Legea 157/2008 a adăugat o completare la articolul 218 din Legea Reformei Sănătăţii (nr. 95/2006) asta după valul de presiune publică venit din partea pacienţilor, revoltaţi că deşi plătesc taxe la stat, tot sunt nevoiţi să vină cu bani de acasă atunci când vine vorba de internare într-un spital de stat. Astfel, în prezent, articolul 218, alineatul 2, litera d1 prevede că pacientul „să beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării cu medicamentele, materialele sanitare şi investigaţiile paraclinice la care ar fi fost îndreptăţit fără contribuţie personală, în condiţiile impuse de contractul-cadru.” Practic, statul este obligat să le ofere pacienţilor asiguraţi toate serviciile incluse în pachetul de bază, care poate fi studiat pe sie-ul CNAS, însă atunci când devin cu adevărat pacienţi ai serviciului public de sănătate şi sunt internaţi într-un spital de stat, cheltuiesc şi ultimul ban de acasă pentru a se vedea sănătoşi.

Nevoie de multă răbdare

Cei mai mulţi pacienţi nu sunt informaţi atunci când vine vorba despre cheltuielile pe care le fac pentru a-şi achiziţiona medicamentele necesare sau analizele medicale. În condiţiile în care spitalele se confruntă cu o criză din punctul de vedere al bugetului alocat, managerii le recomandă medicilor să nu intre prea mult în detalii, astfel că singurii care îşi pot recupera banii sunt pacienţii informaţi. Conform legislaţiei, pacientul trebuie să facă o cerere către conducerea unităţii medicale în care a fost internat, iar în maxim 30 de zile, aceasta trebuie să îi vireze sumele cheltuite. În caz contrar, pacientul se poate adresa pe cale legală pentru a-şi recupera banii de la spital, iar în cele mai multe situaţii, are şi câştig. Specialiştii îi atenţionează însă că trebuie să fie atenţi atunci când se confruntă cu o astfel de situaţie. Aceştia trebuie să se asigure că în momentul în care cumpără medicamentul sau ajung să îşi facă analize pe bani lor, să primească o notificare din partea medicului sau managerului unităţii prin care unul dintre aceştia recunoaşte că nu îl poate ajuta din spital. Apoi, trebuie să păstreze factura de la serviciul respectiv. „E nevoie de multă răbdare în astfel de cazuri, poate dura şi peste un an până la recuperarea sumelor, însă atunci când dosarul e complet, va câştiga procesul”, a explicat, pentru PUTEREA, un avocat.

Provincia, lider autoritar

Cele mai multe cazuri în care pacienţii se lovesc de un zid din partea conducerii spitalului, atunci când vine vorba despre recuperarea sumelor cheltuite, se întâlnesc în provincie. Conform lui Vasile Barbu, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor, la spitalele judeţene din Vâlcea, Alexandria, Brăila, Galaţi, Constanţa, Arad, Bacău şi Piatra Neamţ se întâlnesc nenumărate cazuri în care pacienţilor li se refuză acest drept. „În Bucureşti, am reuşit să găsim înţelegere atunci când a venit vorba de litigii şi să rezolvăm amiabil. Practic, noi am fost un fel de mediatori, însă aproape toate cazurile s-au încheiat cu bine. În schimb, în provincie am avut mereu probleme şi de multe ori ajugem în instanţă. Avem deja zeci de dosare pe rol, iar alte multe altele în lucru. Iar asta doar prin intermediul celor care au apelat la noi”, ne-a spus Vasile Barbu.

Stenturile şi endoprotezele, veşnic absente

Cele mai întâlnite situaţii atunci când vine vorba de pacienţi care sunt puşi în faţa faptului împlinit sunt atunci când vine vorba de plata endoprotezelor, a stenturilor, cateterelor şi a analizelor medicale şi RMN-urilor. Tot Vasile Barbu dă exemplul Spitalului „Bagdasar-Arseni“ din Capitală, acolo unde deşi există un tomograf, pacienţii sunt trimişi la clinica privată aflată în incinta unităţii medicale. „La anumite spitale, bolnavii de ciroză îşi plătesc ei albumina, care ajunge să-i coste şi 800 de lei”, a adăugat acesta.

Sursa