Media de vârstă la care femeile din România nasc primul copil a crescut cu opt ani în ultimii 25 de ani, ajungând la aproape 27 de ani. Faptul implică și o creștere a numărului familiilor cu un singur copil, în dauna celor cu doi, trei sau mai mulți copii. Chiar dacă poate fi privit ca un semn de maturizare și de adaptare la realitățile economice, fenomenul este îngrijorător din punctul de vedere al sustenabilității măsurilor de protecție socială. În plus, există riscuri medicale majore pentru sarcinile târzii, care se repercutează tot asupra bugetului public. Îmbătrânirea populaţiei pune în pericol, pe termen lung, chiar existenţa naţiunii, în condițiile în care demografia României este afectată și de exodul forţei de muncă, descreșterea numărului căsătoriilor, creșterea ratei divorţurilor, scăderea natalității.
Dispare treptat grija de a lăsa urmași
Femeile din România nasc primul copil la o vârstă tot mai înaintată, ceea ce scade şi intenţia de a avea mai mulţi copii. Potrivit unor date transmise de Ministerul Protecţiei Sociale la solicitarea PUTEREA, femeile din ţara noastră fac acum primul copil la vârsta medie de 26 de ani şi şapte-opt luni. Conform aceleiaşi surse, vârsta la care femeile năşteau primul copil în 1990 era de puţin peste 22 de ani. Iar în anii ’80, vârsta era şi mai scăzută, la aproape 19 ani. Situația e deplânsă de un reprezentant al regimului comunist: „De la nebunia lui Ceauşescu de la finele anilor ’60, prin decretul privind creşterea natalităţii, şi până în prezent, au avut loc câteva transformări mari. De exemplu, socialismul a luat câteva măsuri bune privind creşterea copiilor, au fost create creşe şi grădiniţe, au fost construite cămine pentru studenţi, locuinţe pentru tineri. Dar acum această situaţie e tristă. Situaţia actuală e dramatică, pentru că amânarea căsătoriilor şi a naşterii unui copil sunt legate de condiţiile materiale precare de care are parte generaţia tânără”, declară, pentru PUTEREA, Dumitru Avram, fost consilier de presă al lui Nicolae Ceauşescu.
Dacă în urmă cu două-trei decenii, una din primele griji ale cuplurilor era să procreeze pentru a avea urmaşi, acum accentul s-a mutat către situaţia financiară, stabilitatea locului de muncă, achiziţionarea unei locuinţe etc. Nașterea târzie implică și prevalența familiilor în care se naște un singur copil. „Deşi există un raport al Academiei Române care afirmă că natalitatea ar trebui să fie de 2,18 în medie, adică o familie să facă peste doi copii, acest lucru nu se întâmplă. Şi nu se întâmplă pentru că Guvernul nu stimulează natalitatea şi creşterea copiilor. La noi există o politică uniformă care nu stimulează natalitatea, iar infrastructura de serviciu care ar facilita familiei un venit suficient, păstrarea locului de muncă nu este bine realizată. În plus, coşul de consum nu e luat în considerare în stabilirea salariului minim. Toate acestea fac ca familiile să considere că veniturile nu sunt suficiente pentru a avea un nivel bun de natalitate”, declară, pentru PUTEREA, Bogdan Hossu, liderul Cartel Alfa. Politicienii, mai ales când se află în Opoziție, sunt în acord cu sindicaliștii în privința necesității de a se face „ceva urgent” pentru stimularea natalității. „Cel mai important lucru ţine de societate, care oferă condiţiile necesare. Explicaţia constă în faptul că a crescut vârsta pentru siguranţa economică, ea se dobândeşte mai târziu. Anterior, unii aveau loc de muncă la 18, 19 ani, erau alte soluţii de integrare socială, economică. Acum tinerii preferă să se asigure economic întâi, pe primul loc e siguranţa. E cert că Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii şi statul român pe ansamblu nu au nici o strategie pentru a stimula natalitatea, ar trebui acordate reduceri de taxe şi impozite, diverse facilităţi la familiile active. Nu alocaţia trebuie să fie ajutorul, ea trebuie să fie ceva suplimentar, pentru copil. De altfel, eu am un proiect prin care doresc să scot alocaţia din venitul minim garantat, să nu ia alocaţie şi cei care au 50 de milioane salariu”, spune, pentru PUTEREA, deputatul Petru Movilă, membru în Comisia pentru Sănătate şi Familie.
Pericolele sarcinilor târzii
Dacă în primii șapte ani de după Revoluţie, vârsta medie de concepere a primului copil s-a menţinut în jurul nivelului de 22 – 23 ani, începând cu anul 1998, acest indicator s-a înrăutățit constant. În medie, pierdem un an la alţi patru. Altfel spus, o dată la patru ani vârsta la care româncele concep primul copil mai urcă cu un an. Dacă se păstrează acest ritm, peste 30 de ani primul copil va fi născut, în medie, la circa 33 de ani.
E adevărat, și speranța de viață este în creștere, dar aceasta nu înseamnă că fiziologia umană s-a schimbat. Rămâne, în continuare, o problemă medicală procrearea la vârste înaintate. O femeie ajunge la apogeul fertilităţii între vârsta de 20 şi 24 de ani. La femeile cu vârsta cuprinsă între 35 şi 39 de ani, fertilitatea este la un sfert din capacitatea maximă. La femeile cu vârsta între 40 şi 45, şansa de a deveni însărcinată este cu 95% mai mică decât a unei femei de 20-25 de ani. Medicii avertizează că, odată cu înaintarea în vârstă, sarcina vine cu mai multe riscuri, care se transpun în primul rând prin diferite boli ce pot afecta copilul. Anomaliile cromozomiale sunt mai frecvente şi mai ridicate, iar pericolul apariţiei Sindromului Down este de trei ori mai mare la un copil născut de o mamă de 35 de ani, decât la un copil născut la 20 de ani. După 30-35 de ani, femeile rămân mai greu gravide, iar riscul de naştere prematură sau chiar de avort spontan este mai ridicat. Mai mult, după 35 de ani, femeile însărcinate sunt mai des supuse riscului de a dezvolta diabet de sarcină, hipertensiune arterială sau probleme ale placentei.
