Simona are 38 de ani şi este prima femeie din România care vorbeşte deschis despre cum a devenit mamă cu ajutorul unui donator anonim. Un donator. Nu un soţ, nu un iubit, nu un prieten de-o noapte. Povestea pe care o spune ea astăzi este povestea a mii de femei din lumea întreagă. În anul în care a născut, 2013, cea mai mare bancă de spermă din lume, Cryos, din Danemarca, a făcut, în mod oficial, 1.500 de femei singure din 75 de ţări să rămână însărcinate în acest fel. Neoficial, numărul acestora poate fi aproape dublu: asta pentru că doar jumătate din sarcini sunt raportate către Cryos, susţin reprezentanţii companiei. În ţări precum Germania, unde clinicilor le este interzis să insemineze cu donatori femei singure, acestea îşi comandă de pe internet sperma şi îşi fac inseminarea acasă, spune pentru Gândul fondatorul Cryos, Ole Schou. Din acest motiv, copiii lor nu apar în statistici. Dar apar pe lume, cu ajutorul unei industrii elaborate în care medicina pendulează între altruism, afacere, restricţii legislative şi dileme morale. Unii dintre donatori, care primesc între 30 şi 60 de euro pentru actul lor voluntar, aleg să nu fie anonimi. Acest lucru înseamnă că toţi copiii pe care îi fac în acest fel le pot afla identitatea şi îi pot contacta în momentul în care împlinesc 18 ani. Din punct de vedere statistic, un donator poate ajunge să facă până la 25 de copii. „Este interesant dacă sunt unul sau doi copii, dar ce te faci dacă sunt 25 de copii? Ce te faci cu familiile lor, dar cu familia ta?”, enunţă OIe Schou doar una dintre dilemele etice cu care se întâlneşte la banca de spermă pe care a fondat-o în 1990. Veţi citi în cele ce urmează detalii puţin ştiute din interiorul unei industrii. Dar veţi ajunge să aflaţi şi ce a ajuns să însemne această industrie pentru o femeie din România: finalul unui vis şi începutul unui drum
Am găsit-o, într-o zi, pe Simona în micul ei magazin de haine pentru copii. Acolo unde fusese şi cu un an, şi cu doi, şi cu trei în urmă, când împacheta şi punea cu grijă în pungi haine care aveau să îmbrace istoria personală a unor copii şi a unor familii. Haine strălucitoare ce urmau să rămână pentru totdeauna în fotografiile de la serbări, haine de toată ziua ce urmau să fie boţite, pătate de mâncare, stropite de noroi, în aventura neobosită a fiecărei zile mici care face un pui de om mare. Pe atunci, toate hainele erau de dat. Nici măcar una singură de luat acasă, de spălat, de călcat, de potrivit pe trup de copil şi de văzut cum se strâmtează şi cum se împuţinează la mâneci de la o săptămână la alta.
Astăzi, hainele de copii au ajuns să însemne şi altceva decât o marfă pentru Simona. Astăzi şi discuţiile pe care le are în magazin, cu clientele sale, s-au schimbat. „Discuţiile despre copii mă emoţionau şi, uneori, se încheiau chiar şi cu lacrimi. Îmi sunt dragi, cred că dintotdeauna mi-am dorit copil. Cred că de la 20 de ani mi-am dorit o familie”, a spus Simona, într-o zi în care şi-a scos fetiţa la plimbare în parc. Înainte ca fetiţa să apară în viaţa ei, simţea tot timpul că îi lipseşte ceva. „În adâncul sufletului aveam un gol. Sufeream că nu am şi eu un copil al meu, pentru care să munceşti, pentru care să trăieşti, pentru care să te scoli dimineaţa cu noi forţe”.
