În primăvara lui 2011, Ministerul Sănătăţii a decis ca 178 de spitale să se supune comasării sau reprofilării. La doi ani de la decizia pusă în aplicare, apar date sumbre: mortalitatea ar fi crescut în zonele unde oamenii trebuie să meargă zeci kilometri pentru a ajunge la o unitate medicală.
"Din statisticile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), care nu au fost făcute publice, reiese clar că mortalitatea a crescut semnificativ în zonele unde - acum doi ani - au fost închise spitalele publice. În plus, foarte mulţi angajaţi din sectorul sanitar şi-au pierdut locurile de muncă în urma închiderii unităţilor spitaliceşti. Ca urmare, suntem total împotriva schimbării statutului juridic al spitalelor, fapt care reprezintă de fapt o încercare de privatizare mascată a unităţilor sanitare din România", a afirmat Marius Sepi, prim-vicepreşedinte al Federaţiei SANITAS.
La doi de la comasare și reprofilare, aproximativ trei sferturi din cele 178 de spitale au lacătul pus. «Scopul principal nu a fost economia la buget, ci desființarea spitalelor aflate în paragină, neprofitabile, care nu mai puteau asigura servicii medicale conforme», spune fostul ministru al sănătății, Cseke Atilla, la un an după ce a luat decizia comasării și reprofilării a 111, respectiv 67 de unități medicale. Lista spitalelor propuse spre desființare s-a dovedit însă neconformă cu motivele lui, pentru că multe dintre cele luate în vizor erau unități fără datorii, cu investiții recent făcute și, mai ales, care deserveau populații însemnate.
Cel mai bun exemplu în acest sens a fost spitalul Caritas, unul dintre cele mai mari din București, pe care acum s-au pus lacătul și o placă mare, pe care scrie că este centru de bătrâni, deși înăuntru nu sunt decât doi paznici. „Cu doar două săptămâni înainte de închiderea spitalului, am inaugurat două săli de operație nou-nouțe, cu bani de la Banca Mondială“, spunea anul trecut Bogdan Jansen, fost manager al spitalului.
Potrivit datelor INS, reţeaua unităţilor sanitare a înregistrat, în anul 2011, modificări importante. Astfel, a scăzut cu 39 numărul spitalelor, cu 63 cel al ambulatoriilor integrate spitalelor, cu 49 cel al policlinicilor şi a crescut cu 582 numărul cabinetelor medicale de specialitate, cu 577 numărul cabinetelor stomatologice şi cu 367 numărul farmaciilor, punctelor de lucru ale farmaciilor şi drogheriilor.
Privaţii nu au fost interesaţi să umple acest gol, pentru că costurile ar fi prea mari cu salariile personalului medical, care nu ar veni pe puţini bani tocmai din oraş la sat, în fiecare zi.
Ideea desființării spitalelor și a dispensarelor dotate insuficient sau insalubre ar fi fost una bună, dacă MS ar fi pus ceva în loc. În puţinele cazuri în care Ministerul sănătăţii a construit Centre de Permanenţă în locul dispensarelor sau unităţilor medicale comunale desfiinţate, nu există medici dispuşi să lucreze pe salariile mici şi mai ales să facă naveta. De cele mai multe ori, la sate şi comune, in locul vechilor dispensare au apărut cabinetele medicilor de familie, incomparabile însă ca dotare cu un dispensar. Astfel, oamenii trebuie să călătorească zeci de kilometri pentru a fi consultaţi de medici specialişti sau, şi mai grav, pentru a ajunge la Unităţile de Primiri Urgenţe ale spitalelor judeţene.
Declaraţia liderului SANITAS vine în contextul în care una dintre noile iniţiative ale MS se referă la reducerea paturilor, care în opinia liderilor de sindicat nu înseamnă altceva decât „moarte de om”, pentru că în unele locuri, mai ales în zonele rurale, care sunt cele vizate, există o lipsă acută de paturi.
