Deşi au existat cazuri de stop cardio-respirator, acestea s-au produs în staţii în care nu sunt amplasate aceste defibrilatoare, astfel că aparatele nu au putut salva nicio viaţă. Nici călătorii şi nici angajaţii de la Metrorex nu sunt familiarizaţi cu aceste aparate. Ministerul Sănătăţii cataloghează aceste opinii drept „speculaţii ale unor persoane total neavizate”.

„Ca urmare a unor informaţii apărute în mass-media referitoare la prevederea obligativităţii de amplasare a unor defibrilatoare semiautomate în anumite spaţii publice, precum şi ca urmare a comentariilor nefundamentate ale unor aşa-zişi experţi în domeniu, Ministerul Sănătăţii, prin Secretarul de Stat Dr. Raed Arafat, doreşte să aducă următoarele clarificări pentru o corectă informare a opiniei publice. În proiectul de lege al MS, este prevăzut cadrul general care va sta la baza unui program de defibrilare semiautomată cu acces public, cu precizarea că toate criteriile de amplasare şi gestionare a acestor aparate vor fi stabilite printr-o Hotărâre de Guvern ulterioară”, se arată în comunicatul de pres remis de către MS.

Cei din MS mai spun că defibrilatoarele semiautomate pot fi folosite de orice cetăţean, „inclusiv de către cei care nu fac parte din sistemul sanitar, pentru a veni în ajutorul unei persoane aflate în stop cardiac, fiind construite astfel încât să fie uşor de folosit şi să prevină orice eroare de utilizare”. „Introducerea defibrilatoarelor semiautomate pe maşinile de pompieri, ambulanţele SMURD de prim ajutor, inclusiv ambulanţele unităţilor sanitare, a dus la creşterea semnificativă a numărului de pacienţi la care manevrele de resuscitare cardiopulmonară au reuşit, pacientul fiind recuperat fără sechele neurologice, care l-ar fi putut afecta în cazul în care astfel de aparate nu ar fi fost accesibile”.

Arafat mai spune că „de mai mulţi ani, în majoritatea ţărilor europene, cu sisteme medicale avansate, s-au amplasat defibrilatoare semiautomate în spaţiile publice sau în clădirile supra-aglomerate, cum ar fi clădirile de birouri, astfel încât, în cazul apariţiei unui stop cardiac, să fie posibilă defibrilarea persoanei de către cei din jurul său până la sosirea echipajelor medicale specializate”. Totuşi, oficialii recunosc că „Asociaţia Americană de Cardiologie recomandă ca amplasarea defibrilatoarelor în spaţiile publice să fie însoţită de programe de instruire în resurscitarea cardiopulmonară”.

Secretarul de stat dezminte necesitatea ca aceste aparate să fie schimbate o dată la 5 ani, precizând că „singurele componente care trebuie schimbate după un anumit număr de ani, dacă aparatul nu este utilizat, fiind acumulatorul şi, eventual, electrozii de defibrilare, dacă perioada de valabilitate este depăşită.” „MS urmează să stabilească doar criteriile minime pe care trebuie să le respecte aceste aparate, în conformitate cu recomandările experţilor şi organismelor internaţionale specializate în acest domeniu”.

În ceea ce priveşte costul unui defibrilator semiautomat pentru utilizarea publicului larg, acesta poate fi încadrat între 1000-2500 de euro, în timp ce un defibrilator destinat personalului medical se încadrează între 5000-25.000 de euro, în funcţie de carateristicile şi complexitatea acestuia. „Astfel, afirmaţia potrivit căreia se deschide o piaţă de sute de milioane de euro este una hazardată, neprofesionistă şi nu are niciun fundament real”.