„Staţi liniştiţi că în viaţa asta o să fac un copil. Cu sau fără tătic. Voi avea un copil pe lumea asta”
Pe la vreo 30 de ani, terminase de ceva vreme o relaţie de lungă durată, era singură şi, în timpul unei discuţii cu prietenii, a îndrăznit un gând. „Mă tot întrebau când o să mă căsătoresc şi când o să fac un copil şi le-am spus: Staţi liniştiţi că în viaţa asta o să fac un copil. Cu sau fără tătic. Şi atunci, replica a venit că e un gând egoist. Şi am spus că nu sunt egoistă, dar că voi face un copil. Trebuie să am un copil pe lumea asta”, îşi aminteşte Simona. Şi anii au trecut. „Ca dovadă că tot am sperat, am aşteptat, a mai apărut şi o relaţie. Am sperat într-o căsnicie, într-o relaţie serioasă”. Spune că nu este pretenţioasă, că tot ce îşi dorea de la bărbatul de lângă ea era să-şi câştige singur traiul şi să fie implicat în viaţa de familie.
„Am întâlnit pe cineva, care n-a îndeplinit în niciun caz aceste criterii. Stătea acasă, orice serviciu era prea mult pentru el şi totul s-a terminat cu o palmă care pentru mine a spus totul. Nu. Eu nu trăiesc aşa. Nu fac compromisuri. Şi nu accept să fiu într-o relaţie, să fiu ca toată lumea, doar ca să fiu măritată. Nu, pentru mine căsnicia are un alt sens”, mărturiseşte Simona ce nu a fost capabilă să facă pentru a avea un copil.
Alegerea donatorului: „Şaten, cu ochi albaştri, înalt, deştept”
În 2012, s-a dus la medicul ei ginecolog care a întrebat-o de ce nu face un copil. I-a spus ceea ce simţea şi ea prea bine: că timpul trece. Că, pe nesimţite, „într-o zi” se transformă în „prea târziu”. „Când i-am spus ce vreau să fac, m-a întrebat dacă exclud varianta unei adopţii. I-am zis că nu, dar că în România durează. Şi, dacă eu sunt sănătoasă, nu putem să facem pasul acesta?”. I-a mărturisit mamei sale, care a susţinut-o în dorinţa ei şi, încet-încet, le-a spus şi altora. „N-au mai fost atât de sceptici, li s-a părut foarte curajoasă ideea şi pasul. Iniţial nu am vrut să fac o tevatură, pentru că mi-era teamă că nu o să se mai împlinească. Până şi tatălui meu i-am spus abia după o lună. Pentru că nu voiam să gândească nimeni negativ. Voiam să mi se întâmple, să mi se realizeze acest vis”, îşi aminteşte de zilele în care a stat cu inima strânsă.
A făcut o serie de analize şi a fost pusă de medic să îşi aleagă donatorul. „Nu ştiam de la ce donator o să fie. Mi se spusese că noi nu avem donatori în ţară şi că e din Danemarca, de la cea mai mare bancă de spermă din Europa. Am spus că vreau şaten cu ochi albaştri, cu gândul să nu-mi apară cine ştie ce copil. Am spus că vreau să fie înalt, să fie deştept şi m-am cam blocat. Şi doctoriţa mi-a spus: Stai liniştită, că o să îţi placă ce o să iasă. Mi-au dat şi lacrimile, nu-mi venea să cred că o să se întâmple minunea”, spune Simona.
Prezentarea extinsă a donatorului: fotografii din copilărie, mostră de scris, mesaj audio
Pe site-ul celei mai mari bănci de spermă din lume, profilurile extinse ale donatorilor conţin fotografii din copilărie ale acestora, mesaje scrise de mână, mesaje audio, impresiile pe care le-au creat angajaţilor clinicii, dacă există sau nu sarcini raportate de la ei. Şi, tot acolo, sunt afişate preţurile pentru mostrele de spermă, care, în funcţie de calitate, pot costa între 82 de euro şi circa 600 de euro.
Pe atunci, Simona nu ştia toate aceste lucruri şi poate că nici nu ar fi contat prea mult. „Ce era în mintea mea...Un amalgam de criterii, nespuse de altfel. Copil să fie, sănătos să fie”.
