Guvernul a anunțat de curând că va lua o serie de măsuri care să reducă birocrația din instituțiile statului (a câta oară auzim astfel de promisiuni?).
Măsuri binevenite și care așază instituțiile și relațiile acestora cu cetățeanul în firescul unei lumi care își ușurează viața cu ajutorul noilor tehnologii, bazate pe computer și internet (Ura! Nu mai stăm la coadă ca în perioada comunismului). Dacă în urmă cu mai multe luni ne bucuram de dispariția obligativității prezenței ștampilei firmelor pe documente, acum dispare, de exemplu, obligația de a legaliza la notar copii după certificatele de naștere.
În acest context, mărturisesc faptul că am rămas surprins de întrebarea pe care mi-a pus-o recent cineva: dacă am un accident de mașină și ajung inconștient la spital, la ce folosește cardul meu de sănătate? Nimeni, cu excepția mea, nu poate accesa cardul, pentru simplul motiv că doar eu știu parola (PIN-ul) de acces. Deci medicii de la urgență nu vor ști grupa mea de sânge, alergiile de care, eventual, sufăr, sau dacă sunt dispus să îmi donez organele pentru transplant. Ca să nu mai spun că pe acest card nu există aceste informații.
