VIDEO:
În urmă cu opt luni, Ministerul Sănătăţii anunţa reformarea din temelii a sistemului medical de la noi. „Rețeta” propusă de autoriăți a nemulțumit însă pe toată lumea. De la medici la manageri de spitale, până la pacienți, cu toții au adus destule amendamente. Entuziasmul autorităților a scăzut, iar reforma a rămas la stadiul de proiect. În urmă cu o săptămână, autorii acestui pachet de legi au ieșit de la guvernare și o nouă echipă a fost instalată. Ce se întâmplă cu sănătatea românilor?
În România, aproape 20 de milioane de oameni contribuie la sistemul de asigurări de sănătate. Legea îi obligă la cotizaţii aproape egale atât pe angajatori, cât şi pe asiguraţi. Practic, o persoană cu un venit de aproximativ 3500 de lei virează, lunar, către fondul de sănătate aproape 400 de lei. Ce i se oferă în schimb? Promisiunea că, dacă are nevoie de servicii medicale, le va primi fără bani sau compensat.
În realitate, sunt doar câteva situaţii în care un asigurat va primi asistenţă medicală complet gratuită: dacă se îmbolnăveşte de TBC, de diabet sau de SIDA.
Camelia Dima este asigurat. Este mama unei fetiţe bolnave de cancer. „Vreau să vă spun un singur lucru: una se spune şi alta se face. La televizor tot timpul se spune că un bolnav de cancer are gratuitate. Nu este adevărat. E o minciună. Eu vă pot dovedi cu bonuri de la farmacie că nu este aşa”, spune Camelia Dima.
Femeia depinde de serviciile medicale decontate de către Casă. Fiica ei a fost diagnosticată cu cancer la vârsta de 10 ani. Atunci a început o procedură greoaie şi extrem de costisitoare de tratamente. Din cauza fondurilor insuficiente din sistemul public de sănătate, Camelia a apelat la fundaţii şi a cerut ajutor prietenilor, dar şi al rudelor.
„Foarte mult. În 13 ani, vă daţi seama! Nu vă pot spune un calcul. Au fost şi operaţii, vă daţi seama. Au fost perioade, cu ani în urmă, când nu se găseau citostatice şi trebuia să le cumpărăm. Cu ajutorul unor oameni, le aduceam din străinătate. Ni se spunea: copilul dumneavoastră trebuie să facă citorstaticul cutare, dar nu se găseşte în ţară, nu este aprobat de Casa de Asigurări de 5 ani. Şi am făcut posibilul, datorită unor oameni cu suflet mare, care mi-au fost alături”, povestește Camelia.
Anul acesta, fiica ei a împlinit 23 de ani şi continuă tratamentele extrem de scumpe. Plătește în fiecare lună aproape 500 de lei şi, o dată la şase luni, în jur de 2000 de lei, pentru RMN. La fiecare 20 de zile trebuie să vină la Bucureşti pentru şedinţele de radioterapie, pentru că în Tulcea, oraşul în care locuieşte, nu există un laborator specializat. Iar peste toate acestea, morfina de care tânăra are nevoie în fiecare zi, nu este decontată integral.
Dacă nu ar fi existat PAVEL, o fundaţie specializată în asistenţa pentru copiii bolnavi de cancer, Camelia nu s-ar fi putut descurca.
„În primul rând imi oferă o cazare gratuită. Atâţia ani m-au ajutat cu RMN-uri, cu bani de medicamente, anul trecut am avut şi eu o operatie foarte grea şi mi-au oferit şi mie sprijin”, spune Camelia Dima.
În aceeaşi situaţie se află, în fiecare an, aproape 600 de copii care apelează la Fundaţia PAVEL. Sute de alte cazuri ajung în grija unor fundaţii care oferă servicii nedecontate de către Casa de Asigurări de Sănătate.
„Orice copil beneficiază de ajutor medical gratuit şi statul garantează, prin legislaţie, prin tot ce este el, garantează accesul gratuit la tot ce înseamnă act medical. Şi faptul că familiile cu copii bolnavi ajung să plătească, nu mi se pare numai o nedreptate, mi se pare chiar ilegal. (…) Pentru copil, familia nu trebuie să plătească nimic”, arată Iulia Ghidu, voluntar la Fundația PAVEL.
