Aţi mânca un hamburger dac-aţi şti că nicio vacă n-a fost omorâtă în drumul până la tejgheaua fast-food-ului? O ceafă de porc de la un porc cu capul pe umeri? Aţi mai mânca dacă aţi afla că a fost creat, artificial, într-un laborator?

ŞTIRI PE

Ştirea: Primul hamburger din carne de la vită, dar făcut integral în laborator, a fost consumat în luna august în Londra, revoluţionând felul în care mâncarea ajunge în farfurie. Bucata de carne a costat 250.000 de euro şi a fost creată de profesorul de fiziologie Mark Post şi de echipa sa de la Universitatea Maastricht din Olanda. Cercetătorului i-au trebuit patru ani să închege fleica in vitro.Dilema. La prima vedere, totul pare clar: odată cu această nouă agricultură animală, vom putea scăpa, în primul rând, de necesitatea sacrificării animalelor, vom putea reduce unul dintre factorii poluanţi, industria alimentară nu va mai fi o povară pentru economie şi vom putea rezolva chiar şi mai tradiţionalele conflicte ale vegetarienilor cu produsele din carne. Sigur, în timp.

Reţeta cărnii de vacă in vitro

Se începe cu o procedură ce nu provoacă durere animalului: prelevarea de celule myosatelite (n.r. – celule stem care se dezvoltă în celule musculare) din pulpa unei vaci, de pildă. Cercetătorii spun însă că, în condiţii ideale, un laborator ar putea produce până la 50.000 de tone de carne de vacă din doar 10 celule musculare.
Celulele se aşază într-o proteină sau o soluţie de nutrienţi care stimulează procesul de creştere. În timp, se lasă să se formeze fibre musculare miniaturale. De pildă, primul hamburger artificial conţine 40 de miliarde de celule, aranjate în 20.000 de fibre musculare.
Se adaugă pesmet şi praf de ouă ca liant. Pentru o culoare mai roşiatică a alimentului, mai apropiată de culoarea cărnii de vacă, se recomandă puţin suc de sfeclă roşie şi şofran. Se lasă în laborator pentru câteva luni. Produsul rezultat este, din punct de vedere biologic, identic cu o fleică. 

Australianul Peter Singer, unul dintre cei mai mari specialişti în bioetică şi filosoful direct responsabil cu dezvoltarea unei mişcări pentru protecţia animalelor, spune că produsul de pe masa londonezilor este „primul hamburger din lume făcut fără cruzime“.

Totuşi, noua descoperire poate bulversa din alte motive: unii ar putea spune că oamenii n-au niciun drept să se joace de-a dumnezeii, de-a Frankestein. Or, omul nu este Creatorul, ci fiul Lui. Poate fi această practică văzută ca o anticameră pentru clonarea animalelor în scop comercial? Alţii s-ar putea speria de potenţialii hormoni de creştere din noul produs, iar alţii – de efectele schimbării modului de a utiliza forţa de muncă şi ale dificultăţii în reprofesionalizare. Ce facem cu abatoarele, ce facem cu măcelarii?

Profesorul de origine română Julian Săvulescu (foto), director al Centrului Uehiro de Etică Practică al Universităţii din Oxford şi director al Centrului de Neuroetică din Oxford, susţine că produsul cercetătorilor olandezi poate pune capăt cruzimii faţă de animale, este mai prietenos cu mediul înconjurător, este mai sănătos şi mai eficient: „Avem o obligaţie morală să sprijinim cercetarea în acest domeniu! Ar trebui să aibă dublă susţinere morală!“.

Economia cărnii
În primul trimestru din acest an, consmul mediu de carne şi preparate din carne al românilor a fost de 4,1 kilograme pe lună, potrivit unei anchete realizate de Institutul Naţional de Statistică.

Analistul Florin Cîţu, fost economist-şef al ING Bank România, spune că descoperirea olandezilor are, din punct de vedere economic, mai multe beneficii. Nu trebuie să ne speriem că vor fi concediaţioamenii, nu trebuie să găsim nod în papură, să fim retrograzi, pentru că e vorba de progres, zice economistul. „E o dinamică socială. Aşa cum, în măcelării şi abatoare, e un anumit tip de forţă de muncă, şi înpotenţialele laboratoare de fabricare a cărnii artificiale vor fi angajaţi oameni. E un progres, acelaşi lucru s-a întâmplat şi când au apărut calculatoarele, de pildă: muncitorii au migrat într-un alt mediu profesional. Pe termen scurt, pot fi consecinţe negative, însă, cu timpul, situaţia se va stabiliza“, explică Florin Cîţu (foto).

Carnivorii poluează planeta
„Problema este, însă, cum va reacţiona societatea atunci când va afla că mănâncă un tip de carne crescut în laborator. Asta, desigur, dacă va afla“, glumeşte.

