Autor Gabriela Dragotă   Sursa  monitorulcj.ro

Când te gândeşti la un cămin de bătrâni primele lucruri care îţi vin în minte sunt mirosuri de toate felurile pentru că, de multe ori, bătrâneţea miroase a medicamente, a umori puturoase, a singurătate, a boală şi a moarte. Şi e tristă. Pentru foarte mulţi români bătrâneţea e săracă şi tristă.

Dar, există un loc în Cluj-Napoca, unde bătrâneţea miroase mai mult a flori şi a optimism, decât a tristeţe: căminul pentru seniori Casa Theodora. Şi totul se datorează unui singur om: doctorul Szentágotai Loránt. Este genul acela de om care se lasă pe el pentru a-i ajuta pe alţii, un om cu o inimă uriaşă, care adună atât de multe emoţii şi sentimente încât e gata să explodeze în orice moment. Într-o zi, inima sa mare chiar a fost la un pas de o explozie şi i-a făcut o glumă proastă. Un infarct. Szentágotai Loránt a trecut cu bine peste acest episod şi acum ca să reziste unui ritm de muncă nebun ia opt medicamente pe zi. Când echipa Monitorul de Cluj a ajuns la el, doctorul era nedormit de două nopţi. A avut mult de lucru cu câteva cazuri grave de terapie intensivă. La Casa Theodora sunt 103 seniori, dintre care mulţi sunt cu demenţă. Mai sunt şi cazuri grave, care parcurg ultima sută de metri din această lume. Szentágotai Loránt este alături de ei până în ultima clipă şi îi ţine de mână până când pleacă dincolo.

“Zâmbete pe riduri” sau cum să aduni între coperte suflete frumoase

Toţii bătrânii i-au intrat în suflet şi vor rămâne pentru totdeauna acolo. Cu cei care i-au fost foarte speciali are fotografii înrămate, puse în vitrine. Are şi dosare cu viaţa lor (“Zâmbete pe riduri” şi “Oameni, vieţi şi destine” – patru volume), pe care le ţine în rafturile cu cărţi de specialitate. Ştie povestea fiecărui senior care şi-a petrecut ultimii ani alături de “doctorul de bătrâni”, cum l-a numit nepoţica sa, o fetiţă de 6 ani, care crede că profesia bunicului ei este “cea mai amuzantă din lume”.

Cum şi-a cules profesorul de pe stradă, dintre boschetari

Mari actori, profesori, medici, pictori, ingineri sunt oamenii de care a avut şi are grijă Szentágotai Loránt. Pe unii i-a cules de pe stradă, după ce ajunseseră boschetari, cum este cazul unui profesor de-al său. “Pe profesorul Stoica l-am găsit între boschetari. Ultimii ani i-a petrecut foarte frumos aici. Întotdeauna îmi spunea: Mi-aduc aminte de tine, ţi-am dat 9 la examen, deşi meritai 10, dar 10 nu dădeam la nimeni”, declară doctorul.

Bătrânii îl aşteaptă ca pe o zi senină

citeste mai departe  AICI