Filiala ieşeană a Institutul Cantacuzino, centrul de cercetare în care s-a inventat şi brevetat Polidinul, şi-a închis porţile în octombrie 2013, după 62 de ani de la înfiinţare. Decizia a fost luată de Consiliul de Administraţie al institutului de la Bucureşti şi de Ministerul Sănătăţii ca urmare a lipsei de investiţii. În perioada de glorie a institutului, acum abandonat şi în stare de paragină, se produceau milioane de fiole de Polidin.
Institutul ieşean a fost înfiinţat prin decret guvernamental în 1951. Primul director numit a fost bacteriologul Petre Condrea, cadru didactic la Facultatea de Medicină din Iaşi şi un fost elev al celebrului microbiolog Ion Cantacuzino. Profesorul Condrea a fost un cercetător cunoscut pentru studiile sale privind anatoxina tetanică şi tularemia. În primii ani, centrul ieşean a făcut cercetări pentru producţia de anatoxină tetanică. În 1955 se înfiinţează secţia de înfiolare care duce institutul către glorie. Polidinul a fost obţinut din dorinţa directorului Condrea de a prepara un vaccin pentru cei care se îmbolnăveau de tularemie, o afecţiune a rozătoarelor care putea să apară şi la om şi care provoca tulburări respiratorii şi plăgi la nivelul pielii.
După inventarea şi brevetarea Polidinului, cercetătorii au mai obţinut Bronhodinul, folosit în alergii şi în infecţii pulmonare, Aerodinul, produs sub formă de picături nazale, util mai ales copiilor, IBC, un preparat de imunostimulare folosit în alergii, Orostimul, folosit pentru creşterea imunităţii şi Zoodinul, un preparat pentru imunostimularea vitelor. Mai târziu, în 1970, la Iaşi s-a produs vaccinul anti-holeric pe care cercetătorii l-au preparat continuu timp de doi ani. Dacă în acea perioadă, fiolele erau trimise pentru ştanţare la Bucureşti, odată cu anii ’90 procesul finit de realizare al produsului se făcea în întregime la Iaşi, de la preparare, la controlul său înainte de a fi pus pe piaţă.
Intrarea României în Uniunea Europeană (UE) a însemnat pentru filiala ieşeană a Institutului „Cantacuzino” început sfârşitului. Procesul de producţie trebuia aliniat normelor europene, iar în cele două clădiri de pe strada Codrescu nu se putea asigura îndeplinirea lor întocmai. Atunci a apărut în discuţie privatizarea filialei, un proiect care nu s-a concretizat şi care a rămas doar la nivel de propunere. Pentru îndeplinirea normelor UE s-a dat o limită de timp. Mai întâi 2007, apoi 2010. În acest interval s-a introdus înregistrarea electronică a fiecărui preparat pentru a respecta cererile de bază. La un moment dat, s-a încercat inclusiv renovarea clădirilor, dar restaurarea nu a mai avut loc din lipsă de bani.
„Bani trebuiau să fie, pentru că vânzarea Polidinului aducea enorm de mulţi bani, dar unde s-au dus aceştia nu ştim noi, ştiu alţii. Lipsa banilor şi a bunăvoinţei a dus la stagnarea şi la oprirea producţiei tuturor aceste preparate care s-au realizat până în 2010. Atunci conducerea institutului a depus licenţele pentru toate preparatele noastre, chiar şi a celor de la Bucureşti, şi aşa am rămas şi noi şi capitala fără producţie. Degeaba avea Iaşiul secţie de cercetare, pentru că fără producţie nu putea exista. S-a mai încercat să se facă autovaccinul şi un laborator de bacteriologie, dar nimic nu a mers. În 2010 s-a încheiat linia de producţie şi cu asta putem spune sfârşit. “, a mai precizat dr. Sylvia Hoişie.
Din octombrie 2013, angajaţii institutului au fost integraţi personalului de la Spitalul „Dr. C. I. Parhon”. Atunci încă se vehicula că Antibiotice S.A. va prelua patrimoniul şi personalul institutului pentru continuarea activităţii, însă proiectul nu s-a concretizat, iar filiala a fost închisă. „Distrugerea institutului şi desfiinţarea filialei este un păcat în faţa populaţiei din întreaga ţară, pentru că vedem că de la an la an populaţia este tot mai bolnavă şi mai săraca, fără să aibă acces necondiţionat la medicamente. Acum românii cumpără de pe piaţă vaccin anti-tetanic (anatoxină tetanică) cu 43 de lei, în timp ce noi îl vindeam cu 3, 96 de lei doza. Rămâne să fim feriţi de îmbolnăvire prin selecţie naturală“, a precizat Rodica Hlihor, fostul lider al sindicatului care reprezenta filiala ieşeană a Institutul „Cantacuzino”.
În prezent, clădirile în care a funcţionat institutul au fost abandonate. Una dintre ele a revenit, prin decizia municipalităţii, Spitalului „Dr. C. I. Parhon”, iar cealaltă Spitalului de Pneumoftiziologie. „Institutul Cantacuzino, alături de Antibiotice, a făcut cunoscut Iaşiul pe piaţa farmaceutică. Din păcate, producţia nu a fost întreţinută din lipsa investiţiilor şi filiala a fost închisă. Din punctul meu de vedere, dacă institutul era cedat către Antibiotice, împreună ar fi avut de câştigat”, a subliniat prof. dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din Iaşi.
