Aceasta modificare legislativă a trecut aproape neobservată, dar şi cu o celeritate justificată numai de interesul evident al unor persoane interesate direct. Termenul de depunere al raportului comisiei de sănătate al Camerei Deputaţilor era 5 noiembrie 2015, ceea ce ar fi făcut însă să existe riscul ca ca promulgarea legii să survină după 23 noiembrie 2015, data limita de depunere a candidaturilor pentru actualul ciclu electoral din cadrul CMR. Aşa că, neîntâmplător proiectul a fost împins pe repede înainte şi deja aprobat acum 2 zile, în 28 octombrie. Incompatibilitatea cu deţinerea a două mandate succesive în conducerea colegiilor a fost introdusă în 2007 însă abia la acest ciclu de alegeri ar fi urmat să-şi produca efectele! Cum ar spune presedintele Iohannis – „Ghinion!” – iată că ceea ce s-a facut greu s-a desfăcut extrem de facil, pentru că aşa sunt legile pe la noi!
Este foarte probabil ca parlamentarii să fi votat, ca de cele mai multe ori, în necunoştinţă de cauză, dând gir comisiei de specialitate, aşa cum este cutumiar şi în cele din urmă corect.
Problema este însă una de fond. Există fără îndoială voci care să argumenteze că, în cele din urmă, Colegiile medicilor/farmaciştilor/dentiştilor etc, sunt organizaţii profesionale şi este adecvat ca să-şi reglementeze singure modul de funcţionare şi alegere a conducerii şi numărul de mandate.
Aş subscrie la această opinie dacă actuala conducere a CMR (nu pot să mă pronunţ cu privire la celelalte colegii) ar fi demonstrat că este vie, ca prin acţiunile sale din ultimele două mandate (8 ani) a reprezentat în mod vădit interesele tagmei şi a adus în ochii opiniei publice şi pe masa decidenţilor politici problemele medicilor şi soluţii pentru acestea. Colegiul trebuie să se preocupe de calitatea actului medical, de condiţiile pentru creşterea nivelului de profesionalism al medicilor, să analizeze şi să combată cazurile de malpractice, reprezintă prin persoane mandatate de conducere interesul medicilor în toate instituţiile statului care au legătură cu activitatea medicală. Am lăsat la urma probleme mai puţin conturate ca fiind atribute ale CMR dar care ar fi necesitat oricum luarea unei poziţii tranşante şi agresive: problema statutului medicului în societate, hemoragia permanentă de personal, condiţiile improprii de desfăşurare a actului medical în unele unităţi sanitare, nerespectarea normativelor de personal şi câte şi mai câte.Colegiul trebuie să fie un avocat al medicilor în societate şi acum nu este!
Actuala conducere a CMR nu poate pune pe masă un bilanţ pozitiv onest care să justifice mandate de 12 ani cel puţin pentru cei care astăzi se afla în incompatibilitate de a mai candida. Spre exemplu, conform participantilor la o recenta masa rotunda avind ca tema PLATILE INFORMALE IN SISTEMUL SANITAR OBSTACOLE SI SOLUTII (23 OCTOMBRIE 2015) presedintele CMR dr. Gheorghe Borcean, chirurg de profesie, a sustinut legalizarea onorariului (plaţilor informale) sub orice forma, fiscalizata sau nu! Am colaborat câva timp, în urmă cu aproape 15 ani cu dr.Borcean şi am ramas cu o opinie pozitiva fata de persoana. Nu pot subscrieînsă la opiniile domniei sale, care au un vadit caracter subiectiv, dincolo de ceea ce consider, desigur tot în mod subiectiv, a fi interesul general al medicilor. În ipoteza în care doctorul Borcean se află la originea demersului legislativ, se pune problema dacă o eventuală interdicţie de a mai candida pentru un nou mandat este cu adevărat o pierdere irecuperabilă pentru medicii din această tară!? Oare Preşedintele CMR ar trebui ales pe viaţă?
Desigur este posibil ca mulţi dintre cei care au ocupat două mandate în conducerea colegiilor pur şi simplu să nu mai fie aleşi. Aş spune însă posibil dar foarte improbabil. Când cineva are puterea de a determina Parlamentul să facă o asemenea modificare în regim de cvasi urgenţă are şi mijloacele de a fi reales în funcţie, că doar nu ar fi mutat munţii din loc degeaba!
Dar cu noi, cu cei aproape 40.000 de medici cum rămâne? Este şi interesul nostru aparat prin această modificare legislativă? Aş zice mai degrabă că nu.
Personal, îmi voi asuma şi partea formală, încerca să atrag atenţia Preşedintelui României că ar trebui să repună în dezbaterea Parlamentului acest proiect de lege. Este o decizie pripită şi cel puţin susceptibilă de a folosi doar unui număr restrâns de persoane. Este modul cel mai toxic de a da o lege! Sper că şi alţi medici să procedeze la fel ca mine, asumându-şi făţis opinia şi semând un demers oficial. În caz contrar, autorii de facto ai modificării legii vor şti cum să acceadă la aparatul tehnic al Preşedintelui pentru a urgenta promulgarea.
Preşedintele Iohannis are atât argumente de ordin legal cât şi mai ales de principiu. Rămâne de văzut cum va judeca solicitarea de faţă.