Producţia de carne, de altfel, are un impact mai mare asupra mediului înconjurător decât cea a produselor vegetale, întrucât creşterea animalelor are nevoie de spaţiu, apă, energie şi poate implica, în mod indirect, defrişarea pădurilor, eroziunea solului, acidificarea şi poluarea apelor.

În anul 2008, Rajendra Rachauri, directorul Comitetului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice, aflat în subordinea ONU, propunea ca fiecare persoană să aleagă o zi în care să renunţe la consumul de carne. Reducând consumul, Rachauri se aştepta să îmblânzească aceste schimbări climatice.

Ce facem cu vegetarienii?
Profesorul Richard Wrangham, de la Universitatea Harvard, crede însă că dorinţa de a mânca produse din carte face parte din evoluţia oamenilor. „Unul dintre motivele pentru care creierul uman are dimensiunea de astăzi este că omul a învăţat să mănânce carne, aliment ce reprezintă o sursă densă de nutrienţi şi calorii“, explică profesorul Wrangham, citat de publicaţia britanică „The Guardian“.Totuşi, în condiţiile în care nici carnea nu mai e ce-afost, rămâne să ne întrebăm ce sens mai au alegerile de alimentaţie ale vegetarienilor? „Nu mănânc carne pentru că îmi face rău, pentru că nu-mi place gustul şi pentru că provine de la animale omorâte cu acest scop. Chiar dacă am renunţa la ultima parte, tot ar rămâne primele două motive. A fi vegetarian e un stil de viaţă. Gustul e cel mai educabil dintre simţuri. Ajungi să-ţi placă anumite lucruri care nu-ţi plăceau înainte şi nu vrei să mai schimbi treaba asta. În plus, de ce să mănânc un preparat artificial, când am atâtea variante cu care m-am obişnuit? Pot să trăiescfoarte uşor fără gustul cărnii“, lămureşte Andrada Marin (30 de ani).

Carnea artificială nu e chiar făcută din plastic – există substanţe cu provenienţă animală, ca un soi de drojdie care dospeşte fleica mai bine. Unul dintre ele este aşa-numitul „ser de viţel“, care stimulează înmulţirea celulelor şi care provine din sângele puiului de vacă. Aşadar, vegetarieni precum Andrada Marin s-ar putea pierde uşor în blânda dilemă: „E sau nu e carne ceea ce mănânc?“.

În plus, „serul de viţel“ este unul dintre elementele naturale care-au ridicat preţul hamburgerului la 250.000 de euro. O întrebare, deci, tot mai rămâne: „Se poate demara o producţie în masă având în vedere un asemenea cost? Ori mai renunţăm la ser pentru a folosi şi alţi hormoni de creştere?“.

Totuşi, există mai multe obiecţii potrivit cărora carnea in vitro ar trebui evitată tocmai pentru că este artificială. Este argumentul celor care preferă alimentaţia organică, gândindu-se la sănătatea lor. În aceeaşi măsură, culturile de legume-hibrid sunt doar verişorii mai îndepărtaţi ai legumelor din grădina bunicii. O persoană legată iremediabil de alimentaţia bio va refuza, în mod categoric, orice produs de laborator, indiferent că e o legumă modificată genetic ori cea mai gustoasă carne artificială.

„Carnea artificială e datoria noastră morală“

Realizarea ştiinţifică de a produce carneartificială aduce beneficii atât pentru oameni cât şi pentru animale. În primul rând, înlătură necesitatea sacrificării animalelor. Nu va mai fi nevoie să creştem animale pentru a le ucide în masă. În al doilea rând, carnea artificială este mai sănătoasă deoarece nu conţine anumite grăsimi şi nu transmite tot felul de boli. Până acum, vegetarianismul era singura soluţie de a evita cruzimea faţă de animale.

Burger-ul artificial poate să împace pe toată lumea. Cei care vor să consume carne în continuare au acum la dispoziţie posibilitatea de a evita uciderea animalelor. Iar cei care sunt vegetarieni pot consuma carne cu conştiinţa împăcată. În plus, poluarea mediului va fi redusă. Industria actuală a cărnii este direct şi indirect responsabilă pentru 18% din emisiile de gaze cu efect de seră, ponderea fiind mai mare decât toate mijloacele de transport adunate la un loc. Odată cu apariţia cărnii artificiale nu mai putem fi indiferenţi. A nu ţine cont în niciun fel de posibilitatea evitării răului şi a considera că dorinţele culinare sunt întotdeauna mai importante decât evitarea suferinţei şi a cruzimii duce la un egoism crud.

