Cu un nume de care nu mulţi români au auzit, fibrilaţia atrială este o boală frecvent întâlnită de medicii cardiologi. De altfel, este cea mai comună tulburare de ritm cardiac.
Când inima nu ticăie regulat, ca un ceas, atunci înseamnă că trebuie să te îngrijorezi. Asta îi spune orice medic de familie sau cardiolog omului care ajunge la doctor fiindcă îşi simte inima în gât, că palpită mai-mai să-i iasă din piept.
Bătăile neregulate şi rapide ale inimii sunt, cel mai adesea, cauzate de o tulburare care se numeşte fibrilaţie atrială. De fapt, cele două camere de sus ale muşchiului inimii (auriculele sau atriile) se mişcă haotic, din cauze foarte diferite. Iar în timp, aceste mişcări neregulate pot da peste cap întreaga circulaţie sangvină şi cresc considerabil riscul de infarct sau de accident vascular cerebral.
„Inima îmi bătea, parcă, mai tare“Deşi mulţi dintre noi nu se pot gândi la boli de inimă decât în cazul vârstnicilor, ele nu sunt deloc o raritate în rândul tinerilor. Anişoara Constantin avea numai 22 de ani când a început să simtă, pentru prima dată inima bătându-i, parcă, în gât. „Mai ales când mă supăram mai tare, pe fond nervos, aveam palpitaţii, simţeam că-mi bate inima foarte tare. Şi, cum mi-am petrecut foarte mulţi ani făcând tratamente ca să rămân însărcinată, fără succes, la fiecare pierdere de sarcină am trecut prin momente crunte. Şi mereu inima parcă-mi bătea mai tare, mai în gât“, retrăieşte momentele tinereţii Anişoara Constantin, care acum are 58 de ani.
16 ani a mers tot aşa, de la o sarcină pierdută la alta, până ce, într-o zi, şi-a pierdut cunoştinţa şi a fost dusă de urgenţă la medic. Aşa a ajuns să fie diagnosticată prima oară cu reumatism cardiac. „Îl aveam din copilărie, mi-a spus medicul. Şi, cu timpul, mi-a afectat valva mitrală, care a început să-mi dea de lucru. De la ea, de la valvă, aveam palpitaţiile“, povesteşte Anişoara Constantin.
Toţi avem în familie pe cineva cu fibrilaţie
Defectele valvelor inimii („căpăcelele“ ce fac legătura între camerele de sus şi cele de jos ale inimii), cauzate de reumatismul cardiac, aşa cum s-a întâmplat în cazul Anişoarei Constantin, nu sunt atât de frecvente. Totuşi, „fibrilaţia atrială este o patologie comună. Asta le spun tuturor pacienţilor care cred că e o mare tragedie dacă au această tulburare. Cred că toţi avem în familie pe cineva cu fibrilaţie“, precizează medicul cardiolog Oana Năstase, de la Institutul de Boli Cardiovasculare „C. C. Iliescu“ din Capitală, membru al Societăţii Române de Cardiologie.
Fibrilaţia atrială este atât de frecventă pentru că şi cauzele ei sunt foarte variate, de la hipertensiune arterială, nivelul crescut al colesterolului şi al trigliceridelor, până la obezitate, diabet, boli tiroidiene şi sindromul de apnee în somn (oprirea repetată a respiraţiei în timpul somnului).
Risc crescut de formare a cheagurilor
Pentru defectul de valvă mitrală, Anişoarei Constantin i s-a spus că, la un moment dat, va trebui să se opereze. Iar pentru fibrilaţia atrială a primit imediat tratament cu medicamente anticoagulante, care subţiază sângele, fiindcă tulburarea de ritm favorizează formarea cheagurilor de sânge.
„Mişcarea dezorganizată la nivelul inimii, în special la nivelul atriului stâng – de acolo pleacă descărcările electrice care fac ca inima să bată neregulat – conduc la stagnarea de sânge în atriu şi la formarea de cheaguri. Aceste cheaguri pot să plece oriunde în organism, odată cu sângele. Cel mai frecvent şi cel mai simplu pleacă spre circulaţia cerebrală şi, de aceea, fibrilaţia poate să determine un accident vascular cerebral“, explică medicul Oana Năstase.
Anişoara Constantin nu a făcut atac cerebral, însă, în ciuda tratamentului cu anticoagulante atent administrat, într-o zi a anului 1999, când era singură acasă şi făcea baie, a început să tuşească sec şi să saliveze cu sânge. „Am chemat imediat Salvarea. Edem pulmonar“, spune ea. A avut noroc să ajungă din nou pe mâinile unui medic bun, care a tratat problema urgentă a „invadării“ plămânilor cu lichid, pe fondul proastei circulaţii. Dar, din acel moment, a devenit imperios necesară operaţia de înlocuire a valvei mitrale.
Imediat a fost trecută pe lista de aşteptare pentru o valvă nouă, dar această listă era foarte lungă. „De ziua mea, în septembrie 1999 am dat o mare petrecere pentru toţi prietenii, ca o ultimă petrecere, de adio, în caz că nu primesc valvă sau că operaţia nu o să aibă succes. Prietenii au fost reţinuţi, dar atmosfera a fost foarte plăcută“, mărturiseşteAnişoara Constantin (foto).
Mai bine de trei luni a aşteptat operaţia, iar în luna ianuarie 2000, an de care i-a fost frică de mică, a primit valva nouă. „De-atunci tot vin prietenii la mine la petreceri. Operaţia a decurs bine, chiar dacă pe masă era să rămân acolo şi doctorul a trebuit s-o ia la bobârnace ca să pornească“, povesteşte ea. Totuşi, fibrilaţia a rămas.
