Aproximativ 826 de persoane au murit în vestul Africii din cauza acestui virus necruţător, iar numărul lor este aşteptat să crească
Departamentul de Apărare al SUA a cheltuit 140 milioane de dolari în cercetarea şi descoperirea unui antidot împotriva Ebola
Au trecut aproape 40 de ani de la descoperirea Ebola şi cu toate acestea întreaga lume se confruntă cu cel mai mare focar din istoria virusului, unul care este de patru ori mai mare ca primul.
Pe atunci, în 1976, comunitatea ştiinţifică nu ştia nimic despre febra hemoragică. Sângele care conţinea virusul misterios era trimis într-un termos albastru spre Belgia, unde oamenii de ştiinţă au descoperit că aveau de-a face cu cel mai violent şi letal patogen şi l-au numit după un râu.
De atunci, am învăţat o mulţime de lucruri despre Ebola: că se răspândeşte prin contact cu fluidele corporale ale unei persoane infectate, că putem să ne apărăm de el prin luarea unor măsuri de precauţie simple şi folosirea de practici de igienă de bază. Dar, din când în când, aceste focare de coşmar îşi făceau apariţia şi atrăgeau atenţia la nivel internaţional. Grijile privind răspândirea la nivel mondial sunt agravate de faptul că Ebola nu are niciun vaccin şi niciun leac.
Ceea ce este surprinzător şi interesant despre această situaţie care s-a petrecut până în prezent nu este cauzat de lipsa de ingeniozitate umană sau de lipsa de capacitate ştiinţifică de a veni cu remedii împotriva Ebola, ci este pentru că aceasta este o boală din Africa, iar sistemul nostru global de inovare ignoră în mare măsură problemele de sănătate ale celor săraci.
De ce Ebola este considerată o boală africană?
De la primul focar Ebola, care a ucis 280 de persoane în 1976, am descoperit că virusul este de tip zoonotic, ceea ce înseamnă că este transmis la om de la un rezervor de animale. Iar aceste rezervoare de animale sunt considerate a fi anumite specii de lilieci de fructe din Africa. Astfel este unul din motivele pentru care multe focare de Ebola au avut loc pe acest continent.
Ţările unde Ebola a apărut sunt, de asemenea, şi cele mai sărace de pe planetă, cu cele mai mici cheltuieli de sănătate pe cap de locuitor. În unele cazuri, mai puţin de 100 de dolari per persoană pe an sunt investiţii pentru a avea grijă de cetăţenii de aici.
Comparaţi acest lucru cu Statele Unite, care cheltuiesc mai mult de 8.000 de dolari/an pentru a avea grijă de sănătatea fiecărui cetăţean.
Motivul răspândirii virusului Ebola
Ebola va continua să se mişte prin Africa - de această dată, şi din nou în viitor - nu numai din cauza rezervelor virale şi sistemelor de sănătate problematice şi insuficiente. Există probleme mult mai mari în joc aici, şi anume, instituţiile globale noi, menite să promoveze inovaţia în sănătate, comerţ.
Acest lucru nu ar trebui să fie o veste nouă. Cei mai mulţi bani pentru cercetare şi dezvoltare în domeniul sănătăţii provin din sectorul privat. Ei de obicei se îndreaptă către o idee de bază clară - a face bani - şi fac asta prin vânzarea produselor protejate prin brevet de mulţi oameni care sunt dispuşi să plătească preţuri foarte mari de monopol. Nu prin dezvoltarea de medicamente şi vaccinuri pentru cei mai săraci oameni din lume, cum ar fi cei care suferă de Ebola.
În momentul de faţă, mai mulţi bani se duc către probleme precum găsirea unei soluţii privind chelia sau disfuncţiile erectile, decât împotriva febrei hemoragice, cum ar fi febra Dengue sau Ebola. Şi asta se poate vedea cu ochiul liber din cheltuielile farmaceutice la nivel global în 2013. Bolile neglijate (adică Ebola) abia dacă au primit ceva finanţare. În 2009, de exemplu, au fost investiţi 240 miliarde de dolari în sănătate, în domeniul cercetării şi descoperirii unor antidoturi pentru boli. Din acestea, 214 miliarde de dolari s-au dus către ţările cu venituri mari, 60% au venit din industrie, 30% din sectorul public şi 10% din alte surse.
Când un virus precum Ebola reuşeşte să atragă bani, de obicei vine din partea departamentului de apărare şi nu a structurilor tradiţionale de cercetare de boli, din moment ce Ebola este considerată o potenţială armă de bioterorism.
Rezultatul unei astfel de arhitecturi de investiţii este faptul că cele mai multe produse de sănătate, care au ieşit pe piaţă, nu se concentrează pe boli ale săracilor. Din cele 850 de produse de sănătate aprobate de autorităţile de reglementare între 2000 şi 2011, doar 37 s-au axat pe boli neglijate.
Aşa că nu trebuie să fim surprinşi de izbucnirea curentă a virusului Ebola. Nu putem să ne plângem de faptul că nu există niciun fel de tratament sau de faptul că este un virus violent şi de neoprit, când există căi de atac care ar putea fi accelerate, însă nu dăm prioritate faţă de alte probleme de sănătate, mai mult potenţial profitabile.
Atât timp cât vom perpetua acest sistem global de finanţare, focare de boli neglijate, precum Ebola, vor ieşi la iveală. Din păcate, aceasta este o cauză comună a mai multor boli ale săracilor, unele care afectează de mai multe ori mai multe persoane decât bolile care apar în prezent în titluri şi articole în marile ziare ale lumii.
