Cea mai frecventa afectiune maligna este cancerul de col uterin, care este produs de Human Papiloma Virus (HPV).
Este al patrulea tip de cancer ca incidenta in randul femeilor, dupa cel de san, fiind tot mai intalnit la femeile de peste 30 de ani.
Cercetatorii au identificat aproape 100 de tipuri de HPV, dintre care aproape 40 afecteaza zona genitala a ambelor sexe.
Aceste tipuri au fost impartite in doua categorii: unele cu risc oncogen scazut, iar altele cu risc oncogen crescut.
Este bine de stiut ca afectiunea maligna cu HPV ar putea sa apara la cativa ani, dupa ce a fost contact acest virus.
HPV se transmite cel mai frecvent prin contact sexual cu o persoana infectata, iar in aceste situatii prezervativul nu poate proteja tegumentele expuse, pentru ca sunt condiloame extinse pe piele.
Transmiterea virusului se mai poate face si prin maini infectate, lenjerie, prosoape,de la mama la nou-nascut. Tipurile de HPV cu risc redus oncogen duc la aparitia condiloamelor genitale, care sunt foarte contagioase.
Condiloamele genitale sunt niste excrescente moi, nedureroase, iar la femei apar, de regula, in zona genitala la nivelul valvei, in interiorul vaginului si in jurul anusului.
La barbati se pot gasi pe varful penisului, scrot, anus si coapse. Ele pot fi plate sau iesite in evidenta, unice sau multiple, fiind asemanatoare cu florile de conopida.
Tipurile de HPV cu risc oncogen crescut pot provoca probleme grave de sanatate si displazie cervicala. In timp, daca nu este facut un tratament, virusul poate conduce la aparitia cancerului de col uterin sau cancer la nivelul vulvei, vaginului sau penisului.
Celulele cu modificari se pot depista prin testul Babes-Papanicolau. Testul verifica existenta celulelor anormale inainte ca acestea sa devina precanceroase, sau cancer de col uterin.
Dar, din pacate, testul nu ofera o siguranta de 100% in privinta diagnosticului, de aceea este bine sa se mai efectueze si teste suplimentare.
Urmatorul pas este efectuarea testului HPV, daca Papanicolau ridica semne de intrebare. Acest test va evidentia materialul genetic (AND) al virusului in interiorul celulelor colului uterin.
Metode de tratament si preventie
In prima faza, metodele de tratament pentru condiloamelor genitale sunt diverse: creme aplicate local, electrocauterizarea (arderea) condiloamelor genitale, criochirurgie (inghetarea lor), sau indepartarea negilor cu ajutorul laserului.
Este bine sa stim ca, uneori, condiloamele pot recidiva dupa tratament. Iar anumite leziuni se pot vindeca spontan, datorita sistemului imunitar puternic.
In cazul leziunilor cervicale cu factor de risc este necesara indepartarea tesutului anormal si monitorizarea dupa tratament, la un interval de 3-6 luni.
Pentru a preveni contactarea acestui virus este bine sa fie evitat comportamentul sexul cu risc crescut, prin limitarea partenerilor sexuali, pentru ca nici macar prezervativul nu ofera protectie.
De asemenea, efectuarea anuala a testului Papanicolau si mentinerea unui sistem imunitar puternic al organismului, prin alimentatie sanatoasa si vitamine, sunt de preferat.
