Pacienții de scleroză multiplă din Dolj sunt nevoiți să străbată sute de kilometri pentru a-și lua tratamentul. Este vorba de peste 100 de oameni numai în Craiova. Numărul acestora este mai mare, însă nu există date oficiale. Pentru că nici unul din spitalele craiovene nu îndeplinește condițiile pentru derularea programului național de scleroză multiplă, bolnavii sunt puși pe drumuri până la București, Cluj sau Timișoara. Disperați, mulți cu probleme grave de vedere, în cărucior sau în cârje, pacienții cer ca cineva să se gândească și la ei.
Copii, tineri adulţi, femei sau bărbaţi, bătrâni, indiferent din ce categorie fac parte, sunt ținta unei boli crunte, scleroza multiplă. Datele furnizate de Societatea de Scleroză Multiplă din România arată că această boală afectează aproape 2,1 milioane de oameni la nivel mondial şi peste 10.000 de români. O bună parte dintre ei sunt olteni.
Un pacient care suferă de scleroză nu este nici pe departe „nebun, bolnav mintal“, aşa cum poate mulţi cred. Scleroza este o boală neurologică, aceasta afectând de multe ori tinerii care aparent sunt sănătoși. „Scaun cu rotile“, „orbire“, „boală care nu se vindecă“ sunt doar câteva dintre ideile care macină viața unui pacient care suferă de această boală. Irina trăiește pe pielea ei coșmarul numit scleroză multiplă. Totul a început în 2005. Irina avea doar 35 de ani. „În ianuarie 2005, într-o zi am început să merg puțin ciudat cu piciorul drept. Nu mi-am dat seama ce s-a întâmplat, m-au întrebat colegii de serviciu dacă am pățit ceva și le-am spus că probabil am alunecat pe zăpadă și de asta merg așa. Chiar nu știam ce mi se întâmplă. Am mers la medic și mi-a spus că mă internează de urgență la Spitalul de Neuropsihiatrie din Craiova. Am aflat că aveam monopareză. Scăpam papucul din picior, mergeam foarte greu“, povestește pacienta.
„Boala este foarte grea“
Scleroza afectează vederea. Netratată, boala duce la paralizie şi chiar la moarte. Ca să poată ține boala sub control, Irina face injecții de 11 ani. Nu a mai putut să meargă la serviciu, iar tratamentul este vital. „Am intrat pe tratamentul cu interferon și din 2005 fac acest tratament injectabil. Fac injecție, o zi da, una nu. Boala este foarte grea. La unii pacienți evoluează foarte repede. Nu te mai poți deplasa singur. Obosești foarte repede. Vederea nu mai este bună. Tratamentul este important pentru că mă ajută să țin boala sub control“, spune Irina.