„În sectorul public nu întotdeauna sunt paturi disponibile, chiar dacă sunt copii, din păcate, fondurile sunt insuficiente şi atunci se aşteaptă la rând până când apar fonduri suplimentare. Eu vă spun că dacă intră în tratament e gratuit. Dar până intră în tratament, birocraţia e foarte mare. Pentru că banii sunt insuficienţi. De aceea facem reformă”, explicaEugen Nicolăescu,fostul ministru al Sănătății.
Fundaţia PAVEL a cumpărat un apartament în Bucureşti, unde găzduieşte gratuit mamele din ţară, care îşi aduc copiii la tratament. În plus, a pus pe picioare, împreună cu Institutul Oncologic Bucureşti, un departament prin care copiii internaţi la spitalul Fundeni îşi pot continua studiile cu profesori specializaţi. Costurile, care se ridică în medie la 3000 de euro lunar, sunt acoperite prin proiecte de finanţare neguvernamentală. Sau prin ajutor umanitar.
„Oarecum oamenii găsesc soluţii, bazându-se pe alţi oameni, în spaţiul informal, în relaţiile de rudenie, prieteni, ajutor umanitar, mulţi oameni sar să-i sprijine. Reţeaua socială pe care fiecare o are. Cer ajutor, desigur şi la serviiciile de stat, în spaţiul ăsta formal, îl primesc în măsura în care îl primesc. La un moment dat resursele se epuizează. Ceea ce primesc din partea statului este destul de puţin şi nu ajunge nici pe departe şi atunci sigur că intervine un moment de disperare”, spune Iulia Ghidu.
Fostul preşedinte al CNAS, Cristian Bușoi, menționa existența unor discuţii tehnice avansate ca o parte dintre investigaţiile care trebuie să intre pe programe, cum ar fi de exemplu markerii tumorali la programul de oncologie sau anumite investigaţii în programul de HIV SIDA, să intre în programul de investigaţii paraclinice, fiind decontate din contractul colaboratorilor cu contractele de asigurări ale Caselor Judeţene de Sănătate.
În ultimii 24 de ani s-au perindat la Sănătate 20 de miniștri. Săptămâna trecută s-a instalat al 21-lea ministru al Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, absolvent al Facultăţii de Stomatologie. De la revoluţie până acum, fiecare politician a venit cu propria viziune asupra sistemului medical.
Reforma sănătăţii, anunţată anul trecut de ministrul Nicolaescu, urma să schimbe din temelii sistemul medical de la noi, în care se investesc milioane de euro anual pentru servicii puţine şi foarte scumpe.
Primii care au cerut reforma urgentă a sănătăţii au fost instituţiile financiare internaţionale, care oferă bani României. Motivul? Nevoia de a eficientiza cheltuielile. Practic, peste 80% din încasările Casei de Asigurări se duc în sistemul public de sănătate, adică în spitale, policlinici şi cabinetele medicilor de familie.
La şapte luni de la mult trâmbiţata reformă, autorii noului pachet de legi au plecat de la guvernare.
„Dacă pe mine sau pe colegii din PNL ne-ar fi interesat funcţia sau poziţia, logic ar fi fost să nu plecăm. Ne intreresează ca anumite principii pentru care limităm să le regăsim la colegii de după noi”, declară Cristian Bușoi.
Totul a rămas la nivel de promisiuni. Totuşi, foştii responsabili sunt optimişti şi cred că legea de reformare a sănătatii va intra în vigoare în curând.
„Eu nu văd nici un motiv pentru a parcurge în următoarele două săptămâni partea de avizare internă a Hotărîrii de Guvern, vorbim de câteva instituţii avizatoare care pot să parcurgă foarte repede documentul, asfel încât de la 1 aprilie să înceapă noua contractare”, spune Cristian Bușoi, fost preşedinte al CNAS.
Cele mai mari probleme sunt provocate de gestionarea banilor.
