Utilizarea ultrasonografiei pentru diagnosticul displaziei de dezvoltare a şoldului la nou-născut a fost introdusă pentru prima dată de Reinhard Graf. Profesorul Graf se bucură de un prestigiu deosebit în întreaga lume. La noi în ţară, metoda a fost preluată şi însuşită, în primul rând, de medici radiologi şi imagişti, care au stabilit şi au interpretat diagnosticul de displazie de dezvoltare a şoldului după metoda Graf. Printre cei care şi-au adus o contribuţie deosebită în această direcţie se numără ecografişti de prestigiu din ţara noastră, precum prof. dr. Sorin Dudea, conf. dr. Dana Fodor, dr. Mariana Coman, dr. Mircea Stamate ş.a.
Evaluarea şi tratamentul displaziilor de dezvoltare a şoldului se face în prezent în mod neorganizat. Asociaţia Română a Traumatologilor şi Ortopezilor Pediatri (ARTOP) a avut pentru prima oară iniţiativa organizării unor centre-pilot, care să coordoneze activitatea de depistare şi tratament ale displaziei de dezvoltare a şoldului, pentru eradicarea luxaţiei. Au fost şi rămân puncte de plecare cu rezultate limitate în judeţele Cluj, Argeş, Constanţa şi Iaşi.
Graţie interesului depus de dr. Raul Colţa, în judeţul Vâlcea se desfăşoară un program complet şi complex iniţiat de acesta, cu un efort remarcabil şi cu cheltuieli susţinute personal, în vederea separării încă din maternităţi a nou-născuţilor cu şolduri normale de cei displazici. După aproximativ 18 luni, programul implementat la nivelul judeţului Vâlcea ne dă speranţa că, la finalizarea lucrarii de doctorat a medicului menţionat, peste doi ani, acest judeţ va fi primul din România în care va fi eradicată luxaţia de dezvoltare a şoldului. La succesul acestui program şi-a adus contribuţia şi dr. Rodica Colţa, care asigură coordonarea la nivelul judeţului şi tratamentul copiilor depistaţi cu displazie de şold, după ce aceştia se externează din cele trei maternităţi ale judeţului – Râmnicu Vâlcea, Drăgăşani şi Horezu.
În prezent, în România, se nasc aproximativ 200.000 de copii anual. Evaluarea cazuisticii prezentate de diverse clinici din ţară, la congrese şi conferinţe, ne-a permis să estimăm incidenţa actuală a displaziei de dezvoltare a şoldului la aproximativ 2‰ din nou-născuţi. Aşadar, numărul cumulativ al cazurilor de luxaţii, la copiii cu vârste până la 18 ani, este de 7.200 – pacienţi care necesită îngrijiri medicale.
În ţările Uniunii Europene, costul unei operaţii pentru tratamentul unui caz cu luxaţie de dezvoltare de şold ajunge la 40–80.000 de euro, rezultând o cheltuială (raportată la incidenţa estimată în România) de aproximativ 16 milioane de euro anual. Costul endoprotezării este de aproximativ 20.000 de euro pe pacient, însumând circa opt milioane de euro pe an. Costurile totale anuale pentru tratamentul luxaţiei de dezvoltare a şoldului se estimează în România la un total de 24 de milioane de euro anual.
În România, costurile reale sunt subevaluate şi necunoscute în prezent. Un calcul sumar al cheltuielilor efectuate în tratamentul luxaţiei de dezvoltare a şoldului, la acest moment, arată beneficiile reale şi incontestabile ale implementării unui astfel de program naţional.
Dotarea corespunzătoare cu ecografe şi accesorii adecvate ar necesita o investiţie de patru milioane de euro, aparatele având o durată de utilizare de zece ani. Examinarea ecografică, apreciată la 30 de euro/copil, va însuma şase milioane de euro anual. Încă din primul an de implementare a acestui program, cheltuielile anuale vor fi reduse de la 24 la zece milioane de euro, iar din al doilea an vor scădea la şase milioane de euro, urmând ca la zece ani să se reînnoiască aparatura necesară.
Iată de ce considerăm necesară implementarea unui program naţional de diagnostic al displaziei de dezvoltare a şoldului la nou-născut, prin care să putem eradica displazia de şold în România.