Şi totuşi există speranţă
Deşi nu există încă niciun fel de tratament aprobat pentru acest virus, o companie canadiană numită Tekmira Pharaceuticals se află foarte aproape de a găsi o soluţie. Mai multe surse din industrie spun că un medicament nelicenţiat încă, aflat în teste, ar putea ajuta pacienţii din Guineea.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Medici fără frontiere şi alte organizaţii internaţionale au trimis zeci de cercetători în domeniul sănătăţii şi oameni de ştiinţă în regiune, iar aceştia lucrează la controlarea virusului prin carantină şi urmărire. Totuşi, nu există foarte multe lucruri pe care le pot face pentru pacienţi - Ebola ucigând 90% din victimele sale, de multe ori în mai puţin de o lună. Însă oamenii de ştiinţă sunt tot mai aproape de o soluţie potrivit ibitimes.com.
În timp ce victimele au nevoie disperată de tratament, fondurile şi cercetările se duc către boli care sunt mai frecvente, cum ar fi malaria. Ebola a afectat mai mult de 10.000 de oameni, iar cele mai multe companii farmaceutice nu îşi pot permite - pe cont propriu - să cheltuiască bani pe ceva pentru care există o piaţă relativ limitată.
Însă asta este exact ceea ce Tekmira face datorită unui contract de 140 milioane de dolari cu Departamentul de Apărare al SUA. Iar activitatea pare a fi una promiţătoare: luna trecută compania a început primele studii clinice umane ale TKM-EBOLA, un tratament pentru virus. Un astfel de progres a dus la speranţa că într-un viitor apropiat acest tratament experimental ar putea fi utilizat în salvarea de pacienţi din Guineea.
Experţii spun că există tratamente Ebola şi vaccinuri în diferite stadii de testare la mai multe centre de cercetare din SUA, în cea mai mare parte finanţate de Guvern. Cele mai multe dintre medicamente au fost testate până în prezent pe animale, cu nicio ţintă privind valabilitatea lor pe piaţă. Mai sunt şi câteva companii americane mici care au tratamente în curs de dezvoltare cum ar fi BioCryst şi NancoViricides.
"Este greu să dezvolţi astfel de medicamente, deoarece ele ar putea să nu fie folosite niciodată" , a spus dr. Chris Milne, director de cercetare la Centrul Tufts pentru studiul şi dezvoltarea de droguri, potrivit The Fiscal Times.
Milne a mai spus că companiile farmaceutice pot pierde milioane în dezvoltarea de vaccinuri împotriva gripei, care sunt aruncate deoarece acestea sunt ineficiente pe noi tulpini de virus.
"Se pierde o grămadă de timp, efort şi bani pentru a dezvolta ceva precum un vaccin pentru Ebola cu o garanţie mică de profit", a adăugat el.
Un presupus antidot Ebola
Unor misionari americani infectaţi cu virusul mortal Ebola le-a fost administrat un medicament experimental care se pare că le-a îmbunătăţit situaţia, notează CNN.
Lui Kent Brantly i-a fost oferit medicamentul, ZMapp, la scurt timp după ce le-a spus doctorilor săi că a crezut că va muri, potrivit unei surse apropiate situaţiei.
Într-o oră, medicii spun că simptomele sale - dificultăţi de respiraţie şi o erupţie generalizată - s-au îmbunătăţit simţitor. Nancy Writebol, un alt misionar care lucrează cu Purse Samaritean, a primit două doze de medicament şi a arătat, de asemenea, o îmbunătăţire semnificativă, spun surse.
Deoarece nu există niciun tratament dovedit şi niciun vaccin pentru Ebola, acest medicament experimental ridică o mulţime de întrebări.
Medicamentul a fost dezvoltat de către firma de biotehnologie MAPP Biopharmaceutical, cu sediul în San Diego. Compania a fost înfiinţată în anul 2003 "pentru a dezvolta produse farmaceutice noi pentru prevenirea şi tratamentul bolilor infecţioase, concentrându-se pe nevoile nesatisfăcute în domeniul sănătăţii la nivel mondial", potrivit site-ului său.
Mulţi s-au întrebat de ce aceşti doi muncitori au primit medicamentul experimental, când atât de mulţi oameni - în jur de 1600 - au acest virus.
OMS spune că nu a fost implicat în decizia de a-i trata pe Brantly şi Writebol. Ambii pacienţi au trebuit să-şi dea consimţământul pentru a primi medicamentele, ştiind că niciodată nu a fost testat pe om.
Procesul prin care medicaţia a fost pusă la dispoziţia pacienţilor americani ar putea să fi intrat sub incidenţa US Food and Drug Administration care permite accesul la medicamente experimentale în afara studiilor clinice.
Mulţi s-au întrebat dacă doctorii ştiau că medicamentul va funcţiona. Răspunsul este nu. Medicamentul a arătat îmbunătăţiri la primate, dar chiar şi în aceste experimente, doar 8 maimuţe au primit tratament. În orice caz, sistemul imunitar uman poate reacţiona diferit decât cel al primatelor, motiv pentru care medicamentele trebuie să se supună studiilor clinice la om înainte de a fi aprobate de către agenţiile guvernamentale pentru utilizarea pe scară largă.
Cazurile celor doi americani vor fi studiate în continuare pentru a determina modul în care medicamentele au lucrat cu sistemul lor imunitar.