De exemplu, o zi de spitalizare costă, în general, între 1000 şi 2000 de lei. Asta în condiţiile în care Casa de Asigurări decontează pentru îngrijiri la domiciliu sau ambulatoriu maximum 300 de lei pe zi. La nivel declarativ, Ministerul Sănătăţii susţine că noul proiect de lege va rezolva aceasta problemă. În realitate, noua lege nu prevede o schimbare a tarifelor negociate cu directorii spitalelor.
„Pe măsură ce pachetul va intra în funcţiune se va micşora numărul de contractări pe aceste cazuri de internare continuă nejustificate şi va creşte bugetul pentru consultaţiile în ambulatorul de specialitate”, arăta Eugen Nicolăescu.
„Tarifele din spital astăzi sunt în totală discordanţă cu costurile. Deci, neavând costurile corect estimate, aceste tarife nu acoperă costurile. Şi atunci managerul de spital şi medicii, şefii de secţie şi medicii, în ultimă instanţă, sunt obligaţi să interneze cazurile care consumă puţin, ca să acopere cazurile care consumă mult. Pentru că, altfel, ar trebui să închidă spitalele pentru că nu au cum să se adecveze costurilor…”, explică Sorin Paveliu, fost preşedinte al Casei de Asigurari (1999-2000).
„Dacă te duci frumos şi îi spui directorului de când faci negocierea, vei reduce internările la jumătate şi noi îţi dublăm tarifele, sigur, personalizat, dar în rest nu mai interna cazuri care nu se justifică pentru că te vom pedepsi dacă vei face aşa ceva, într-adevar, în clipa aceea spitalul este interesat să scoată pacienţii care nu au ce căuta. Îi trece întâi prin ambulator şi încearcă să-i rezolve. De ce? Pentru că are un număr limitat de pacienţi”, arată Sorin Paveliu.
Introducerea pachetului de bază, adică a unui număr de servicii limitate după costuri, a fost anunţată iniţial pentru 1 februarie, anul acesta. Ulterior a fost amânată pentru 1 martie, apoi pentru 1 aprilie.
Eugen Nicolăescu se justifică: „Am luat o decizie care pe mine m-a costat ca om politic: să nu respect termenul şi să măresc numărul de dezbateri publice pentru că, am spus eu, folosind proverbul românesc că sufli şi-n iaurt când e cazul”.
La fel s-a întâmplat cu listele actualizate de medicamente compensate şi gratuite, care erau programate pentru iulie 2014 şi vor apărea abia în ianuarie 2015.
La începutul acestei luni, întreaga garnitură decizională din ministerul sănătăţii şi Casa de Asigurări s-a retras. Şi au lăsat în urmă o listă de promisiuni nerespectate.
Din fotoliul de deputat, fostul ministru al Sănătăţii răspunde: „Eu, din punctul meu de vedere sunt mulţumit că toate au fost realizate, actele normative. În baza ordonanţei de urgenţă toate actele normative subsecvente au fost elaborate, unele au fost transmise spre aprobare, altele sunt încă în dezbatere publică. Eu sper că, dacă aşa cum s-a spus public, se respectă programul de guvernare aşa acum s-a spus de noul guvern, acest program va fi dus mai departe. Este ultima mea speranţă întemeiată pe vorbele politicienilor care sunt astăzi la putere”.
Proiectul de lege iniţiat de Ministerul Sănătăţii este structurat pe trei zone de interes: medicină primară, ambulatorie şi spitale. Până acum, în urma nenumăratelor discuţii publice, au fost evidenţiate câteva schimbări majore. Pachetul de bază, apariţia listelor de aşteptare, concentrarea pacienţilor în zona de ambulatoriu, adică în zona care nu necesită spitalizare. O radiografie atentă a sistemului arată însă că acestea nu sunt schimbări reale, cel mult pot fi catalogate drept reformulări ale unor norme deja existente.
