Rumegușul României s-a multiplicat de la an la an. Ultimele estimări anunță zglobiu că suntem în creștere, macroeconomic stabili, salvați de agricultură. Ca înainte de criză. Căci înainte de crah-ul din 2008, guvernanții de atunci anunțau că economia românească duduie. Și-a duduit până a făcut poc și încă mai fâsâie. Un cincinal mai târziu progresele rămân tot mărețe. Renii Moșului, Rudolf în particular – a se citi Eugen Nicolaescu – au luat abacul și-au calculat.

În primul rând Sănătatea va primi mai mulți bani. Ei de fapt sunt mult mai puțini ca anul trecut dar cei care sunt, sunt proporțional mai mulți pentru cheltuieli curente. Dixit Rudolf. Medicii rezidenți se trezesc că Facultatea mai nou are 11 ani. Adică sunt bursieri până la adânci bătrâneți. Și pe lângă salariul ignobil de 150 de Euro vor mai primi 150 de Euro. Ceilalți sărmani ai halatului alb să-și pună pofta în cui, salariile la bugetari sunt înghețate prin zapis, trebuia și Rudolf să taie de undeva, să-i iasă adunările și scăderile!”, analizează psihiatrul Gabriel Diaconu situația cadourilor guvernamentale de Crăciun.

O marotă veche: „De unde să dăm dacă nu avem de unde?”

Profesorii vor mai primi niște bani din cei care le-au fost luați, că doar de la ei pleca suspinul neamului. „Moșul” e optimist. Sunt veritabile șanse ca, până la următorul cincinal, dascălii patriei să-și revină la salariile de pe vremea premierului Tăriceanu. Că țara n-are nevoie de alfabet, n-are nevoie de educație civică și educația religioasă să se facă direct la așezămintele de cult care sunt, oricum, scutite de taxe. Și dacă oamenii au vreo problemă cu sărăcia să se roage la Dumnezeu, că moșul se ocupă doar de daruri.

Economistul șef al Sănătății, om de omenie, a clarificat pentru o ultimă oară – dacă mai era nevoie – cum stau lucrurile: „Țara e săracă, de unde să dăm dacă nu avem de unde?”. Parcă îl auzi pe Rebengiuc în rolul lui Moromete… Acest „să dăm” zgârie timpanul și ultimului posesor de creier, mai ales când aude comentariul din gura unui auto-numit liberal.

„Păi, onorabililor, ce dați domniile voastre sub formă de servicii e urmarea firească a faptului că noi, pițifelnicii contribuabili, trudim încă în cuantă de 20% forță de muncă în țara noastră, plătim aproape 60% din venitul lunar sub formă de taxe, impozite și dări, în genere pentru ca Statul, adică voi, să gestionați măgăoaia. Să aveți grijă de copiii noștri - plus 1.9 lei pe lună propuși la alocația de creștere a copilului în Senat recent - și de bătrânii noștri - cărora li s-a promis indexarea pensiilor cu rata inflației, un fel simpatic de-a zice că, de fapt, nu se schimbă nimic, doar că anul care vine nu vor continua să se deprecieze. Și de noi. Care noi vă dăm vouă! Nu invers!”, se indignează psihoterapeutul Diaconu.

Copilul somat de Fisc și sifilisul terțiar

Grija pentru cetățean este, vizibil, o prioritate a Moșului Ponta și Elfilor săi miniștri în preajma sărbătorilor. Fiscul i-a trimis o epistolă unui băiețel de 13 ani, pianist talentat, premiat internațional, să-i aducă aminte că are să dea la stat 13 lei impozit pentru un concert susținut. Titlul mefistofelic: „Somație”. Nu-i așa că dă bine, tu ditamai stat, cu ditamai mușchi, cu ditamai inspectori care nu reușesc să culeagă nici măcar 50% din taxe cuvenite, îndeosebi de la marii băieți aflați în executare silită, să te iei de un băiat talentat cu degete unse parcă în apa Iordanului? 

„Și ce, te-ai fi așteptat să iasă Moșul, sau Rudolf, sau Șoricelul Chiț cel bâlbâit să-și ceară scuze înainte de-a-și continua perorația aritmetică a probabilităților și principiilor. Sau să îl strângă de rever pe ministrul - al cărui nume rimează cu ușa - vizavi de statutul profesional al militarilor care au fost în teatre de luptă și s-au ales cu boli psihice. Ciorăpeii să fie ordonați, șosetele atârnate pentru așteptatul darului, bugetul crește, țara își urmează drumul pe autostrăzile lui Șova care, de când a negat existența Holocaustului, se îndoiește și de existența unui drum între Brașov și Sibiu care să nu treacă prin munte!”, punctează dr. Gabriel Diaconu.

Nu ei sunt proști. Noi suntem. Precum umbrele, oamenii care ne conduc sunt doar pâcla pe care noi o proiectăm pe pereți. Și dacă viitorul stă în cifre, viitorul sună bine. Vom fi mai bolnavi, mai tâmpiți, mai slugi decât am fost anul trecut, pe vremea asta. Luna aceasta, după cinci decenii, un om a murit, în România în secolul XXI, de sifilis terțiar. Boală considerată eradicată până de curând. De ce? De ce, Moșule? Țară săracă, oameni sărmani.