Fabula cu ochelaristi si mafioti isterici.

Era o ţară în care o fabrică producea nu nasturi sau şosete, ci un lichid cu proprietăţi lecuitoare pe care doar câţiva ochelarişti cu carte multă ştiau cum să-l prepare. Oamenii aveau încredere în acea fabrică, căci fusese construită de cei mai înţelepţi oameni din ţară şi era înconjurată de-o legendă. 

vlad-mixich

Dar procesul de fabricare era laborios, complicat şi cu reguli care trebuiau respectate întocmai. Căci altfel, lichidul se transforma din leac în otravă.

Această fabrică funcţiona într-o ţară condusă de câţiva mafioţi care stăteau cam prost cu nervii. Principalul lor scop în viaţă era, desigur, să câştige repede cât mai mult aur dar, pentru asta, trebuiau să rămână la putere. 

Principala calitate pentru a rămâne la putere în acea ţară era să fii un mincinos cât mai iscusit. Localnicii erau foarte creduli şi, fiind de fapt nişte copii mari, adorau să se lase păcăliţi. Trebuia doar ca, din când în când, să li se dea şi altceva decât baloane de săpun colorate. Un lichid cu proprietăţi tămăduitoare, de pildă.

Ca orice mafioţi isterici, şi aceştia se pricepeau foarte bine să ameninţe şi să facă presiuni. Aşa că, într-o nefastă zi, mafioţii isterici i-au chemat la ei pe ochelariştii cu carte multă şi le-au ordonat să producă cât mai repede lichidul minunat. Ochelariştii i-au privit cu mirare pentru că în limba lor nu exista noţiunea „mai repede”, ci doar „exact când trebuie”. 

Mafioţii au început să-i ameninţe pe ochelarişti şi, isterici fiind, au ignorat faptul că, fără ochelarişti, nu vor avea niciun lichid minune. Ochelariştii, ca orice oameni cu carte multă, s-au speriat şi au decis să sară peste câteva etape ale procesului complicat de fabricare a lichidului. Au sperat că vor avea noroc şi că lichidul îşi va menţine, chiar şi aşa, proprietăţile lecuitoare.

Mai întâi au renunţat să mai cureţe cu religiozitate încăperea în care lucrau şi aparatele pe care le foloseau. Apoi au început să utilizeze de mai multe ori aceleaşi instrumente şi recipiente, deşi regulile înţelepţilor le interziceau să facă aşa ceva. Mafioţii isterici nu au fost mulţumiţi şi au continuat să strigemai repede, mai repede

Ochelariştii s-au speriat şi mai tare şi au început să sară peste şi mai multe etape. Obişnuiau să-şi verifice unul altuia munca dar acum, din grabă, au renunţat şi la asta. În camera de lucru era mizerie, haos şi dezordine. Între ei au început să şoptească că nu e bine ce fac şi că, la final, vor obţine otravă, nu un leac. Dar vocea nu li se auzea în vacarmul făcut de mafioţii care strigaumai repede, mai repede.

Şi a venit ziua în care, în sunetul unor trompete festive, lichidul a fost arătat poporului. Mafioţii stăteau mulţumiţi în faţă, felicitându-se că şi de această dată ei au ştiut mai bine decât acei ochelarişti răuvoitori care se prefăceau că nu înţeleg ce înseamnă „mai repede”. Lichidul a fost pus în mii de sticluţe şi gata să fie împărţit norodului nerăbdător. Doar că, privit în lumina soarelui de amiază, lichidul nu era curat şi limpede, ci murdar şi vătămător. 

Smeriţi şi temători, ochelariştii au arătat mizeria mafioţilor. Triumful era însă prea mare şi isteria prea adâncă. Mafioţii au hotărât ca împărţirea sticluţelor să continue. Până la urmă, norodul decidea pe propria-i răspundere dacă-şi va injecta sau nu lichidul în vene.

Şi, abia atunci, unul dintre ochelariştii cu carte multă şi-a amintit de înţelepţii care născociseră lichidul miraculos. Abia atunci şi-a amintit de jurământul prin care promisese să facă numai bine, chiar şi cu riscul de a-şi face sieşi rău. Abia atunci şi-a amintit că nu e croit din aceeaşi stofă cu un mafiot isteric. 

Şi a îndrăznit să vorbească. A vorbit despre mizeria din lichid. A făcut-o pe ascuns, la ceas adânc de seară, dar vorba lui s-a răspândit ca fulgerul şi tot norodul a aflat adevărul: că leacul se transformase în otravă.  

Ce s-a întâmplat mai apoi face parte dintr-o altă fabulă. Dar ochelaristul a înţeles că mafioţii sunt cei care au mai mare nevoie de el, decât are el nevoie de isteria lor. Însă fiind singurul care a îndrăznit, a fost şi singurul care a înţeles. De aceea ţara aceasta este condusă şi astăzi de câţiva mafioţi care stau prost cu nervii.

Notă: Asemănarea dintre faptele de mai sus şi cauzele producerii unui vaccin anti-gripal toxic de către Institutul Cantacuzino (aşa cum au fost ele stabilite de investigaţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii) nu este întâmplătoare.

Sursa

  • Newsletter


  • Centrul Medical NOVA VITA TgMures Specialitati chirurgicale

  • Centrul Medical NOVA VITA TgMures Specialitati medicale

  • "Sănătatea e darul cel mai frumos şi mai bogat pe care natura ştie să-l facă."
    Michel de Montaigne
    "Un sistem de medicină de familie foarte bine pus la punct, cu medici bine pregătiţi si informati va face ca pacienţii să nu fie nevoiţi să se ducă la spital cu orice afecţiune minoră". Tony Mathie, președintele WONCA Europe
    admin@amfms.ro