SORIN PAVELIU, fost preşedinte al Casei de Asigurari (1999-2000):„Daţi-mi voie să vă explic de ce nu sunt modificări de esenţă. Când vorbim de pachet de bază sau plan, te aştepţi la limitări. Limitările astea trebuie să se facă unde? În zona financiară. Subliniez că noţiunea de pachet de bază este strict legată de aspectul financiar, nu de aspectul medical, adică ce se poate oferi cu banii pe care statul, prin CNAS înţelege să îi aloce. Limitările trebuie să se facă în special în zonele care sunt mari consumatoare”.
EUGEN NICOLĂESCU, fost ministru al Sănătăţii:„Pachetul de bază înseamnă ce servicii medicale sunt strict necesare pentru viaţa omului şi pe care statul trebuie să le asigure şi care trebuie încadrate într-un buget. Bugetul pe care il are România”.
Şi vizita la medicul de familie va fi limitată, conform proiectului iniţiat de Ministerul Sănătăţii. Astfel, un pacient cu vârsta medie, sănătos, are dreptul la o consultaţie o dată la trei ani. Se va întâmpla aşa cum îşi doresc oficialii din Sănătate?
EUGEN NICOLĂESCU: „Medicul o să spună în felul urmator, eu de-aia sunt medic, ca să-ți spun dumitale, pacient, că de-aia am învățat ce trebuie să faci. Că e nevoie sa faci şapte analize, că e nevoie să faci două. Acum se lucreaza pe protocoale. Nu lucrează fiecare după cum i se pare. Pentru fiecare patologie medicală există protocol terapeutic pe care medicul știe ce trebuie să facă și e obligat să facă”.
SORIN PAVELIU: „Dacă intră pe uşa şi spune nu mă doare nimic, ai dreptul o dată la trei ani. Dacă intră pe uşă şi spune: mă doare capul, are dreptul la oricâte consultaţii vrea el. Deci este o pseudolimitare. Este o definire, este de bun simţ. Dar nu aduce o limitare reală, ca să spun aşa”.
EUGEN NICOLĂESCU: „Vreau să vă subliniez schimbarea de filozofie, care e profundă, chiar dacă nu se vede la suprafaţă. Dar ea e profundă şi statuează altfel relaţiile între pacient şi stat, pacient şi medic”.
De ce este, totuşi, nevoie de o astfel de măsură radicală? Medicii de familie spun că pacienţii vin la cabinet şi cer bilete de internare pentru orice problemă.
„Ştiam că oamenii vin de-acasă cu bani sau cu medicamente sau cu materiale sanitare. Ştiam că sunt spitale unde stau câte doi în pat sau sunt spitale unde îşi internează proprii salariaţi numai ca să-şi facă servicii ca să trăiască”, afirmă fostul ministru Eugen Nicolăescu.
„Nu cred că avem statistici în acest moment pentru că nu cred că cineva a studiat fenomenul. Dar, din practica noastră pot să vă spun, de la colegii cu care schimbăm tot timpul impresii, extrem de multi pacienţi sunt obişnuiţi să vină să solicite bilet de internare ca să-şi facă toate analizele din cap până în picioare. Or, acest lucru nu se poate. În primul rând pentru că nu are rost să faci o sumedenie de analize pentru o problemă de sănătate cu care ai venit. Pe de altă parte, sistemul nu poate susţine orice şi oricât şi atunci trebuie să mergi pe problema cu care a venit”, explică Sandra Alexiu, purtator de cuvânt al Societăţii Naţionale a Medicilor de Familie.
Din cauza numărului mare de pacienţi, spitalele generează cele mai multe pierderi din sistemul sanitar. Cum este posibil?
SORIN PAVELIU: „Tarifele sunt stabilite prin lege, prin Hotărîre de Guverm şi neadecvate costurilor reale. Cum credeţi că este posibil de exemplu ca o intervenţie pe inimă să coste, să aibă un preţ în sistemul social şi un preţ de zece ori mai mare în sistemul privat. Bun, te aştepţi să fie cu 100% mai mare, cu 300% mai mare dar nu să fie cu 1000 la sută mai mare. De ce? Pentru că preţurile nu sunt adecvate. Şi atunci, din acest dezechilibru evident că se întâmplă o distorsionare a internărilor în spitale, o umflare a diagnosticelor, da, deci este o minciună care este în fond generată chiar de către Ministerul Sănătăţii”.
