„Mă ciupeam, ma învineţeam, mă maltratam, credeam că am celulită şi nu suportam niciun fel de grăsime”, povesteşte o tânără.

„Este o boală care atacă mintea şi te face să ai o părere proastă despre corpul tău, te face să te vezi altfel decât eşti cu adevărat”, afirmă o alta.

Sunt mărturiile cutremurătoare ale unor adolescente care suferă de anorexie. Din fericire, mamele lor şi-au dat seama la timp că tinerele au o problemă gravă.

„Se uita în oglindă şi o întrebam: îţi place ceea ce vezi? Ea îmi spunea: da! deşi eu eram şocată, pentru că arăta rău, un schelet cu piele!”, spune mama uneia dintre adolescente.

„Nu este o problemă a alimentaţiei. Alimentaţia este masca, este vârful icebergului Comportamentul alimentar este o funcţie a creierului, nu a stomacului”, explică dr. Laura Mateescu, medic primar psihiatrie pediatrică Spitalul Clinic de Psihiatrie "Alexandru Obregia''.

Nutriţionistul Şerban Damian afirmă că tulburările comportamentului alimentar sunt boli de natură psihică care presupun o deviere de la ce înseamnă normalitate.

Aceste devieri sunt din ce in ce mai frecvente peste tot în lume, inclusiv în România. Anorexia se afla pe locul trei în topul celor mai comune boli cronice ale adolescenţilor.

„Moda a dus la creşterea prevalenţei acestor tulburări”, explică conf. dr. Oltea Joja, psiholog clinician la Institutul National de Endocrinologie "C.I. Parhon''.

Perfecţiune. Asta văd tinerele în reviste, reclame sau pe internet. Nu este de mirare că îţi doresc să arate şi ele la fel. Nimeni nu le spune însă că aceste imagini nu reflectă realitatea şi că, de cele mai multe ori, sunt cosmetizate.

Una dintre adolescente povesteşte că s-a înfometat întrucât vroia cu disperare să arate ca un fotomodel de la o celebră casă de modă.

Iniţial, şi-a propus să slăbească doar câteva kilograme, dar în scurt timp totul s-a transformat într-o obsesie care a pus stăpânire pe viaţa ei.

Tânara a ajuns la spital după ce slăbise 19 kilograme în 10 luni. Nu mai avea menstruaţie, articulaţiile îi trosneau la fiecare mişcare, iar părul începuse să îi cadă. În plus, intrase în depresie, dar nu a îndrăznit să ceară ajutorul nimănui. Ba mai mult, s-a izolat. Toate acestea sunt simptome ale anorexiei. Şi nu sunt singurele consecinţe grave ale bolii asupra sănătăţii.

Din nefericire există şi cazuri care se termină cu decese. Cel mai cunoscut este cel al modelului francez Isabelle Caro. Tânăra a murit după 15 ani de luptă cu anorexia.

La noi însă nu există statistici, medicii care se ocupă de această boală sunt prea puţini, iar fondurile sunt insuficiente.

Cert este că în lume, anorexia are a doua cea mai mare rată de mortalitate dintre bolile psihice, după depresie.

În multe cazuri, anorexia se asociază cu bulimia, o altă tulburare de alimentaţie.

De aceea, părinţii trebuie să observe primii comportamentul copiilor, până nu este prea târziu. De asemenea, să le explice adolescenţilor că schimbările care au loc în această perioadă sunt fireşti. Şi în plus să-i înveţe din timp să se accepte, să se respecte şi, cel mai important, să se iubească.