Pierderea interesului pentru sex, cunoscută sub denumirea de tulburare hipoactiva a dorinţei sexuale, este cea mai frecventă formă de disfuncţie sexuală în rândul femeilor de orice vârstă. Un studiu recent a arătat că aproximativ o treime dintre femeile cu vârste cuprinse între 18 şi 59 de ani, suferă de o pierdere a interesului pentru sex, iar acest lucru nu e numai în mintea lor.
Spre deosebire de principala problemă a bărbaţilor, disfuncţia erectilă, principala problemă a femeilor, constă într-o combinaţie între factori fizici şi psihici, care nu se rezolvă numai cu medicamente.
„Sexualitatea femeilor tinde să fie multifaţetată şi destul de complicată. Deşi încercăm să o simplificăm, astfel încât să existe un tratament standard, nu prea e posibil acest lucru”, afirmă sexologul Sheryl Kingsberg.
Introducerea tratamentelor împotriva impotenţei în ultimii ani a impulsionat şi cercetările asupra cauzelor disfuncţiei sexuale în rândul bărbaţilor şi a femeilor.
Ce este dorinţa sexuală scăzută?
Contrar credinţelor populare, experţii afirmă că frecvenţa contactelor sexuale nu are legătură cu dorinţa sau satisfacţia sexuală. „Unul dintre primele lucruri pe care le comunic femeilor care vin cu probleme sexuale este că nu există o frecvenţă sexuală normală sau un set de comportamente, iar anumite lucruri se schimbă cu trecerea anilor”, afirmă Jan Shifren, profesor-asistent la Şcoala Medicală Harvard.
Dar când o femeie prezintă o scădere marcată a interesului pentru sex, care are consecinţe asupra vieţii sale şi produce stres, atunci aceasta este considerată o tulburare cu scăderea interesului sexual.
Kingsberg afirmă că dorinţa sexuală este mai mult decât o problemă de libidou scăzut sau viaţă sexuală. Ea afirmă că viaţa sexuală este componentă biologică a dorinţei, fiind reflectată ca şi interes sexual spontan, incluzând fanteziile erotice, gândurile sexuale şi visele cu ochii deschişi.
Kingsberg, profesor asociat la Şcoala de Medicină Vestică - secţia de biologie reproductivă, afirmă că „organismul însuşi semnalează că vrea să fie sexual. Chiar dacă există sau nu intenţia de a acţiona, toţi avem un anumit nivel de dorinţă sexuală”.
Cauzele pierderii interesului sexual
Cauzele frecvente de pierdere a interesului sexual la femei includ:
- Chestiuni personale legate de cuplu: tulburări ale performanţei partenerului, lipsa satisfacerii emoţionale în cadrul relaţiei, naşterea unui copil etc.
- Influenţele socioculturale: stresul legat de locul de muncă, presiunile persoanei iubite, precum şi imaginile media asupra sexualităţii.
- Scăderea secreţiei de testosteron: testosteronul afectează comportamentul sexual atât la bărbaţi cât şi la femei. Secreţia de testosteron atinge un vârf în jurul vârstei de 20 de ani la femei, apoi începe să scadă treptat până la menopauză.
- Problemele medicale: afecţiunile medicale ca depresia sau alte boli precum endometrioza, fibromul uterin şi disfuncţii tiroidiene afectează comportamentul sexual feminin atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic.
- Medicamentele: anumite antidepresive (incluzând nouă generaţie de inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei), antihipertensivele şi contraceptivele orale pot diminua comportamentul sexual în diverse moduri, de exemplu prin scăderea nivelului de testosteron disponibil sau prin afectarea fluxului sanguin.
Cum se poate restabili dorinţa sexuală
Întrucât pierderea dorinţei sexuale la femei este produsă de o combinaţie de factori fizici şi mentali, de obicei este necesar mai mult decât un simplu tratament pentru rezolvarea problemei. „Pentru femei este mult mai complex. Ele nu se plâng numai de o singură problemă. Deci trebuie să fim mai atenţi asupra modalităţii de tratament aplicate”, afirmă Shifren.
Odată ce factorii care cauzează dorinţa sexuală scăzută au fost stabiliţi, opţiunile terapeutice pot include:
- Terapia sexuală şi/sau consilierea relaţională: „Terapia sexuală este foarte eficientă pentru cupluri şi indivizi, fiind situată întotdeauna în capul listei”, afirma Shifren. Disfuncţia sexuală afectează ambele părţi într-o relaţie şi ar trebui discutată împreună sau separat cu un specialist în probleme psihologice.
- Schimbarea medicaţiei sau tatonarea dozelor: dacă problema este produsă din cauza medicamentelor administrate, se poate schimba medicamentul sau pot fi folosite terapii alternative. Dacă este suspectat un contraceptiv oral în scăderea secreţiei de testosteron, se poate folosi o altă formulă sau o metodă contraceptivă diferită.
- Tratarea afecţiunilor asociate: anumite probleme medicale pot contribui la scăderea dorinţei sexuale, necesitând tratament medical, de exemplu îndepărtarea chirurgicală a fibroamelor dureroase sau tratament medicamentos.
- Terapia cu testosteron: deşi nici un medicament sau hormon nu a fost aprobat de Asociaţia Drogurilor şi Alimentelor pentru tratarea problemelor sexuale la femei, foarte mulţi ginecologi recomandă terapia cu testosteron pentru femeile cu apetit sexual scăzut, pentru a restabili nivelul normal (înainte de menopauză) al testosteronului.
În plus, în prezent sunt în studiu, aşteptând aprobarea Asociaţiei de Droguri şi Alimente, o serie de terapii pe bază de testosteron, sub formă de tablete sau patch-uri cutanate, destinate exclusiv tratării problemelor sexuale ale femeilor. Studiile iniţiale arată că patch-urile îmbunătăţesc semnificativ atât dorinţa sexuală cât şi gradul de satisfacere.
Speranţe puse în cele mai recente cercetări
În evaluarea unui tratament pentru tulburări sexuale, experţii spun că este important să recunoaştem că există şi un efect placebo important, bazat pe aşteptările pacientului asupra tratamentului. De aceea medicamentele trebuie testate cu un placebo (o tabletă fără nici o substanţă activă) pentru a le măsura ştiinţific efectul.
Phylis Greenberger, preşedinte al Societăţii de Sănătate a Femeii, afirma că mai multe femei se plâng de probleme sexuale decât bărbaţii, dar cercetările şi tratamentele pentru problemele sexuale ale femeilor sunt încă destul de înapoiate.
De exemplu, din 1990 până în 1999, au fost publicate aproximativ 5.000 de studii despre funcţia sexuală masculină, în timp ce pentru cea feminină numai 2.000 de studii, afirma Greenberger. Dar experţii afirma că cercetările asupra funcţiei sexuale a femeilor recuperează treptat în era post-Viagra.
„Aceasta este unul dintre primele momente când vedem studii de calitate pentru disfuncţia sexuală la femei. Nu numai că speram să avem mai multe produse disponibile pentru femei, dar există studii în desfăşurare şi sunt bine proiectate”, conchide Shifren.