Proiectul de reformă în sănătate vizează şi medicina paliativă, dar şi pe cea stomatologică. Dacă anul trecut Casa de Asigurări a tăiat fondurile destinate stomatologiei, legea de reformă îşi propune să „plombeze” această problemă şi să deconteze câteva servicii.
SORIN PAVELIU: Consultaţiile la dentist sunt o necesitate. România a devenit o ţară de ştirbi prin decizia acestui Guvern, care, în loc să suplimenteze alocarea către stomatologie a înţeles să o taie de tot. Iar acum când vii şi oferi acel procent care este total insuficient este ceva. Dar în realitatea e ceva după ce ai amputat total finaţarea îngrijirilor medicale ceea ce va spun, este ceva umilitor. Banii care sunt daţi de la Asigurari pentru Asistenţa Medicală sunt pentru lucruri de-astea ultrabazale. Adică, dacă ai o persoană de 70 de ani cu doi dinţi în gură e plătit doar să-i scoată dinţii să-i pună o proteză totală. Aici te-ai gândit tu să faci economie? La cei mai săraci şi cei mai bătrâni pentru acte absolute banale?”
EUGEN NICOLAESCU: „Noi, în pachet am pus prevenţie pentru copii, care cred că este obligatorie, în special pentru dinţii cariaţi şi un fel de protecţie pentru persoane cu venituri sub 70 de lei care să aibă dreptul la o proteză acrilica, o dată la 5 ani. Va fi un pic mai bine pentru câţiva oameni”.
„Nu vorbim de sofisticării, de plata unor tratamente complicate. Vorbim de tratamentul de bază care l-ar putea scoate pe omul obişnuit din circulaţie pentru una-două sau mai multe zile. Pentru că o durere intensă afectează capacitatea de muncă şi de concentrare a individului si de aici, în cascadă, o serie de consecinţe pe care le are în societate chestia asta”, arată medicul stomatolog Dragoș Epistatu.
Fostul preşedinte al Casei de Asigurări are însă cu totul altă părere când vine vorba despre fondurile destinate stomatologiei.
CRISTIAN BUŞOI:„Bugetul este unul mai mare decât a fost dintotdeauna pentru stomatologie. Nu putem face o comparaţie cu 2013 pentru că atunci am plătit un singur trimestru. Ar părea că ar fi de patru ori şi jumătate mai mare, dar nu e relevant. În schimb, 80 de milioane, cât avem în buget, este cea mai mare sumă pe care am primit-o după 1990. Acum trei ani au mai fost 67 de milioane. Dar sigur că, pentru nevoile din România, aceşti bani nu sunt îndestulători”.
Mare sau mic, bugetul prevăzut în proiectul de lege publicat pe site-ul Ministerului Sănătăţii ar trebui să acopere câteva servicii de urgenţă.
„O urgenţă stomatologică este tot ce se leagă de durere şi durerile, stiţi bine că pe sfera asta pot fi destul de zdravene, tot ce se leagă de infecţii care pot să se extindă şi pot pune în pericol viaţa pacientului şi, aşa cum aţi spus şi ceea ce se leagă de copii pentru că ăsta este un domeniu care trebuie întotdeauna rezolvat cu mare grijă. Caria dentară nu constituie o urgenţă aşa cum nici extracţia dentară nu reprezintă un act de urgenţă. Urgenţă înseamnă rezolvarea durerii, rezolvarea infecţiei. Din păcate trebuie să facem aceste delimitări deşi uneori par cam meschine aceste delimitări pentru faptul că e vorba de bani care se decontează de către Casă”, spune Dragoș Epistatu.
„La stomatologie noi am crescut de la 14 mil de lei, cel puţin aşa am lăsat eu proiectul de buget, de vreo 10 ori. Stomatologia am văzut că e o marotă a multora, dar care trebuie dezvoltată pe etape”, afirmă fostul ministru al Sănătății.