Pe 3 martie 2013, a avut loc inseminarea, pe 10 martie, cuprinsă de mari emoţii, Simona a plecat într-un pelerinaj. Când s-a întos, în aceeaşi zi, şi-a făcut testul. „Bineînţeles că n-a ieşit şi mi-a înflorit aşa o îndoială, dar peste încă o săptămână mi-am repetat testul, a fost ok, a fost pozitiv şi mi-a umplut sufletul de bucurie”. Când i-a spus tatălui său că va deveni mamă cu ajutorul unui donator, acesta a exclamat: „Bravo, taică!”. „Nu mă aşteptam. Cred că ei erau foarte dornici de un nepot”, spune Simona.
Astăzi, are o fetiţă care îi seamănă leit. „Până la ea am trăit degeaba, asta am simţit, şi pot să spun că totul în viaţă este ea. Totul se învârte în jurul ei, totul e special”.
Simona, împreună cu fetiţa ei. Sursa: Captură video Gândul
„Fiecare îşi trăieşte propria viaţă. Eu nu o trăiesc pe a altcuiva, ei nu o trăiesc pe a mea”
Îi va povesti odată cum a ajuns să o aducă pe lume. Iar gândul la acea zi îi face ochii să se umple de lacrimi. „Cred că voi găsi puterea să-i explic copilului meu într-o zi, sper că ea va înţelege şi că mă va ierta dacă consideră că nu am făcut o alegere bună. Va fi şi ziua în care mă va înţelege”.
Simona priveşte cu încredere spre oamenii care i-au aflat şi care îi vor afla povestea. „Am încredere, deşi unii spun că s-ar putea să fiu judecată. Dar am încredere, ar trebui să fim deschişi către viitor. Astea sunt lucruri care se întâmplă şi, zic eu, ne vor ajuta pe viitor. Nu e de râs, nu e de judecat şi fiecare îşi trăieşte propria viaţă, până la urmă. Eu nu o trăiesc pe a altcuiva, ei nu o trăiesc pe a mea”.
„O avalanşă de mame singure” care apelează la donatori
Simona este parte a unui fenomen. Povestea ei, trăită şi simţită, este o cifră dintr-o statistică. O statistică pe care, dacă o priveşti bine, spune o poveste.
Statistica Cryos arată că 50% dintre femeile care apelează la serviciile băncii de spermă sunt singure, spune Ole Schou. La începutul businessului, în 1991, 100% dintre clienţi erau cupluri heterosexuale, reiese din datele furnizate pentru gândul de către Cryos. Până în anul 2009, compania ţinea legătura exclusiv cu clinicile. Modelul business to business făcea ca informaţiile despre clienţi care ajungeau în Danemarca să fie destul de puţine, iar rapoartele din acea vreme se bazează doar pe estimări.
Cum s-a schimbat, în timp, profilul clienţilor băncii de spermă. Sursa: Cryos
Potrivit acestora, în 2000, 10% dintre clienţi erau femei singure, 10% lesbiene, iar 80% cupluri heterosexuale. În 2009, compania a început să ţină legătura direct cu clienţii care fac rezervări pe site şi comandă direct mostrele de spermă, datele furnizate se bazează pe estimări. În 2010, procentul femeilor care se declară singure a ajuns la 30%, cel al lesbienelor s-a menţinut la 10%, iar cel al cuplurilor heterosexuale a scăzut la 60%. În 2013, 50% dintre cliente erau mame singure, iar procentul ar putea ajunge la 70% până în 2020, estimează Cryos.
Ole Schou vorbeşte despre „o avalanşă” de femei singure care îşi doresc să devină mame în acest fel. Aceasta reprezintă, de fapt, marea schimbare din statistici, care dau măsura schimbărilor petrecute în lume de astăzi. „Aş numi-o o avalanşă a femeilor singure şi este exact tipul pe care l-aţi descris: femei în jurul vârstei de 30 de ani, poate aproape de 40, femei care nu au fost capabile să găsească un bărbat sau poate nu au vrut să găsească un bărbat. Dar ceasul biologic ticăie... Poate sunt şi mai selective, eşti mult mai selectiv atunci când ai 35 de ani decât atunci când ai 20. De aceea este dificil pentru ele să găsească un bărbat, chiar dacă vor să-şi întemeieze o familie. Iar aceasta ar putea fi o soluţie pentru ele. Nu prima opţiune, dar poate ultima. Şi, poate, mai târziu, vor căuta un bărbat care să fie un tată pentru copilul lor, dar trebuie să acţioneze acum”, a văzut Ole Schou.
Fondatorul Cryos, Ole Schou. Sursa foto: AFP/Mediafax Foto/ SLIM ALLAGUI
Sperma poate fi comandată de pe internet, inseminarea făcută acasă
Potrivit datelor prezentate de acesta, 3.000 de femei din întreaga lume au rămas însărcinate, în 2013, apelând la Cryos. Numărul real al sarcinilor poate fi însă dublu, pentru că, spune Schou, multe femei comandă mostra de la Cryos şi îşi fac singure inseminarea acasă, iar unele clinici fac raportările cu dificultate. Expedierea materialului genetic către persoane particulare este o practică legală spune Schou. „Numărul poate fi aproape dublu, în special în ţările unde acest lucru este interzis. În Germania, de exemplu, lesbienelor şi femeilor singure le este refuzat accesul la tratamente de fertilitate şi atunci fac direct comanda pentru inseminare la domiciliu. Acest lucru se întâmplă în UE, unde bunurile pot circula liber, iar sperma poate fi expediată pentru inseminare la domiciliu. Ele nu raportează sarcinile, iar aceasta este o problemă. Însă există şi clinici care raportează foarte greu sarcinile. Nu este cu adevărat posibil să ştim câte sarcini avem, dar ar putea fi 5.000 – 6.000 pe an”, susţine Ole Schou, a cărui companie furnizează material genetic în 75 de ţări din toată lumea.
În urmă cu cinci ani, compania a început să facă livrări direct către clienţi. Femeile sau cuplurile infertile pot face acum comanda de pe internet, ca în oricare magazin online. Pe site-ul Cryos există 425 de profiluri ale donatorilor, pe care îi poţi selecta în funcţie de rasă, culoare a părului, culoare a ochilor, înălţime, grupă sanguină. Unele dintre profiluri sunt extinse şi oferă informaţii detaliate despre donatori, hobby-uri, performanţe academice, limbi străine vorbite. Arată ce scor a obţinut bărbatul un test de inteligenţă emoţională, prezintă fotografii din copilăria lui, conţin un mesaj audio al acestuia şi unul scris de mână.
Sunt câteva mostre din umanitatea bărbatului din spatele mostrelor.
SURSA FOTO: cryosinternational.com
Sperma este mai apoi expediată în azot lichid sau în gheaţă carbonică, costul transportului fiind, potrivit informaţiilor de pe site, de 169 de euro pentru gheaţă carbonică şi de 219 euro pentru azot lichid. E trimisă la o clinică, la un spital sau direct acasă, dacă femeia alege să facă inseminarea de una singură. În acest ultim caz, companie are pe site tutoriale video care le arată viitoarelor mame cum să desfacă recipientele şi cum să pregătească mostra pentru inseminare.
Potrivit lui Ole Schou, procedura nu este una dificilă, în condiţiile în care femeia nu are probleme de sănătate. „Dacă nu suferi de ceva, ca femeie, poţi cu uşurinţă să faci inseminarea singură. Sperma este testată, este verificată şi rezultatul nu este unul mai bun dacă un doctor face inseminare. Dar, bineînţeles, dacă femeile au probleme de fertilitate este nevoie de asistenţă medicală”, spune acesta.
Calitatea vieţii unui copil născut de o femeie singură nu are de suferit, este de părere Ole Schou. „Partea bună, este că toate cercetările ştiinţifice în ceea ce priveşte bunăstarea copiilor născuţi de mame singure şi în cupluri de lesbiene arată că nu pare să fie vreo problemă. Dimpotrivă, beneficiază de o calitate generală a vieţii mai bună decât copiii născuţi în restul populaţiei. Probabil pentru că aceste femei au o situaţie bună, sunt bine educate şi este o decizie conştientă. Ştiu ceea ce fac, iar multe sarcini normale pot fi accidentale, nu sunt atât de bine planificate. Utilizarea spermei de la donator este o decizie conştientă, iar ele arată că s-au gândit foarte bine înainte să o facă”.
Cine alege să fie donator non-anonim
În unele ţări, în urma unor dezbateri etice, clinicilor le-a fost interzis să folosească sperma de la donatorii anonimi. Acest lucru se întâmplă în Suedia, Norvegia, Finlanda, Marea Britanie, Olanda, Elveţia, Austria, Australia, Noua Zeelandă, unde este folosită, în clinici, doar sperma care provine de la donatori non-anonimi. Donatorii non-anonimi sunt aceia care îşi dau acordul ca identitatea lor să fie dezvăluită copiilor pe care îi fac, odată ce aceştia împlinesc 18 ani.
Din motive etice, doar bărbaţii care au împlinit cel puţin 25 de ani îşi pot da consimţământul pentru a deveni donatori non-anonimi. „Este mai dificil să alegi să nu fii anonim. Dacă copiii vor apărea în viitor, ar putea fi interesant să întâlneşti unul sau doi copii, dar ce te faci dacă sunt 25 de copii, ce faci cu familiile lor? Dar cu familia ta? Ei vor fi expuşi. Este dificil, dacă ai 18 ani, să înţelegi toate consecinţele”. Tocmai aceste consecinţe fac ca numărul donatorilor non-anonimi să fie mult mai mic decât cel al donatorilor anonimi. Din cele 425 de profiluri de donatori prezentate pe site-ul Cryos, doar 56 aparţin donatorilor non-anonimi. Aceştia sunt şi mai maturi, având, de obicei, vârste între 31 şi 33 de ani, atunci când fac prima donare, pe când ceilalţi au, de regulă, vârste cuprinse între 23 şi 25 de ani, spune Ole Schou.
Însă chiar dacă identitatea donatorului poate fi dezvăluită, doar 11% dintre părinţi aleg să le povestească copiilor despre felul în care au venit pe lume.
Profilul unuia dintre donatorii anonimi, care poate fi accesat pe site-ul cryosinternational.com
Cât câştigă un donator de spermă în Danemarca
80% dintre donatorii de spermă de la Cryos sunt studenţi. „Un donator primeşte în jur de 250 de coroane daneze. Ceea ce înseamnă în jur de 30 de euro. Avem dreptul să plătim până la 500 de coroane daneze, dar nu ca plată pentru spermă, pentru că este ilegal, ci drept o compensaţie pentru transport şi alte inconveniente”, spune Ole Schou.
Îl întrebăm dacă banii sunt principalul motiv care îi determină pe bărbaţi să facă această alegere. „Este o întrebare bună, pentru că am crezut dintotdeauna că este o combinaţie între motivaţie altruistă şi bani. Recent am făcut însă nişte chestionare în rândul donatorilor, în 2012, am aflat că banii sunt o chestiune secundară. O fac pentru ca să ajute, dar nu o fac fără să primească nişte bani pentru asta. Şi am aflat că între 4 şi 9% dintre donatorii de spermă sunt şi donatori de sânge, donatorii sunt cu adevărat altruişti”, spune acesta.