Dacă sângerează gingiile, ceva nu e bine
Tratamentul trebuie foarte atent monitorizat şi controlat de pacient, împreună cu medicul de familie şi cu medicul cardiolog. „Marea greşeală care se face în România este că pacienţii care au fibrilaţie permanentă sau persistentă şi au risc crescut de cheaguri de sânge nu sunt trataţi cu tratament anticoagulant. Mulţi cred că tratamentul antiagregant, care este cel cu aspirină, ar preveni evenimentele cardio-embolice, adică blocarea vaselor de sânge cu cheaguri. Vă spun că doar 25% din evenimentele embolice sunt prevenite cu aspirină. Tratamentul anticoagulant cu acenocumarol – singurul de pe lista de compensate şi gratuite – este cel mai sigur pentru prevenţia evenimentelor nefericite la pacienţii cu fibrilaţie atrială“, subliniază medicul Oana Năstase.
De asemenea, este foarte important ca acest tratament să fie bine condus, fiindcă este diferit de tratamentul pentru alte boli. Doza de anticoagulant se poate schimba de la o zi la alta, în funcţie de manifestările pacienţilor. Iar în fiecare lună, „trebuie făcută o analiză – INR (n. r. – International Normalised Ratio), analiza care depistează cât de fluid este sângele – şi cât de mare este riscul de sângerare sau de formare de cheaguri“, completează medicul cardiolog Irina Calangea, de la acelaşi Institutul „C. C. Iliescu“.
„Uneori trebuie să mă duc la spital şi la o săptămână-zece zile pentru analiză. Eu am nişte cote de întreţinut la INR – între 2,5 şi 3,5. De cele mai multe ori, au influenţă şi medicaţia, şi vremea, şi ce mănânci, multe componente ale vieţii. Dacă-mi sângerează dimineaţa gingiile, dacă suflu nasul cu sânge, îmi dau seama că este ceva în neregulă“, exemplifică Anişoara Constantin. Dar ea s-a organizat atât de bine după operaţia pe cord, încât în ultimii 14 ani şi-a notat de fiecare dată când a fost la spital toate cotele INR şi medicaţia recomandată de medic. „Aşa ştiu întotdeauna, dacă n-am niciun medic lângă mine, câteodată, după ce să mă ghidez. Dacă am avut, de exemplu, în 2007 INR-ul atât, cât anticoagulant am luat. Nici nu mai ştiu câte agende am umplut“, spune ea.
76% din persoanele de peste 60 de ani fie suferă de boli cardiovasculare şi de tulburări de ritm, cum este fibrilaţia atrială, fie au un risc crescut de a le dezvolta. Aceasta este concluzia campaniei de informare pentru depistarea precoce a fibrilaţiei atriale „Spune ce ai pe inimă“, desfăşurată în perioada 25 octombrie-3 noiembrie 2013 de Asociaţia Naţională pentru Protecţia Pacienţilor (ANPP).
Doi pacienţi au aflat că au fibrilaţie
În cadrul campaniei, în cele zece zile, au fost evaluate din punct de vedere cardiovascular 614 persoane cu vârsta medie de 63 de ani în Parcul „Al. Ioan Cuza“ din Capitală. În urma investigaţiilor amănunţite, care au cuprins o discuţie amplă cu un medic cardiolog, măsurarea tensiunii, a glicemiei şi o electrocardiogramă, specialiştii au ajuns la o concluzie alarmantă. „Deşi 465 dintre oamenii investigaţi aveau boli de inimă sau risc mare de boli cardiovasculare şi majoritatea primiseră trimitere de la medicul de familie să meargă la cardiolog, ei n-au mers, din diverse motive“, a observat Vasile Barbu, preşedintele ANPP.
În cadrul investigaţiilor, medicii cardiologi au pus diagnosticul de fibrilaţie atrială în 9% din cazuri, care erau deja cunoscute cu tulburarea şi beneficiau de tratament. „Dar am avut şi doi pacienţi cărora le-am dat noi vestea că au fibrilaţie, ei nefiind diagnosticaţi anterior şi netratându-se în niciun fel“, precizează medicul cardiolog Oana Năstase.
De altfel, în timpul evaluărilor, medicii au depistat şi pacienţi cu tensiunea arterială uriaşă, de peste 200 mmHg, pe care i-au trimis cu Salvarea la cel mai apropiat spital. De asemenea, unul dintre bărbaţii investigaţi a fost trimis la Urgenţă, fiindcă prezenta manifestări post-infarct, deşi el nu ştia să fi suferit un atac de cord.
„Am vrea ca oamenii să înţeleagă că diagnosticarea bolilor cardiovasculare şi în special a fibrilaţiei atriale se face simplu, cu un EKG şi un stetoscop şi că ei trebuie să vină la cardiolog“, subliniază medicul Oana Năstase.
Campania „Spune ce ai pe inimă“ a fost un proiect-pilot pe care ANPP l-a derulat împreună cu Societatea Română de Cardiologie, Societatea Română de Neurologie, Societatea Naţională de Medicina Familiei şi Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, cu sprijinul Primăriei Sectorului 3. Toate rezultatele evaluărilor au fost introduse într-o bază de date, iar pacienţii depistaţi cu probleme cardiovasculare vor fi urmăriţi în continuare de medicii Oana Năstase şi Irina Calangea.
Acest articol a fost publicat în „Weekend Adevărul“.