Spre deosebire de alte ramuri, medicina stomatologică este în totalitate privatizată. Materialele extrem de costisitoare, cele mai multe aduse din străinătate, dar şi costurile legate de spaţiile în care funcţionează cabinetele sunt doar câteva motive pentru care stomatologii sunt descurajaţi să încheie contracte cu Casa de Asigurări de Sănătate, pe bani puţini.
DRAGOS EPISTATU, medic stomatolog: „Statisticile arată că un om din lumea asta vizitează cel mai frecvent medicul stomatolog faţă de orice alt medic din altă specialitate pentru că frecvenţa cu care poate apărea caria este cea mai mare apropos de afecţiunile cu care se poate confrunta omul. Deci, nu putem să neglijăm această nevoie de tratament, nu putem să neglijăm adresabilitatea oamenilor. Este o necesitate stringentă a omenirii de a avea un serviciu bun”.
În acest moment au loc negocieri între Colegiul medicilor stomatologi şi Ministerul Sănătăţii, dar nimeni nu poate spune unde vor duce.
CRISTIAN BUŞOI, fost preşedinte al CNAS: „Au existat discuţii legate de a folosi acești bani doar pentru prevenţie şi pentru categoriile vulnerabile, oamenii în vârstă şi copiii, au existat şi propuneri de a se continua, cum se întâmpla înainte, de a face un contract de câteva milioane de lei vechi pe lună şi el să îşi facă un plan cu câteva cazuri disperate. Poate din punct de vedere social să le trateze gratis şi el să primească contravaloarea de la pacient. Aşteptăm decizia Ministrului Sănătăţii care a promis că o va lua numai după consultarea cu medicii stomatologi”.
Hospice Casa Speranţei este cel mai renumit centru de îngrijire a bonavilor aflaţi în faze terminale. Funcţionează de aproape 10 ani şi oferă servicii medicale gratuite: internări de scurtă durată, îngrijiri la domiciliu sau consiliere psihologică. Este o organizaţie caritabilă care a reuşit să strângă din sponsorizări peste 4 milioane de euro şi să construiască un centru modern de îngrijire pentru aproape 2000 de pacienţi. Şi, cu toate că oferă un serviciu public, o alternativă mai ieftină de îngrijire, legea nu îi ajută aproape d0eloc pe cei de la Casa Speranţei.
Dr. RUXANDRA CIOCÂRLAN, director de servicii HOSPICE: „Pacienţii, când ajung în stadiu terminal, familia nu ştie ce să mai facă cu ei, se cheamă ambulanţa. Iar acesta este direcţionată fie către un serviciu de oncolgie, fie către terapie intensivă. Iar o zi de internare la terapie intensivă sau în oncologie este mult mai scumpă decât o zi de internare în îngrijiri paliative”.
EUGEN NICOLAESCU, fost ministru al Sănătăţii:„Când pachetul va intra, dacă va intra la 1 aprilie, în câteva luni de zile acolo va trebui să ajungem. Să se dirijeze fiecare pacient acolo unde îi este locul”.
Mai exact, o zi de internare la terapie intensivă ajunge, în medie, la 800 de lei. De cealaltă parte, centrele alternative oferă îngrijire cu bani mult mai puţini. Decontările către Hospice se fac pentru internările de zi şi pentru ingrijirile la domiciliu. Iar acest lucru ar ajuta foarte mult, dacă birocraţia Casei nu ar fi sufocantă.
Dr. Ruxandra Ciocârlan, director de servicii la HOSPICE: „CNAS finanţează îngrijirea la domiciliu. Se face o plată per vizită, dar pacienţii trebuie să aştepte destul de mult până să ajungă să beneficieze de această îngrijire. Trebuie să primească o recomandare de la un medic specialist, fie de oncologie, fie de neurologie, iar cu această asigurare trebuie să meargă la Casa de Asigurări să depună un dosar cu diverse declaraţii ale pacientului, ale aparţinătorilor, documente medicale care să-i ateste diagnosticul, iar la Casa de Asigurări trebuie să aştepte până când se va da răspunsul dacă este aprobat sau nu acest dosar. Din păcate şi pentru unii din pacienţii noştri pentru unii este prea târziu până se aprobă dosarul”.
