În timpul mersului, alergatului şi al altor activităţi în care stăm în poziţie verticală, cu contribuţia gravitaţiei, cartilajele dintre vertebrele coloanei vertebrale se comprimă, fapt care ne „îndeasă“ corpul. Cu alte cuvinte, spre finalul zilei devenim mai scunzi, ceea ce este absolut normal.

În timpul somnului, fiind în poziţie orizontală, presiunea de pe coloana vertebrală dispare, iar corpul are ocazia de a se relaxa şi de a se întinde. Astfel, când ne trezim din somn, suntem cu 1,5 - 2 centimetri mai înalti decât în momentul în care am mers la somn.

Ceea ce ar trebui să avem în vedere este că de la 40 de ani reversibiliatea aceasta nu se mai produce în totalitate şi începem să „intrăm la apă“. Mai precis, înălţimea pe care am avut-o până la 40 de ani începe să scadă cu aproximativ 1 cm la fiecare 10 ani.

Discurile coloanei încep să piardă apă şi se tasează, aspect agravat şi de osteoporoză la o vârstă mai înaintată. Procesul nu trebuie privit ca o fatalitate, mai ales că acesta poate fi încetinit prin efectuarea regulată a exerciţiilor fizice pentru întărirea musculturii care susţine coloana vertebrală, la fel şi prin menţinerea unei posturi corecte.