Intr-o perioada in care Guvernul refuza sa mareasca fondurile acordate Sanatatii, folosind artificii retorice ca justificare, pacientii continua sa-si spuna povestile si sa fotografieze saloanele in care sunt obligati sa se interneze.
Alaturi de copilul ei, o mamica a petrecut cateva zile in Spitalul de Urgenta pentru Copii „Sf. Maria” din Iasi, unul dintre cele mai mari spitale de pediatrie din tara. Spitalul se afla de cativa ani in subordinea Consiliului Judetean Iasi. „Exista un singur grup sanitar, in capatul culoarului, dar cu cine sa las copilul? Sa il pun in patutul pentru copii?”, este dilema unei mame internate intr-un spital romanesc al anului 2013.
pewww.medalert.ro, alaturi de o sesizare.In 2013, Sanatatii i s-au alocat 9,7 miliarde de lei, dar in 2014 doar 7,8 miliarde lei. O scadere limpede, dar premierul Victor Ponta sustine altceva: “Sa fie foarte clar, sunt mai multi bani in 2014 decat in 2013”.
Cum asa? Din cele 9,7 miliarde din 2013 domnul Ponta scade cele 3,5 miliarde – datoriile pe care statul a trebuit sa le achite catre companiile farma in contul medicamentelor neplatite. E vorba asadar de bani pentru medicamente. Adica pentru Sanatate. Nu pentru altceva. Aceasta precizare poate parea inutila, dar logica speciala practicata de premierul Romaniei ne obliga la astfel de sublinieri. Pentru plata firmelor de medicamente s-au gasit trei miliarde la buget in 2013, dar pentru salariile medicilor tineri sau pentru conditii decente asigurate pacientilor din spitalele de stat nu se mai gasesc.
Iata care sunt conditiile de internare intr-unul dintre cele mai mari spitale de pediatrie din Romania, asa cum au fost experimentate de o mamica si de copilul ei:
„Vad inca din parcare, in timp ce merg spre intrare, cum se dezmembreaza fatada de beton a cladirii spitalului si ma gandesc: oare cand se darama de tot? Intru agale si ma indrept spre cele cateva lifturi. Doar unul este disponibil in mod curent pentru pacienti. E mic si neincapator si e tot timpul coada.
Nicio problema. O iau usor pe scari pana la etajul 6, dar simt un miros. Cateva etaje cred ca-mi joaca mie feste nasul. Dar nu: pana la etajul 6 devine clar ca miroase a fecale. Nu a dezinfectant si a curatenie, asa cum mirosea odata, demult.
Ajung in cele din urma in clinica si intru. Pe culoar o asistenta "pazeste" sa nu intre careva pe acolo in afara de nemernicii de noi care chiar avem nevoie de ajutor pentru copiii nostri. Mamele sunt invitate sa isi monitorizeze copii peste noapte in "saloane". Dar in saloane nu e bec sau alta sursa de lumina, chiar si daca o aduci de acasa. Pentru ca toate prizele sunt sigilate.
Patut pentru copii in Spitalul de Pediatrie din Iasi – anul 2013
Un aer uscat, puturos, prea cald chiar si pentru octombrie – noiembrie, te inconjoara. Incepi sa transpiri imediat. Nu mai vorbesc de gandaci. Peretii sunt crapati peste tot si, pe unul sau doi metri lungime, varul de pe pereti e dezolant: scorojit in ultimul hal.
Cat e ziua de lunga iti bate soarele in cap. Intre tine si el nu e decat un geam jegos, bine "sigilat" cu anunturi clare de a nu umbla la el ca iti pica in cap. Risc totusi pentru ca avem nevoie de aer sa respiram si sa reglam temperatura camerei.
Asistenta sau doctorita ne invita nonsalant sa prezentam copilul pentru a fi consultat pe un pat cu un cearceaf mizerabil, plin de pete mizere si firimituri. Daca faci panarama mare de tot sau bagi bani in buzunarele cui trebuie, e posibil sa primesti totusi un cearceaf curat si un salon cu bec.
Si pe grupul sanitar e un anunt mare: infundat. Pe tot etajul exista un singur grup sanitar. E in capatul culoarului, dar cu cine sa las copilul de cateva luni? Sa il pun in patutul pentru copii? E ruginit tot. Salteaua slinoasa e sparta in doua locuri si se vad arcurile.
Dupa cateva zile petrecute in spital, intre care si weekend-ul cand nu se uita nimeni la tine, mi-e clar ca nu mai am ce cauta in acest spital. Termin cu greu si cu multi bani analizele si tot ce mai trebuie si incep formele de externare. Dar nimeni nu e disponibil sau nimeni nu vrea: pentru ca nu am cotizat destul.
In cele din urma ajung acasa, unde e de 100 de ori mai curat, si incep sa fac ce ma taie capul. Ca sa imi fie bine mie si copilului meu. Dar un gand nu-mi da pace: in ce tara bananiera traiesc? Cum s-a putut intampla asa ceva? Cum voi putea eu sa mai traiesc confortabil cu ideea ca acesta este mediul in care copiii nostri sunt... Sunt... Nu stiu ce cuvant sa aleg: „tratati” sau „exterminati”? Dumneavoastra ce ati alege?”
In mai 2013, presedintele Consiliului Judetean Iasi, Cristian Adomnitei, a anuntat o investitie pentru reabilitarea acoperisului si instalatiei termice si electrice a Spitalului pentru Copii „Sf. Maria”. O fundatie a anuntat, tot in mai 2013, ca va dona mobilier nou aceluiasi spital.
Pentru anul 2014, guvernul Ponta a prevazut o crestere totala de 12,5 milioane de euro pentru reparatii la spitale si achizitia de aparatura medicala. Doar reabilitarea acoperisului si a instalatiilor Spitalului pentru Copii din Iasi va costa 12,5 milioane de euro.
