea speciilor în cauză. Cu alte cuvinte, cu cât mai mare era animalul, cu atât era mai mic numărul de relicve virale descoperite în genomul său.
