Stimată doamnă doctor Tănăsescu,

Am citit, rând cu rând, memoriul referitor la funcţionarea necorespunzătoare a sistemului informatic ca întreg sau a componentelor sale luate separat.

SNMF: MEMORIU adresat Avocatului Poporului privind disfunctionalitatile pe care le- am identificat in functionarea elementelor PIAS.

Că victima colaterală a acestui sistem (lucrând într-un centru medical în care există şi un contract de ambulator cu CNAS) confirm și subscriu la fiecare afirmaţie făcută. Consider însă că nu este suficient. Am convingerea că dl.Preşedinte Chiurchea şi cei direct răspunzători nu dorm noaptea din cauza ŞIUI. Este drept, încercă să cârpească. Primim zilnic actualizări, semn că se lucrează nonstop – ceea ce este în realitate aberant – mergându-se în timp real pe conceptul ”trial and error” pe spinarea utilizatorilor şi mai ales a beneficiarilor. Este drept, dl.Chiurchea a început să mistifice adevărul la fiecare situaţie nou creată – exemple nu îşi mai au rostul. Dar ce ar putea să facă, să-şi dea demisia?! Ne-ar încălzi cu ceva?!

Vă scriu pentru că în final am ajuns la concluzia că SIUI nu îi lipseşte o parte tehnică, spre exemplu o firmă sau un informatician genial sau măcar capabil, ci este o greşeală conceptuală, de abordare.

Voi începe cu soluţia tehnică, probabil cea mai puţin interesantă din punctul nostru de utilizatori.

• Astfel, mi se pare aberant să pui în practică un sistem naţional a cărui funcţionare din ce în ce mai complexă să depindă de un program instalat pe terminale care nu aparţin CNAS. Este aberant să cauţi să găseşti soluţii care să fie aplicabile nu numai diferitelor variante de Windows (unele piratate şi chiar modificate) ci şi diferitelor configuraţii hard sau încercând să ai în vedere existența a diferitelor software instalate de fiecare utilizator, inclusiv în ceea ce înseamnă partea de autentificare.
• Mi se pare cel puţin ciudat să ai în vedere mai multe module şi fiecare să fie realizată de alt dezvoltator şi bineînţeles
• Mi se pare complet anormal să nu dispui de mentenanţa contractuală şi să muţi toate problemele rezultate în urma cârpirii cu mijloace ”interne” pe umerii beneficiarilor, mergând mai departe, pentru că poate este ultima oară când nu merge sistemul.
• Mi se pare, de asemenea, revoltător, ca pe monitor să-mi apară mesajul că ”această reţetă se va elibera pe propria dumneavoastră răspundere”!
• Am lucrat în prezent cu aproximativ 15 aplicaţii – baze de date medicale, ale unor firme din străinătate care aveau funcţii oarecum similare. Niciuna nu stoca absolut nimic pe calculatorul meu, singurele cerinţe fiind cele legate de o anumită configurare hard şi soft pe care computerul trebuia s-o îndeplinească şi care întotdeauna este verificată prin intermediul unor call-centre şi a unor mici teste banale.

Ca utilizator, toate acestea nu mă interesează. Pur şi simplu nu sunt plătit şi nici pregătit pentru a face faţă la astfel de probleme.

Motivul pentru care dau o replică la efortul dvs. de a redacta memoriul dat publicităţii este legat de ceea ce este în puterea noastră şi ar trebui să cerem:

1. Reglementarea/legiferarea detaliată a unor situaţii legate de funcţionareaSIUI prin intermediul Contractului Cadru al ASS. Ignorând total prejudiciile aduse pacienţilor, deşi sunt imorale şi dureroase pentru ei şi pentru medicii care devin parte a unui sistem care îi umileşte, ar trebui să luăm în considerare prejudiciile aduse utilizatorilor. Într-adevăr, fiecare minut de nefuncţionare nu înseamnă numai ”economii” realizate de CNAS, cum încerca să ne vândă disfuncţionalităţile domnul dr. Chiurchea, ci reprezintă prejudicii materiale aduse personalului medical aflat în imposibilitate de a-şi desfăşura activitatea şi de a realiza astfel venituri. Această problemă trebuie să fie în mod obligatoriu subiectul unei clauze contractuale iar în caz contrar nimeni, niciodată nu va răspunde material sau administrativ pentru un produs şi un serviciu prost realizat sau furnizat. Unele din aspectele legale se găsesc în materialul semnat de dvs. şi de aceea, nu le mai reiau.
2. Reintroducerea prin OUG sau HG a unei noi perioade de probă pentru sistemul informatic. Eu cred că recepţia pentru aceste produse nu a fost efectuată iar în caz contrar cineva trebuie să-şi piardă locul de muncă şi chiar să răspundă material.
3. Trebuie să solicităm copii după procesele de recepţie ale tuturor componentelor. Dacă s-a făcut o recepţie – nu am niciun dubiu că ne aflăm în faţa unei fraude, a unui fapt de corupţie, pentru că niciun om normal la cap nu ar semna un asemenea act fără să aibe o ”motivaţie” puternică dacă sistemul nu merge! Dacă însă nu s-a făcut încă o recepţie, ceea ce ni se întâmplă este abominabil.
4. Această problemă depăşeşte competenta atât a Preşedintelui CNAS cât şi cea a Ministrului Sănătăţii. Demersul trebuie să fie direcţionat către acele zone în care se pot lua decizii: primul ministru şi/sau Parlamentul. Primul ministru beneficiază în prezent de un consilier pentru probleme de sănătate care a ocupat pentru o perioadă suficient de lungă funcţia de preşedinte al celei mai mari case teritoriale de asiguraţi, dl. dr.Gheorghe Iana. Am întreaga convingere că un răspuns din partea premierului Ciolos nu poate fi decât unul în cunoştinţă de cauză. Însă domnia sa trebuie sesizat direct, punctual, astfel încât să ştie că există o problemă având un caracter naţional (în fond este lezată întreaga populaţie nu doar un medic dintr-o comună oarecare). De asemenea, Parlamentul are o funcţie de control foarte puţin exercitată. Totuşi, dacă parlamentarii nu ştiu sau nu au uzanţa controlului – nu înseamnă că alegătorii nu pot să adreseze apel către liderii politici şi către Preşedinţii celor două comisii de specialitate.

În încheiere, pentru a nu mai încălzi propriile mele frustrări legate de reprezentativitatea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România, voi adresa direct un ultim îndemn atât formelor asociative ale medicilor de familie cât şi a celor mult mai puţin coagulate ale medicilor care lucrează în ambulator:

”Trebuie să reacţionăm  ACUM!”. 

Am avut ocazia să vizitez Colegiul Medicilor din Germania. Respectul de care se bucurau reprezentanţii Colegiului Medicilor de Familie era unul care se simţea fizic. Ei erau cei pe care autorităţile nu şi-ar fi permis să-i supere sau ale căror doleanţe le-ar fi ignorat. (De aceea, nu exclud ca să fie trimis un apel similar către fiecare Colegiu judeţean al medicilor chiar dacă speranţele mele sunt mici). Speranțele mele sunt însă legate de reacția individuală a celor cărora le-a ajuns stresul utilizarii unui sistem care nu functionează dar și catre cei care au atributul legal de a reprezenta medici (ma refer aici in special la medicii de familie).

Un prim imbold către negocierea unor măsuri legale ar putea fi afişarea pe uşile tuturor cabinetelor, pentru o săptămână, a unui anunţ de genul: ”Ne cerem scuze, pentru neplăcerile create! Persoanele responsabile de proasta funcţionare a sistemului informatic sunt:….  cu nume, prenume si numere de telefon ale institutiilor respective.”

Un pas ulterior ar putea fi 3 zile de greva japoneză – zile în care toată lumea să-şi exprime nemulţumirea nu atât faţă de proasta funcţionare a sistemului cât punctual pentru nereglementarea situaţiilor în care sunt târâţi medicii şi pacienţii. Dincolo de o banderola se mai pot trimite alte mesaje gindite centralizat.

Ultimul pas ar fi solicitarea demisiilor unor personaje cheie ale sistemului dacă până atunci nu vor fi demarate consultări reale, pe picior de egalitate, ca între parteneri, privind proasta funcţionare a sistemului informatic.

Din fericire, in acest moment, un asemenea demers nu are un caracter politic, neexistind o forta politica la conducere. De aceea cred ca o incercare de a repune lucrurile in matca lor normala ar putea avea succes.

Cu stimă,

Sorin Paveliu

CITESTE AICI despre acest material 

.