CRISTIAN BUŞOI, fost preşedinte al CNAS:„În zona îngrijirilor la domiciliu bugetul este unul crescut. Va fi un acces sporit al celor care au nevoie de îngrijiri la domiciliu. De asemenea, aici vor apărea servicii noi, de paliaţie. Sigur, cea mai răspândită şi cunscută formă de paliaţie este în cazul bolnavilor cu cancer. Dar nu doar în cazul bolnavilor de cancer. Cel puţin în zona paliaţiei vor fi servicii noi care până acum nu au fost asigurate sau contractate şi finanţate de sistemul de Asigurări de Sănătate”.
Doina Matei a fost operată de câteva ori din cauza unei boli grave. Nimeni nu a avertizat-o însă că, în urma intervenţiei va rămâne cu mâna umflată toată viaţa. În Occident, pacienta şi-ar fi continuat nestingherită munca şi ar fi mers săptămânal la şedinţe de masaj medical. La noi, s-a pensionat şi apelează la Hospice Casa Speranţei.
„În momentul în care afli că ai cancer se prăbuşeşte...am simţit că mă aflam pe malul unei prăpăstii şi din moment în moment simţeam că mă duceam. Şi am fost foarte optimistă şi foarte încrezătoare şi a trebuit să lupt şi să mă gândesc că trebuie să trăiesc. Nu poţi exprima în cuvinte ajutorul pe care îl primeşti de la Hospice Casa Speranţei. Începând de la acest masaj pe care, dacă ar trebui să merg la o clinică particulară, nu ni l-am putea permite. Costă în jur de 50 de lei o şedinţă. Medicamente, fetele, asistentele de aici...”, spune Doina Matei.
Ce se va schimba pentru pacienţii grav bolnavi dacă proiectul de lege va intra în vigoare?
Dr. Ruxandra Ciocârlan: „Nu prea multe, din păcate, deşi ministerul a avut iniţiativa şi a spus că doreşte un program naţional a îngrijirilor paliative pentru a susţine dezvoltatrea îngrijirilor paliative în România pentru că în momentul de faţă încă sunt 17 judeţe care nu au nici un serviciu de îngrijire paliativă. Noi am făcut şi această propunere către minister, am înaintat programul naţional de îngrijiri paliative, deocamdată nu ştim de ce nu se regăseşte între programele naţionale aprobate”.
Reducerea cheltuielilor generate din spitalizări inutile este cel mai puternic argument în favoarea noii legi din sănătate. Prea puţine sunt semnalele că legea îşi va atinge scopul.
EUGEN NICOLĂESCU: „Anul 2014, după mine, este experimental. Până învaţă doctorul, până învaţă managerul, până învaţă pacientul, căci s-ar putea, pacientul neapărat să vrea să fie internat în spital. Nu mulţi doctori vor fi dornici să vorbească cu pacientul, să îi explice că e mai bine pentru el să se ducă la ambulatoriu decât să se interneze în spital în condiţii proaste, în condiţii în care trebuie să vină cu medicamente de-acasă. Când, dacă îl vede medicul de ambulatoriu şi îi face câteva analize şi îi dă câteva medicamente acasă, îi dă reţete compensate şi stă la el acasă şi îşi ia medicamente, lucru mult mai confortabil decât să stai pe un pat de spital jigărit, care e uneori cu lenjeria ruptă, în care mâncarea e proastă, locul e plin de mizerie”.
Au trecut deja șapte luni de când oficialii din Sănătate au promis că vor urgenta aprobarea noii legi. Care este situaţia în prezent? Mai lipsesc câteva semnături pentru ca strategia din Sănătate să fie aprobată. Discuţiile interminabile şi nesiguranţa se vor muta din minister în sălile de spital şi în cabinetele medicilor.
Între timp, milioane de români plătesc servicii medicale de care nu mai ajung să beneficieze, iar politicienii schimbă fotoliile între ei.
Urmăriți reportajul emisiunii „Din interior” în materialul video de mai jos:
