• lipsa doctorilor din Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila afectează grav sistemul medical • acest fapt se datorează şi promisiunilor neonorate făcute de ex-preşedintele CJ, Gheorghe Bunea Stancu, privind plata chiriilor pentru locuinţe şi salarii ca-n Occident • Curtea de Conturi a tăiat aceste facilităţi pe care spitalul le acorda medicilor proaspăt veniţi la Brăila • Unitatea de Primire a Urgenţelor (UPU) a Spitalului Judeţean de Urgenţă Brăila are doar 8 medici în loc de 25 cât ar trebui • aşa se explică şi aglomeraţia din unitate, dar şi disperarea pacienţilor nevoiţi să aştepte ore bune până când sunt văzuţi de un medic • doctorii spun că singurul fapt ce-i determină să rămână în UPU este dorinţa de a fi în linia întâi, dar se roagă să nu se confrunte cu un accident colectiv care să-i pună în imposibilitatea de a-i salva pe oameni
Promisiunile de casă, masă şi salariu de 2000 de euro, făcute de ex-preşedintele Consiliului Judeţean medicilor care vin la Brăila s-au dovedit a fi un mare bluf. "Au venit doi medici radiologi şi doi ATI-işti, dar au plecat repede fiindcă pe noi ne-a obligat Curtea de Conturi să nu mai plătim chiria şi nicio altă bonificaţie. Deci promisiunile domnului Stancu au rămas în aer. Acum, noi nu mai putem face nimic şi ne confruntăm cu o criză acută de personal, îndeosebi de medici specialişti", ne-a explicat dr. Mihail Iugulescu, managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă Brăila.
La urgenţe criza medicilor este evidentă şi pentru neiniţiaţi. Din 25 mai sunt opt. Ei duc în cârcă medicina de urgenţă din judeţ: 180.000 locuitori, dintre care, anual, peste 40.000 de oameni trec pe la spital. Cei opt medici fac gărzi cu schimbul. Căte doi, trei într-o gardă. Cine are de suferit? Toată lumea! Atât ei pacienţii cât şi medicii trag un semnal de alarmă fiindcă tot mai mulţi urgentişti au părăsit în ultimii ani Unitatea de Primire a Urgenţelor a Spitalului Judeţean de Urgenţă Brăila (SJU), iar în locul lor n-a mai venit nimeni. Amintim aici doar pe dr. Marian Baciu şi dr. Antoaneta Ioniţă, care au dat "adrenalina" specifică unei unităţi de gardă pe medicina de familie, mult mai "lejeră" decât altele. Şi asta nu fiindcă nu s-ar fi descurcat în UPU - dimpotrivă! - ci fiindcă pentru aceştia pare-se că a venit vremea să aleagă ceea ce au crezut că e mai bine pentru ei. Şi ca ei mai sunt mulţi medici formaţi în urgenţă, dar care au plecat, inclusiv în străinătate, fără să privească în urmă.
Motivul? "M-am săturat! E o nebunie fără seamăn. Suntem puţini, n-avem casă, n-avem masă, n-avem decât serviciu. Nu merită să mă distrug!", ne spunea unul dintre medicii urgentişti de la noi.
Adevărul e că un medic de specialitate din Judeţean, abonat la cel puţin opt gărzi pe lună n-ajunge la mai mult de 4.000 de lei venit. Dacă pentru unii poate părea mult, ei bine, pentru mulţi dintre aceia angajaţi la UPU suma nu acoperă sacrificiul uman pe care-l fac.
Culmea este că în ciuda tuturor "facilităţilor" oferite, sporuri salariale, bonuri, puţini sunt cei care aleg să rămână în linia întâi, să lupte cu moartea. "Este normal ca un doctor care o ţine dintr-o gardă într-alta să nu mai dea randament. Actul medical nu mai este de calitate, pacienţii sunt primii care au de suferit", ne-a declarat dr. Mihail Iugulescu, managerul SJU Brăila.
Fără motivaţie
Fiind permanent în alertă, medicii din UPU nu reuşesc niciodată să contabilizeze rezultatele muncii lor. Mulţi nici nu mai ţin la asta. Uneori, gesturile simple, micile semne vitale ale unui bolnav sunt singurele care-l fac pe medic să nu-şi pună stetoscopul în cui. "Financiar nu sunt motivată! Doar profesional şi emoţional pot spune că sunt motivată. Îmi place meseria. Sunt în linia întâi şi îmi place să fiu aici. Aici, când ai o urgenţă dai totul din tine, iar mie îmi place ceea ce fac. De aceea am rămas la UPU", ne-a declarat dr. Mihaela Roadevin, şef UPU Brăila de aproximativ un an.
Interlocutoarea noastră povesteşte, cu mândria pe care am sesizat-o în trecut şi la colegii ei mai vârstnici, că a terminat la Târgu Mureş şi că acolo s-a format ca urgentist.
"Am început facultatea în 1992. Acolo am lucrat cu dr. Raed Arafat, am văzut cum s-a dezvoltat SMURD-ul. Am văzut prima dată cum e să fii permanent în acţiune. Mi-a intrat în sânge! În 2000, am început rezidenţiatul la Floreasca, unde m-am întâlnit ocazional cu dr. Arafat, omul care mi-a fost model în profesie, iar în 2004, când s-a ivit post de medic urgentist la Brăila, am venit aici. N-am stat o clipă pe gânduri!", povesteşte dr. Mihaela Roadevin.
Din aceeaşi sursă am mai aflat că nu există doar o criză de medici, ci şi una de asistenţi medicali şi infirmieri, însă posturile sunt blocate, iar atunci când se scot la concurs nu se înghesuie prea multă lume să vină în Urgenţă fiindcă munca de aici este foarte grea, iar satisfacţiile sunt aproape nule. Mai mult, birocraţia termină nervos pe toată lumea şi stresul creşte exponenţial cu volumul de lucru.
"Într-o oră, o asistentă medicală face câte 17-20 de foi de observaţie, ceea ce înseamnă şi 100 de hârtii. În timpul ăsta, ea ar fi putut ajuta medicul, ar fi putut interveni să ajute la salvarea unui bolnav. Într-o gardă sunt câte 200 de pacienţi pentru fiecare medic, iar medicul trebuie şi el, la rându-i, să scrie o groază de hârtii fiindcă aşa cere procedura. E istovitor! E normal ca pacienţii să fie nemulţumiţi, mai ales când aşteaptă ore bune, şi câte patru, cinci ore, să le vină rândul. Să ştiţi că noi ne rugăm să nu avem de-a face cu un accident colectiv. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla", a adăugat dr. Roadevin.
Viaţa, chestiune de noroc
De multe ori, pacienţii nu pot înţelege situaţia, iar disperarea îi face, pe ei sau pe rudele lor, să se îndrepte cu furie asupra celor care încearcă să le salveze viaţa sau cărora li se adresează atunci când au o problemă medicală. "Nu-i posibil aşa ceva! Stăm cu mama de trei ore şi nu ne bagă nimeni în seamă. Abia am convins-o pe mama să vină la spital, iar ei nu ne bagă în seamă. Merg pe aici ca disperaţii care încotro şi tot degeaba. (...) Tot le vin urgenţe, urgenţe, dar pe noi nu ne întreabă nimeni nimic. Dacă moare mama noi ce facem? Păi, nu murim şi noi cu ei de gât?!", ne-a spus furios fiul unei paciente de 87 de ani, adusă la UPU din Tichileşti, acuzând dureri abdominale.
Medicii sortează urgenţele în funcţie de simptomele pacienţilor şi dau coduri de culoare fiecărui caz. De aceea există situaţii în care unii stau şi câte patru ore pe băncuţă la UPU, iar alţii intră în Resuscitare imediat ce sunt daţi jos din ambulanţă. Se întâmplă însă şi situaţii în care medicii sau angajaţii de la Triaj să facă erori. Mai ales atunci când pacienţii vin pe picioarele lor, sunt genul de oameni rezistenţi la boală şi nu se trădează.
"Mi-a fost rău la serviciu, dar nu am vrut la spital. Am stat vreo trei ore la muncă până când colegii au chemat salvarea. Am ajuns acolo şi am mai stat vreo oră, am rezemat pereţii. Nu m-am văitat, am tot aşteptat să-mi vină rândul. Norocul meu a fost că a trecut o doctoriţă pe care o cunosc - e clienta mea - prin UPU, m-a văzut, m-a dus la un ecograf, iar imediat ce a văzut ecograful s-a speriat. Aveam hemoragie internă. Abia atunci au intervenit. Eram pe punctul de a muri! Am avut noroc. Pur noroc!", ne-a spus Veronica P., 47 de ani, din Brăila.
Mulţi sunt brăilenii care spun întâmplări asemănătoare celei relatate de Veronica. Alţii nu mai spun! Că moartea şi viaţa sunt chestiuni care pot interveni într-o clipă, chestiuni care adesea pot ţine de noroc, o recunosc până şi doctorii.
"Toţi cred că viaţa lor e cea mai importantă. E normal să nu poată înţelege că suntem puţini, că nu reuşim să-i consultăm imediat ce ajung la UPU. Şi-apoi, sunt şi pacienţi care vin din orice la spital, abonaţi, efectiv, la UPU, dar şi pacienţi care stau până în ultimul moment. Avem, pe de o parte, mulţi neasiguraţi care pun repede mâna pe telefon şi cheamă salvarea fiindcă nu îi internează nimeni, dar aici tot îi consultă cineva, iar pe de altă parte, oameni care nu vin la noi decât în ultima clipă, aproape când nu mai e nimic de făcut. Da, actul medical e viciat în toate aceste condiţii", ne-a declarat dr. Marian Giovani, hematolog, fost director medical al SJU Brăila.
Criză de doctori şi-n alte secţii
Dacă la UPU se vede cel mai bine criza de medici, nu înseamnă că alte secţii ale Judeţeanului stau mai bine. Practic, toate specialităţile ar mai avea nevoie de cel puţin câte un doctor, însă în unele medii e chiar strigător la cer. "E criză de medici la Anestezie Terapie Intensivă, n-avem decât unul, e criză la oftalmologie, la radiologie, alergologie, oncologie, chirurgie, obstetrică- ginecologie, neurochirurgie, cardiologie...Peste tot mai avem nevoie de medici. E normal să vrei să ai oameni cu care să lucrezi, mai ales când vrei un act medical de calitate. Altfel...", ne-a declarat oftalmolog Alina Neacşu, director medical al Spitalului Judeţean de Urgenţă Brăila.
Criza de medici nu afectează doar populaţia şi nu împietează doar actul medical, ci, coroborată cu lipsa unei dotări performante şi a unor spaţii performante de intervenţie, duce la declasificarea unităţii medicale şi direct la reducerea bugetului acordat de ministerul de resort pentru Sănătatea brăileană. "N-avem medici, n-avem dotare, nu avem secţii reabilitate şi cu un circuit optim, nu putem deveni Centru pentru Glaucom, cum ne doream, oricât de buni am fi. Nu avem secţie de Cardiologie, nu avem cardiologi, ratăm Programul Naţional de Stenturi...Şi tot aşa", a adăugat dr. Neacşu.
