Sănătatea ochilor este vitală pentru fiecare dintre noi. Tulburările de vedere, lăcrimarea ori vederea înceţoşată pot părea simptome banale, însă pot semnala boli grave. Majoritatea afecţiunilor ochilor sunt corectate cu ajutorul ochelarilor, dar pentru altele intervenţia chirurgicală nu poate fi evitată.

Miopia

Miopia este una dintre cele mai frecvente cazuri de vedere neclară. În cazul acestei afecţiuni, pacienţii nu văd bine la distanţă, dar văd foarte bine de aproape. Statisticile arată că 26% din populaţia lumii se confruntă cu această problemă.
Miopia poate să apară în copilărie şi este posibil să fie transmisă genetic. Boala evoluează odată cu creşterea copilului şi de aceea este recomandat să se facă periodic controale, la trei şi şase luni, apoi la un an, în funcţie de caz. Până la vârsta de 20 de ani, nu intră în discuţie operaţia.
„Până la 20 de ani, se fac corecţii purtând ochelari, iar după această vârstă se pot folosi şi alte tratamente. Dacă pacientul suferă de un tip avansat de miopie, se poate ajunge la un implant de cristalin”, ne-a spus un medic oftalmolog.
Foarte important este, după cum explică medicul oftalmolog, momentul ales pentru intervenţia chirurgicală: «Miopia nu stagnează la 20 de ani şi atunci trebuie ales cu atenţie momentul potrivit pentru a interveni chirurgical. După vârsta de 25-30 de ani, putem vorbi de operaţie. Trebuie să aşteptăm doi-trei ani la rând să vedem dacă nu există o creştere a miopiei. Altfel, putem să operăm şi să rămână cu o dioptrie restantă şi pacientul să fie nemulţumit că va purta în continuare ochelari. Oamenii trebuie să ştie că operaţia de implant de cristalin nu opreşte evoluţia bolii, ci doar ne scapă de ochelari».

70 de milioane de oameni suferă de glaucom

Denumit popular „hoţul tăcut”, glaucomul este boala ochilor care se instalează fără să simţim ceva şi se dezvoltă treptat. Conform Organizaţiei Mondiale de Sănătate, peste 70 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de această boală, iar 50% dintre aceştia nici nu sunt diagnosticaţi oficial.
Riscul mare este la pacienţii care au în familie rude de sânge cu glaucom. Controlul oftalmologic în cazul glaucomului constă în examinarea acuităţii vizuale, măsurarea presiunii intraoculare şi examinarea fundului de ochi.
Glaucomul apare mai frecvent după 40 de ani, mai ales la pacienţii cu riscuri generale, cum ar fi diabet zaharat, hipertensiune arterială. Vorbim de o boală care duce în final la distrugerea nervului optic, dar care se poate vindeca.
„Pentru a pune diagnosticul de glaucom, avem nevoie de mai multe investigaţii. Mai nou, se pune accent pe gonioscopie (examen oftalmologic al unghiului între iris şi cornee – n.r.)”, a explicat medicul oftalmolog.
Dacă în trecut medicii mai aveau dubii la punerea unui diagnostic de glaucom, acum a apărut tomografia în coerenţă optică. Vorbim despre o tehnologie de ultimă generaţie, care ajută la punerea cu exactitate a diagnosticului.
„Tomografia în coerenţă optică ne arată dacă există progres sau nu. În caz de progres, iniţiem tratamentul antiglaucomatos, dacă nu, pacientul rămâne sub observaţie, în funcţie de factorii de risc pe care îi are. Există doar trei astfel de tomografe în ţară”, a spus medicul oftalmolog.
În cazul în care pacientul are glaucom cu unghi închis, se poate interveni chirurgical, iar pentru cel cu unghi deschis, este folosit doar tratament medicamentos.
«Beneficiem astăzi de medicamente care scad presiunea intraoculară, de aceea pacientul trebuie foarte bine monitorizat. Se începe cu un anumit tip de picături şi în timp se urmăreşte dacă picăturile sunt îndeajuns pentru a scădea presiunea intraoculară. Dacă nu, se face adiţie medicamentoasă”, a declarat medicul oftalmolog.
Pacienţii trebuie să ştie că glaucomul intră într-un program naţional de sănătate, astfel că beneficiază de tratament gratuit.

Orbirea este reversibilă în cazul cataractei

Cataracta este o afecţiune oftalmologică foarte răspândită, care se întâlneşte mai ales în rândul bătrânilor. Din fericire, orbirea este reversibilă în cazul acestei boli. Astăzi, cataracta nu mai este o afecţiune care pune mari probleme, pentru că se poate opera.
Intervenţia chirurgicală se stabileşte în funcţie de scăderea acuităţii vizuale. În general, pacienţii ajung târziu la medicul oftalmolog, atunci când boala se află în stadiu avansat.
«Mai nou, există ecografii de înaltă rezoluţie care ajută la tratarea acestei afecţiuni. Este indicată o ecografie prin care analizăm activitatea retinei şi a nervului optic. Cu ajutorul acesteia, pacienţii beneficiază de investigaţii înainte de a se opera ca să vadă dacă efectele postoperatorii sunt cele dorite”, a menţionat medicul oftalmolog.
Pacienţii care au cataractă prezintă o sensibilitate crescută la lumină, văd mai bine în interior decât afară. Pentru aceştia, există lentile heliomate, care îi protejează împotriva ultravioletelor.
Expunerea la soare determină nu doar cataractă, ci şi leziuni degenerative maculare, care duc la afectarea vederii centrale.
„Din ce în ce mai mulţi pacienţi tineri au aceste leziuni, expunerea la ultraviolete fiind principala cauză. Ele determină afecţiuni ale întregului glob ocular. Expunerea la soare este dăunătoare. Acum există lentile de soare cu dioptrie. Dacă pacientul are o dioptrie şi vrea să vadă la distanţă, se pot aplica pe lentila de soare”, a explicat medicul.

Ochelari sau lentile de contact?

Oamenii care au probleme de vedere se gândesc mereu dacă este bine să înlocuiască ochelarii cu lentilele de contact. Mai ales tinerii sunt interesaţi de acest lucru întrucât, din cauza ochelarilor, unora li se pun etichete de genul „aragaz cu patru ochi”.
Medicul oftalmolog spune că, în general, pacienţii optează pentru ochelari, dar sunt recomandate şi lentilele: „Dacă sunt întreţinute cum trebuie şi le purtăm conform indicaţiilor primite, lentilele de contact sunt bune. Dar nu trebuie să facem abuz pentru că au şi efecte adverse grave, care pot să ducă până la leziuni ale corneei”.

Sursa