Doar 20% dintre candidaţi ajung să fie donatori
Când cineva vine la sediul Cryos din Danemarca şi spune că vrea să devină donator, echipa îl tratează ca pe un candidat. „Selctăm donatorii după criterii stricte, 20% dintre candidaţii donatori sunt acceptaţi. Trebuie să fie sănătoşi, să nu aibă nicio boală genetică, trebuie să treacă prin numeroase teste, să răspundă la chestionare, să treacă printr-o examinare medicală. Medicii fac o examinare care durează în jur de o oră, le fac analize de sânge pentru o serie de boli, HIV, hepatită, sifilis, gonoree etc, şi o serie de teste genetice în funcţie de backgroundul donatorului. De exemplu, îl testăm pentru anumite boli dacă este alb, pentru altele dacă este mediteraneean, negru... Facem multe teste, apoi donatorul începe să doneze, într-o perioadă de trei luni, apoi păstrăm sperma încă o perioadă de şase luni, apoi retestăm donatorul şi, dacă totul este în regulă, este acceptat şi prezentat pe site”, explică Ole Schou.
Din punct de vedere statistic, un donator poate ajunge să facă maximum 25 de copii, iar unele ţări limitează numărul maxim de copii pe care îl poate face un singur donator. „În această ţară (n.r. Danemarca), limita este 12 copii per donator, în Marea Britanie este de 10 copii, în altă ţară nu există nicio limitare a numărului de copii. În profilul extins precizăm numărul sarcinilor raportate, unii donatori sunt însemnaţi cu roşu şi acest lucru înseamnă că dacă vii dintr-o anumită ţară, respectiva mostră nu poate fi folosită decât în cazul fraţilor. Nu există o limită la nivel internaţional, dar fac parte dintr-un grup internaţional şi încercăm să vedem dacă putem ajunge la nişte concluzii legate de care ar fi limita în ceea ce priveşte numărul de copii. Acest lucru nu pare să fie important. Cel mai important factor pare să fie cel psihologic. Nu este factorul genetic, aşa cum s-ar putea gândi unii, ci factorul psihologic. Un număr mare de copii poate fi o povară atât pentru copii cât şi pentru donator, dar poate fi şi un lucru pozitiv. Depinde de la individ la individ”, arată Schou.
Cum este stocată sperma. Sursa foto: AFP/Mediafax Foto/ SLIM ALLAGUI
Mesajul unui român: Îmi place să rezolv problemele oamenilor
Printre donatorii care au pe site profiluri extinse se află şi doi români, prezentaţi drept Otte şi Vittus. În mesajul audio postat pe site-ul Cryos, Vittus povesteşte de ce a decis să devină donator. „Sunt o persoană rece, care evită să-şi exprime sentimentele, dar nu am putut să mi le reprim atunci când am auzit că, din cauza sarcinilor pierdute, mătuşa mea nu poate avea copii. Tristeţea din ochii ei m-a făcut să încerc să rezolv problemele. Îmi place să rezolv problemele oamenilor, cred că este principalul motiv pentru care fac asta. O fac pentru ca oamenii să nu mai fie trişti. Să rezolvi problemele lumii, una câte una... De asemenea, în ceea ce priveşte planurile mele de viaţă, s-ar putea să nu am copii niciodată şi sunt fericit să mă gândesc că linia mea va continua, undeva în lume. Ca să nu mai menţionez rata natalităţii care este în scădere în Danemarca. Fac un serviciu societăţii. Asta e tot. Pace”, spune Vittus pe site.
La rândul său, Otte se descrie drept un cetăţean român, venit să studieze business în Danemarca, iar planurile lui sunt să îşi termine facultatea, să îşi ia licenţa şi să facă un masterat. Spune că este un băiat „cu mintea deschisă, gata să înveţe lucruri noi”, un tip care nu se teme de muncă şi care a lucrat ca barman, chelner, vânzător şi agent de marketing.
Problema cu care se confruntă Cryos: prea mulţi blonzi cu ochi albaştri. „Aveţi pe cineva care seamănă cu Bruce Willis?”
”Este o problemă pentru noi, că avem mulţi donatori blonzi”, recunoaşte Schou. „În ţările din sudul Europei, vor să aibă copii cu ochi căprui, în special în cazul cuplurilor heterosexuale. Acolo întotdeauna se pune problema să găseşti un donator care ar putea arăta ca bărbatul. Este altfel în cazul lesbienelor, dar situaţia este mai asemănătoare cu ceea ce se întâmplă în cazul cuplurilor heterosexuale. În cazul femeilor singure este diferit, pentru că ele caută genul lor de bărbat. Auzim lucruri de genul „Aveţi pe cineva care seamănă cu Bruce Willis?” sau cu un sportiv. Iar unele spun: Caut pe cineva care să semene cu fratele meu sau cu tatăl meu. Probabil, caută pe cineva care să semene cu ele însele, apropiat de backgroundul lor cultural. Pentru noi, chestiunea este să avem o selecţie bună, diversitate. Dar problema este că noi facem recoltările în Danemarca unde nu avem o mare diversitate a populaţiilor. De aceea încercăm să stabilim filiale în alte părţi ale lumii”, continuă acesta.
Ce îşi doresc femeile
Îl întrebăm pe Ole Schou cum arată donatorul perfect. „Am auzit această întrebare de multe ori şi nu putem vădea un trend în acest sens. Singurul lucru pe care îl putem vedea este dacă donatorii îşi pot scrie un profil bun, cinstit şi sensibil. Nu trebuie să arate ca un star de cinema, ceea ce contează este un profil bun. Ceea ce este de înţeles. Pentru că dacă ai fi o femeie care alege un bărbat, în viaţa normală, ai alege un bărbat drăguţ ca persoană, nu doar un bărbat care arată bine. Selecţia este extrem de asemănătoare cu ceea ce se întâmplă în viaţa de zi cu zi”.
Specialist în fertilitate: „Există concepţia că tratamentul de fertilizare poate să depăşească vârsta. Nu poate”
Ionela Anghelescu, specialist în tratamentul infertilităţii la clinica Gynera, care oferă servicii de inseminare şi fertilizare in vitro, le sfătuieşte pe pacientele care vor să îşi aleagă un donator, să pornească de la criterii medicale. „De regulă, ne sfătuim pacientele să plece de la grupa de sânge şi de la grupul RH. Dacă sunt mămici cu RH negativ, este bine să ţină cont să îşi aleagă un partener cu RH negativ, ca să nu se supună unui risc suplimentar”, spune aceasta. Pacientele sănătoase pot apela la o simplă procedură de inseminare, în timp ce cele care suferă de infertilitate au nevoie de fertilizare in vitro. „Există două posibilităţi. Folosirea spermei de la donator cu inseminare sau, dacă există patologie asociată, atunci vor apela la procedura fertilizării in vitro. În primul rând, pacienta trebuie să treacă printr-un consult ginecologic, care să pună una dintre indicaţii. Inseminarea, care este o metodă naturală de a obţine o sarcină, adică proba de spermăse prepară, se introduce la fundul uterului, iar, de acolo, spermatozoizii vor trebui să se descurce singuri, să migreze pe trompe, să întâlnească ovocitul, doamna trebuie să aibă ovulaţie prezentă. Asta este inseminare. Procedura de fertilizare in vitro obţine embrionii în afara organismului femeii şi, ulterior, se introduc în uter. Inseminarea, care se poate face lună de lună, este o metodă mult mai simplă, dar cu şanse mai mici de succes faţă de procedura de inseminare in vitro, explică Ionela Anghelescu.
Precedura de inseminare costă, în sine, 250 de eur, în timp ce fertilizarea 2.500 de euro, spune ea. Cei care sunt dispuşi să cheltuiască aceşti bani pot ajunge să aducă un miracol în viaţa lor. Însă, în multe cazuri, nici banii, nici medicina nu pot face miracole. „După 35 de ani, fertilitatea începe să scadă dramatic. După 42-43 de ani şansele de a obţine o sarcină sunt mult mai mici. Există o concepţie că procedura de fertilizare poate să depăşească vârsta. Nu poate”, spune Ionela Anghelescu.
