Ştiinţa obezităţii a descoperit un adevăr tulburător. După ani de studiu, cercetătorii au ajuns la concluzia că este aproape imposibil să scădem în greutate pe termen lung.

Chiar dacă la prima vedere acest lucru sună incredibil, toate dovezile conduc către această concluzie.

Pentru psihologul Traci Mann, care a petrecut ultimii 20 de ani conducând un laborator alimentar la Universitatea din Minnesota, dovezile sunt clare. „E foarte simplu de văzut. Slăbitul pe termen lung se petrece doar în cazul unui număr foarte mic de persoane”, spune Mann.

Cu toţii credem că ştim pe cineva care a reuşit să slăbească. Totuşi, dacă vom verifica starea lor la 5 sau 10 ani distanţă, sunt şanse mari ca respectiva persoană să se fi îngrăşat la loc. Cercetările arată că doar 5% dintre persoanele care încearcă să slăbească reuşescî n cele din urmă. Aceste persoane sunt excepţiile, însă oamenii consideră situaţia lor drept dovadă că slăbitul este posibil.

„Acest tip de poveşti ţin mitul în viaţă”, afirmă profesorul Tim Caulfield de la Universitatea Alberta, care cercetează şi scrie despre concepţiile greşite din domeniul sănătăţii. „Există acest efect în care oamenii indică aceste exemple drept dovadă, însă acestea sunt doar nişte excepţii”, explică specialistul.

Biologia ne amăgeşte, făcând slăbitul pe termen scurt relativ uşor. Dar greutatea revine, de regulă după un an, şi continuă să revină până când reajungem la greutatea iniţială sau chiar peste aceasta.

Acest lucru a fost testat în studii randomizate, în care oamenii au fost separaţi în grupuri şi au fost puşi să facă exerciţii fizice intense şi au fost sfătuiţi de un nutriţionist.

Chiar şi în aceste condiţii foarte atent controlate, rezultatele au arătat că au slăbit foarte puţin.

Atunci când Traci Mann a analizat toate studiile randomizate efectuate asupra slăbirii pe termen lung, cercetătoarea a descoperit că după doi ani, greutatea medie pierdută era de un kilogram.

Aşadar, dacă majoritatea oamenilor de ştiinţă ştiu că nu putem să slăbim, că greutatea va reveni în cele din urmă, de ce nu spun asta?

Tim Caulfield afirmă că majoritatea specialiştilor din domeniul obezităţii tind să evite să spună adevărul. „Când merg la aceste întruniri şi vorbesc cu cercetătorii, am senzaţia că este un fel de spirit de «corectitudine politică» în jurul acestei probleme, că lumea nu vrea ca acest mesaj să ajungă la public”, spune profesorul. „Sunt într-o cameră cu oameni care ştiu despre ce vorbesc, toată lumea din cameră e conştientă de ceea ce arată datele, dar mesajul nu este transmis către public”, mai adaugă specialistul.

Unul din motive este faptul că mesajul este foarte dur. „Trebuie să fii atent să nu stigmatizezi publicul. Acesta este unul din motivele pentru care mitul slăbirii continuă să persiste”, spune Caulfield.

De asemenea, experţii se tem că oamenii vor abandona eforturile de a face sport şi de a mânca o dietă sănătoasă, comportamente care joacă un rol important în sănătate şi longevitate, chiar dacă nu duc la slăbire.

Traci Mann afirmă că accentul ar trebui pus pe măsurarea sănătăţii, nu a greutăţii. „În continuare trebuie să mănânci ce trebuie, să faci sport. Obiceiurile sănătoase sunt în continuare sănătoase, doar că nu te vor face slab”, explică specialista.

Problema este că alimentaţia sănătoasă nu motivează oamenii dacă singurul efect este îmbunătăţirea sănătăţii. Cercetările arată că cei mai mulţi oameni sunt dispuşi să facă sport şi să limiteze caloriile consumate dacă asta înseamnă că vor arăta mai bine. Dar dacă descoperă că greutatea lor nu va scădea cu mult, oamenii tind să-şi piardă motivaţia.

Această concluzie duce la o întrebare îngrijorătoare: dacă dietele nu duc la pierderea în greutate, ce are acest efect? În acest moment, răspunsul este că nu pare să existe o cură pentru obezitate, poate cu excepţie operaţiilor chirurgicale de reducere a stomacului.

Cercetările sugerează că operaţiile bariatrice pot duce la scăderea în greutate în rândul persoanelor ce suferă de obezitate extremă, îmbunătăţindu-le atât sănătatea, cât şi calitatea vieţii. Totuşi, oamenii vor continua să fie obezi şi după operaţie, existând totodată efecte secundare riscante. De asemenea, mulţi dintre cei ce vor recurge la această operaţie vor obţine la loc greutatea pierdută.

Dacă veţi urmări cu atenţie, veţi observa că în ultima vreme specialiştii în obezitate îşi ajustează mesajul printr-o schimbare subtilă în limbajul folosit. Astfel, ei nu mai vorbesc despre „pierderea în greutate”, ci despre „managementul greutăţii” şi despre „menţinerea greutăţii”.

Această schimbare a mesajului reflectă realitatea. Săptămâna trecută, un nou studiu publicat în jurnalul The Lancet anunţa că lumea este mai grasă ca niciodată, 2,1 miliarde de persoane fiind astăzi supraponderale sau obeze.

Cercetătorii sunt împărţiţi în ceea ce priveşte motivul pentru care creşterea în greutate pare ireversibilă; cauzele par să fie o combinaţie a forţelor sociale şi biologice. Caulfield afirmă că „motivul fundamental este faptul că suntem nişte maşinării biologice foarte eficiente. Am evoluat să nu pierdem greutatea. Am evoluat să menţinem cât mai multă greutate cu putinţă”.

Specialiştii avertizează că în toată atenţia acordată dietelor şi obezităţii nu se acordă suficientă atenţie conceptului de prevenire, adică de a acţiona înainte de creşterea în greutate.

Studiul publicat în The Lancet avertiza că peste 20% din copiii din ţările dezvoltate sunt supraponderali sau obezi. Într-o lume inundată cu alimente, cu interese economice uriaşe care doresc ca oamenii să continue să consume această mâncare, schimbarea acestei situaţii necesită un efort descurajator.

În studiul publicat în The Lancet, epidemiologul Klim McPherson de la Universitatea Oxford scria că „este nevoie de o reechilibrare a nevoilor primare ale oamenilor cu disponibilitatea alimentelor, ceea ce ar necesita modificarea multor aspecte ale producţiei şi marketingului din industria alimentară”.

Totodată, însă, ar putea fi o idee bună ca realitatea ştiinţifică să fie comunicată clar publicului, pentru a putea naviga această lume obezogenă înarmaţi cu adevărul neplăcut: că suntem ostaticii propriei biologii, care este adaptată pentru a creşte în greutate, un vechi avantaj evoluţionar care a devenit astăzi o problemă metabolică periculoasă.

Sursa: CBC