Dacă bronşita durează mai mult de zece zile, înseamnă că s-a cronicizat. Care sunt cauzele apariţiei bronşitelor la copii şi cum se tratează corect acestea, aflaţi din articolul următor.

Prof. dr. Marin Burlea, Spitalul de Copii „Sf. Maria“ Iaşi: „Respiraţia şuierătoare este un semn că micuţul ar putea suferi de bronşită, o infecţie a căilor respiratorii care este mai frecventă în sezonul rece şi primăvara. Bronşitele debutează prin afectarea căilor aeriene superioare: copilul strănută, tuşeşte, respiră greu. În plus, face febră moderată (38-38,5grade C) şi are o stare generală proastă. După un interval de una - trei zile, micuţul începe să aibă şi expectoraţie cu mucozităţi (muco-purulentă). La copii, acest tip de afecţiune constituie 20% din totalul infecţiilor respiratorii acute.

O bronşită acută infecţioasă poate fi virală (produsă de virusuri gripale sau paragripale, de exemplu) sau bacteriană. Aceasta din urmă apare în evoluţia unei bronşite acute virale care se suprainfectează. La formele virale nu este nevoie ca tratamentul să se facă cu antibiotice, însă în cazul celor bacteriene, acest lucru se impune. Dacă boala durează mai mult de şase - zece zile, înseamnă că s-a cronicizat. Atunci puseele de tuse şi de expectoraţie muco-purulentă se intensifică.

În cazul copiilor, există mai multe forme de manifestare a bronşitelor. Medical, acestea se numesc: bronşiolită (bronhiolita, la sugar), bronşita obstructivă la copilul sugar şi copilul mic sau bronşita obstructivă recidivantă la copilul mic şi preşcolar. Bronşita obstructivă recidivantă se repetă pe parcursul a doi ani consecutivi, de două - trei ori pe an. Orice recidivă sporeşte riscul transformării ei în astm bronşic. 50-65% din bronşitele obstructive recidivante se pot transforma în astm.

Trebuie să se consume constant lichide pentru a preveni deshidratarea

La copii, se manifestă mai frecvent ceea ce medicii numesc „bronşiolita“. Aceasta debutează cu o infecţie respiratorie (care nu este gravă), tuse uşoară, respiraţie şuierătoare, secreţie nazală şi strănut. Simptomele durează câteva zile şi pot fi însoţite de diminuarea poftei de mâncare şi de febră (38 - 39o C).

Apare apoi tusea şi ceea ce se numeşte wheezing (copilul expiră prelungit, iar respiraţia este zgomotoasă, parcă se aude un geamăt expirator), un semn definitoriu al bolii. Alimentarea copilului la sân sau cu biberonul poate deveni dificilă, din cauza ritmului respirator rapid. Mai apar şi tulburări microcirculatorii (tegumente marmorate), un apetit capricios şi o stare de agitaţie sau moleşeală.

Bronşiolita apare în primii doi ani de viaţă, cu un vârf de incidenţă la vârsta de şase luni. Poate apărea sporadic, dar şi în mici epidemii, în comunităţi. Studiile au arătat că mai frecvent sunt afectaţi băieţeii care au între trei şi şase luni. De regulă, sursa de infecţie este un membru al familiei care are o boală respiratorie minoră.

În tratamentul bronşitei acute la copil, trebuie urmărit să se consume constant lichide pentru a preveni deshidratarea. În cazuri mai grave de deshidratare, se apelează la perfuzii, la recomandarea medicului. Terapia simptomatică este însă de cele mai multe ori singura folosită. Aşa cum am mai spus, se administrează lichide pentru a preveni deshidratarea şi paracetamol în cazul în care apare febra. Dacă apare tusea cu expectoraţie, se recomandă administrarea unui sirop care să ajute copilul să expectoreze.

O astfel de tuse poate persista mai mult timp după debutul afecţiunii. Asta pentru că bronhiile se curăţă şi din această cauză tusea poate persista şi câteva săptămâni.

De asemenea, este util să aşezaţi un vas cu apă caldă şi muşeţel fie pe calorifer, fie pe o plită electrică. În acest fel, aerul din camera copilului nu va fi uscat“.

Diagnostic greşit

* Diferenţa dintre bronşită şi gripă: bronşita se manifestă prin tuse şi expectoraţie, pe când în cazul gripei tusea este seacă, lăcrimează ochii etc.

* Frecvenţa reală a bronşitelor nu se cunoaşte, deoarece mulţi bolnavi nu vin la medic sau sunt înregistraţi cu alte diagnostice (viroze respiratorii, faringite şi laringite acute).

* Bronşitele sunt mai frecvente la copii din cauza deficitului de imunitate cauzat de alimentaţia inadecvată. Copiii nu sunt alăptaţi suficient, consumă prea mult lapte praf, nu mănâncă produse de calitate.

Factori favorizanţi

Factorii favorizanţi ai bronşiolitei sunt lipsa alimentaţiei naturale, prea multe persoane care trăiesc într-un spatiu restrâns, fumul de ţigară dintr-o încăpere în care stă şi copilul, dar şi o afecţiune pulmonară deja existentă a bebeluşului. Printre factorii externi care favorizează apariţia bronşitelor se numără inclusiv alimentarea cu lapte praf a sugarului, aditivii alimentari (coloranţi, aromatizanţi, conservanţi), noxele atmosferice (fum, pulberi, vapori etc.), pulberile industriale. Nu trebuie ignorate nici substanţele agricole (îngrăşăminte minerale, pesticide), remediile farmacologice (antibiotice, fermenţi proteolitici, vitamine de grup B) sau infecţiile virale repetate.

Cum poate fi prevenită boala

Apariţia bronşiolitei şi a altor afecţiuni respiratorii la copii este destul de frecventă, datorită contactului frecvent al acestora cu diferiţi germeni, pentru care nu au imunitate. Bronşiolita are cale de transmitere asemănătoare cu gripa. Pentru a preveni bronşiolita, sunt necesare următoarele măsuri: evitarea contactului cu alţi copii care au bronşiolită sau alte infecţii ale tractului respirator superior; în cazul în care unul dintre copii este bolnav, se încearcă separarea lui de fraţi; copilul bonav trebuie să stea acasă, nu se indică trimiterea lui în colectivitate (şcoală sau grădiniţă) până când tusea nu dispare. Igiena este foarte importantă: spălatul pe mâini îndepărtează germenii de la acest nivel şi previne infectarea copilului în momentul în care punem mâna pe el sau atingem obiecte cu care el va veni în contact. Se va evita fumatul în preajma copiilor: fumul de ţigară irită mucoasele nazale, sinusale şi pulmonare şi cresc riscul apariţiei de infecţii respiratorii.