Cineva se poate întreba de ce statul nu interzice producţia obişnuită de carne, dacă tot este atât de rea? Pentru moment, chiar dacă am vrea, tot nu am putea. Depindem prea mult de actuala producţie, iar un burger artificial costă în momentul de faţă mai mult decât un Ferrari. Cu toate astea, statul ar putea încuraja această modalitate alternativă de obţinere a cărnii. Putem lua ca model producţia de energie regenerabilă. Statul a subvenţionat considerabil dezvoltarea producţiei de energie verde. Ceea ce iniţial părea doar un experiment, acum în multe ţări producţia de energie solară şi eoliană şi-a făcut loc în consumul larg al populaţiei.

Costurile de producţie au scăzut şi vor continua să scadă. Asemănător, dacă statul subvenţionează dezvoltarea tehnologică pentru a produce în masă carnea sintetică, în viitor burgerul artificial ar putea fi o alternativă accesibilă la actualul stil de consum.

Dacă evitarea cruzimii contează pentru noi, atunci avem o datorie morală să mergem în direcţia dezvoltării producţiei de carne artificială.

Emilian Mihailov este etician, doctor în filosofie, director executiv al Centrului de Cercetare în Etica Aplicată (www.ccea.ro) şi membru al Societăţii Române de Filosofie analitică.

„Să nu credem că suntem nişte dumnezei!“

Procedeul descoperit ca metodă ştiinţifică eprin îngăduinţa lui Dumnezeu. Încă de la capitolul „Facerea“ aflăm că Dumnezeu ne lasă stăpâni ai Creaţiei: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi stăpâniţi Pământul!“. Asta înseamnă că nouă ni s-a dat Creaţia în stăpânire, dar trebuie să o folosim în mod responsabil pentru progresul umanităţii, pentru desăvârşirea ei. Din punct de vedere teologic, este acceptabil. Teologia îngăduie o astfel de metodă de procurare a hranei. Am găsit pe internet afirmaţii potrivit cărora creăm mâncare din nimic. Nu e din nimic, domnilor! E o metodă ştiinţifică de a înmulţi celule şi a le transforma într-un ţesut. Noi descoperim nişte legi ale Creaţiei care au fost aici dintotdeauna, dar abia acum le aflăm, ca nişte prunci ce suntem.

Acum, dacă vorbim de cealaltă latură, şi anume ispitele, ne dăm seama că omul are în mâini Creaţia, dar tot ratează desăvârşirea. Ne poticnim în noi înşine, în patimile din noi. Ispitele sau posibilele deviaţii ale acestei metode sunt: 1. Transformarea acestei binecuvântări a lui Dumnezeu într-un afacerism veros, exploatând lipsa de hrană şi adâncind inegalităţile sociale. 2. Să credem că suntem nişte dumnezei. Sfântul Apostol Pavel spune că suntem dumnezei după har, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne rupem de creatorul nostru şi să facem ce ne taie pe noi capul.

Noi avem stăpânirea asupra creaţiei, dar trebuie s-o folosim în mod responsabil, echilibrat şi spre binele societăţii, nu să devenim nişte satrapi. Orice rezultat ştiinţific are o latură binecuvântată, dar, prin proasta lui folosire, se poate ajunge şi la mari probleme. Aici rămâne înţelepciunea noastră să folosim aceste daruri cum se cuvine.

Iisus Hristos, dacă ne aducem aminte, rezolvă problema foametei prin înmulţirea a cinci pâini şi doi peşti. Oamenii iar n-au înţeles taina: Evanghelia spune că au vrut să-l pună rege. Dar Hristos altceva a vrut să-i înveţe: că de la Dumnezeu vine tot binele şi că noi trebuie să conlucrăm la administrarea acestei Creaţii, pe care El ne-a dat-o.

În fine, această descoperire este o potenţială rezolvare a problemelor, dar atrag atenţia să nu cădem în deviaţii! Omul are puterea de a descoperi tainele Creaţiei, cât îi e accesibil, dar aceste taine se pot transforma în ceva contra omului.

Eugen Tănăsescu are studii universitare de Teologie, Jurnalism şi Multimedia, Electrotehnică-Electronică şi IT. Este doctor în misiologie comunicaţională.

 

 

Sursa

  • Newsletter


  • Centrul Medical NOVA VITA TgMures Specialitati chirurgicale

  • Centrul Medical NOVA VITA TgMures Specialitati medicale

  • "Sănătatea e darul cel mai frumos şi mai bogat pe care natura ştie să-l facă."
    Michel de Montaigne
    "Un sistem de medicină de familie foarte bine pus la punct, cu medici bine pregătiţi si informati va face ca pacienţii să nu fie nevoiţi să se ducă la spital cu orice afecţiune minoră". Tony Mathie, președintele WONCA Europe
    admin@amfms.ro