Femeile din reportaj au trecut prin adevărate traume atunci când au dat viaţă unui copil. În loc să fie un moment de care să îşi aducă aminte cu bucurie, naşterea s-a transformat într-o experienţă pe care cele mai multe nu vor să o mai repete.

Emilia a născut în urmă cu un an şi jumătate. Avea încredere în medicul care i-a urmărit sarcina, dar la naştere totul s-a schimbat.

Au urmat nenumărate proceduri medicale pentru care nu i s-a cerut acordul. Erau menite să grăbească momentul naşterii.

După această experienţă, Emilia şi-a revenit foarte greu. Nu poate să uite prin ce a trecut şă încă mai suferă.

Pâăn la urmă, statul ar trebui să încurajeze naşterile, mai ales dacă ne gândim că anul trecut au venit pe lume cei mai puţini copii din ultimii 70 de ani! România este pe locul trei în topul ţărilor cu cele mai puţine naşteri la 1000 de locuitori.

Autoritatile ignoră această problemă. Multe femei se tem că îşi vor pierde locul de muncă dacă rămân însărcinate, aşa că amână momentul. O angajată ar trebui să fie protejata pe tot parcursul sarcinii: ceea ce nu se prea întâmplă în România. Pe de altă parte, puţine femei îşi cunosc bine drepturile şi mai puţine îndrăznesc să lupte pentru ele.

„Un alt drept la recomandarea medicului de care poate beneficia femeia gravidă este de reducere a timpului de muncă cu până la o pătrime din durata muncii zilnice fără ca aceasta să-i afecteze veniturile de natură salarială”, explică avocatul Cătălin Mincu.

De asemenea, viitoarea mămică are dreptul să meargă la consultaţii în timpul programului de lucru, în limita a 16 ore pe lună.

„Să spunem că angajatorul nu îşi permite să acorde o perioadă de reducere a timpului de lucru cu o pătrime. Sunt activităţi în care nu se poate reduce activitatea. În acest caz femeia beneficiază de concediu de risc maternal. Este prevedere imperativă a legii, concediul de risc maternal având o durată maximă de 120 de zile”, adaugă avocatul Mincu.

Situaţia se schimbă însă atunci când femeia este angajată pe o perioadă determinată. Drepturile îi sunt respectate doar atâta timp cât lucrează, dar şi în această situaţie sarcina nu este un motiv de demitere. De aceea este foarte important ca femeia să fie informată.

Cristina ştia exact cum ar trebui să se desfăşoare procesul naşterii. Este medic rezident pediatru şi tocmai de aceea a ales să nască la spitalul în care lucrează. Se aştepta să aibă parte de o experienţă frumoasă, voia să nască în ritmul ei, dar s-a lovit de un zid.

„Au vrut să îmi pună perfuzie cu antibiotic cum este procedura standard. Eu am refuzat pe semnătură toate aceste intervenţii. Am zis: haideţi să aşteptăm să vedem cum evoluează”, povesteşte ea.

În timpul travaliului, Cristina a fost consultată de mai mulţi ginecologi, fără să primească însă vreo explicaţie. După 40 de ore de presiune şi umilinţă s-a ajuns la cezariană.

„Copilaşul nu a intrat în suferinţă fetală, dar eu eram deja epuizată şi fizic şi psihic şi s-a decis că aşa este mai bine”, afirmă femeia.

„În momentul ăsta se inventează motive, există unităţi medicale în România în care procentul de cezariene este 90 şi nu ştiu cât la sută. Este anormal”, declară dr. Aurel Ionel.

În alte ţări, orice gravidă are parte de o naştere demnă. În Olanda, de exemplu, în timpul travaliului, femeia este ajutată permanent de o moaşă care se asigură că va avea o experienţă fără traume. Medicul intervine doar dacă apar complicaţii. La noi, femeile sunt dependente de un singur medic şi captive într-un sistem medical bolnav.

Reportajul integral în materialul VIDEO

Sursa