Romanul s-a obisnuit cu o anumita stare de lucruri. Daca este internat in spital, spune familiei ce sa i se aduca pentru a se hrani. Nu se gandeste la ceea ce ar putea consuma in spital si daca o face cumva, nu crede prea mult in capacitatea institutiei de a fi la inaltime in aceasta privinta. Asa ca vizitatorii sai pleaca de la capataiul patului sau cu o multime de griji. Sa faca rost de branza proaspata, sa mearga la piata pentru a cumpara cele necesare pentru o supa hranitoare. Nu lipseste sticla cu ceai, la doi litri, nu sunt uitate fructele. Dupa caz, pentru ca sunt si multe cazuri in care se pregatesc mese copioase, fripturi, dulciuri si bauturi acidulate de tot felul. Astfel, peisajul afluentei catre spital al purtatorilor de sacose bine burdusite devine un fix, un tablou ce ar putea fi natura statica. Daca intri in saloane in perioadele stabilite pentru vizite, toti bolnavii mananca, indemnati de apropiatii lor.

Daca nu esti internat, dar faci parte din familia bolnavului, nu ai incotro, te invoiesti de la serviciu, dai la o parte toate problemele pentru a reusi sa pregatesti cateva feluri de mancare pe care sa le duci la timp. De fapt, toate acestea costa. Si timpul si alimentele. Totul se adauga la ceea ce platim pentru asigurarea sanatatii noastre, sume necontabilizate, scoase de stat intr-un mod subtil sau nesimtit, din buzunarele noastre.

Increderea in mai bine in domeniul hranirii in spitale nu are cum sa creasca deocamdata. Din sapte lei sau cu putin mai multi ce sa asiguri pentru cele trei mese pe zi? Desigur, firmele de catering sunt obligate sa cumpere alimentele cele mai ieftine. Or fi si cele mai bune? Reusesc ele sa pregateasca hrana in functie de afectiunea fiecarui internat?

Unii directori de spitale declarau in presa ca in spital nu vii sa te ingrasi, ci ca sa te faci bine. Se gandesc poate ca perfuziile rezolva multe pentru perioada internarii. Apoi, treaba ta, acasa mananci cat vrei si ce vrei.

In contrast cu acest mod de a privi lucrurile, un specialist dietetician din Canada spunea ca atunci cand cineva este bolnav, nevoia de calorii si proteine este mult mai mare, pentru ca ranile sa se vindece si pentru a se repara cu succes tesuturile. Noi avem specialisti in diete in spitale? Avem suficienti? Multi prefera, daca sunt pusi sa aleaga intre a angaja un medic sau un dietetician, pe primul. Subfinantarea influenteaza cu siguranta aceasta decizie…

Daca tinem cont de evolutia preturilor la marfurile alimentare, de elementele specifice alimentatiei in cazul unor boli, putem spune ca legislatia se misca foarte greu. Nu este in pas cu acestea, dand liber la circulatia sacoselor spre spitale, la o alimentatie facuta de cele mai multe ori dupa ureche.

V-a zis, pana acum, vreun bolnav ca a venit la patul lui un specialist dietetician care sa ii spuna ce sa consume? De cele mai multe ori o face doctorul care il trateaza. Cand are timp. Oricum, la orele stabilite, vine caruciorul cu mancarea facuta din bani putini. Institutia isi face datoria. Daca nu consumi, nu iti place, este treaba ta. Suna un prieten…

Sursa

  • Newsletter


  • Centrul Medical NOVA VITA TgMures Specialitati chirurgicale

  • Centrul Medical NOVA VITA TgMures Specialitati medicale

  • "Sănătatea e darul cel mai frumos şi mai bogat pe care natura ştie să-l facă."
    Michel de Montaigne
    "Un sistem de medicină de familie foarte bine pus la punct, cu medici bine pregătiţi si informati va face ca pacienţii să nu fie nevoiţi să se ducă la spital cu orice afecţiune minoră". Tony Mathie, președintele WONCA Europe
    admin@amfms.ro