Mecanismul prin care scărpinatul, în loc să calmeze zonele iritate de pe corp, provoacă şi mai multe mâncărimi, a fost identificat de cercetătorii de la Universitatea Washington, informează dailymail.co.uk.
Potrivit autorilor acestui studiu, scărpinatul determină creierul să elibereze serotonină, o substanţă care intensifică însă senzaţia de mâncărime. Deşi a fost realizat pe şoareci, acelaşi cerc vicios al mâncărimilor şi scărpinatului se regăseşte şi la oameni.
Studiul a oferit şi o serie de indicii noi, care ar putea să ducă la destrămarea acestui ciclu - în special pentru persoanele care suferă de mâncărimi cronice.
Cercetătorii ştiu deja de mai multe decenii că scărpinatul oferă o senzaţie medie de durere la nivelul pielii.
Coordonatorul studiului, medicul Zhou-Feng Chen, directorul Centre for the Study of Itch din cadrul Universităţii Washington, spune că durerea poate să interacţioneze cu senzaţia de mâncărime - cel puţin temporar -, prin faptul că le face pe celulele nervoase din măduva spinării să transmită semnale de durere către creier, în loc de semnale asociate mâncărimilor.
"Problema apare atunci când creierul, care primeşte acele semnale de durere, reacţionează prin producerea unui neurotransmiţător, serotonină, care are rolul de a controla durerea", a explicat coordonatorul studiului.
Pe măsură ce serotonina se răspândeşte de la creier spre măduva spinării, această substanţă chimică îşi modifică ruta obişnuită, sărind peste neuronii care resimt durerea şi ajungând la celule nervoase care influenţează intensitatea mâncărimilor.
Oamenii de ştiinţă au descoperit rolul jucat de serotonină în controlarea durerilor în urmă cu câteva decenii, dar acesta este primul studiu care demonstează că sinteza unui "mesager chimic" din creier este asociată cu senzaţia de mâncărime.
În timpul experimentului, cercetătorii americani au înmulţit în laborator mai mulţi şoareci cărora le lipsea gena care produce serotonină.
Atunci când aceşti soareci modificaţi genetic au fost injectaţi cu o substanţă care provoacă mâncărimi, ei nu s-au scărpinat, aşa cum ar fi făcut-o şoarecii obişnuiţi.
Dar, atunci când au fost injectaţi cu serotonină, rozătoarele au început să se scarpine, aşa cum se aşteptau cercetătorii, ca răspuns la compusul chimic ce provoca mâncărimile respective.
"Testul nostru s-a integrat foarte bine în teoria potrivit căreia semnalele de mâncărime şi cele de durere sunt transmise prin căi diferite, dar înrudite. Scărpinatul poate să atenueze mâncărimea prin provocarea unei dureri minore. Dar, atunci când corpul reacţionează la semnalele dureroase, acea reacţie face de fapt ca mâncărimea să se agraveze şi mai mult", a explicat coordonatorul studiului.
Deşi injecţiile cu serotonină i-au făcut pe şoareci mai puţin sensibili la mâncărimi, profesorul Chen spune că nu este practic să se trateze mâncărimile prin blocarea sintezei de serotonină.
Serotonina este implicată în procesele de creştere şi de îmbătrânire, în metabolismul oaselor şi în regularizarea stării de dispoziţie.
Antidepresivele - precum Prozac, Zoloft şi Paxil - cresc concentraţiile de serotonină pentru a controla depresia.
La oameni, blocarea serotoninei ar avea consecinţe mult mai grave asupra organismului, iar aceştia nu ar mai deţine o metodă naturală de controlare a durerii.
Studiul a fost publicat în revista Neuron.
