Medicul și bacteriologul Victor Babeș, fondatorul microbiologiei, s-a născut la 28 iulie 1854, la Viena. A fost fiul lui Vincențiu Babeș, originar din Banat. A efectuat studii medicale la Budapesta și Viena, unde și-a luat doctoratul în medicină.

Foto: (c) REPRODUCERE / AGERPRES ARHIVA

Și-a început cariera științifică în Budapesta, ca asistent în laboratorul de Anatomie Patologică (1874 — 1881).

În 1881 primește titlul de conferențiar (docent privat) iar în 1885 postul de profesor asociat de Histopatologie la Universitatea din Budapesta. În urma descoperirilor lui Louis Pasteur, este atras de microbiologie și pleacă la Paris unde lucrează un timp în laboratorul lui Pasteur, apoi cu Victor Cornil. Deschizător de drum în medicina și biologia universală, creatorul școlii românești de morfopatologie și microbiologie, a publicat, în 1885, împreună cu savantul francez A.V. Cornil, cel dintâi tratat complet de bacteriologie din lume — ''Les bactéries et leur rôle dans l'étiologie, l'anatomie et l'histologie pathologique des maladies infectieuses''.

Și-a continuat specializarea la München, Heidelberg, Strasbourg, Paris și Berlin.

În anii 1885 — 1886 lucrează în Berlin în laboratoarele lui Rudolf Virchow și Robert Koch. În 1887, a pus bazele Institutului de Patologie și Bacteriologie din București — primul institut de cercetări științifice înființat în țara noastră, în cadrul căruia a organizat unul dintre primele centre de vaccinare antirabică din lume, după cel creat de Louis Pasteur la Paris.

Activitatea științifică a lui Victor Babeș a fost foarte vastă, cu un accent deosebit în problemele de tuberculoză, lepră, vaccinare anti-rabică și seroterapie anti-difterică. A demonstrat prezența bacililor tuberculozei în urina persoanelor bolnave și a pus în evidență peste 40 de microorganisme patogene. De o deosebită importanță este descoperirea unei clase de paraziți — sporozoari intracelulari nepigmentați — care provoacă febra de Texas la pisici și alte îmbolnăviri la animale vertebrate. La Congresul Internațional de Zoologie din Londra (1900) acești paraziți sunt clasificați în genul Babesia.

În 1892 publică împreună cu Gheorghe Marinescu și Paul Blocq un Atlas de Histologie patologică a Sistemului Nervos. A editat timp de mai mulți ani Analele Institutului de Patologie și Bacteriologie din București.

În 1900, a fondat, la București, Societatea anatomică. Datorită formației sale științifice de bază, a creat concepția "patomorfologia procesului infecțios", sinteză a microbiologiei cu histopatologia.

A adus contribuții de renume mondial în studiul turbării, leprei, difteriei, tuberculozei, pelagrăi, descoperind corpusculii virotici din celulele creierului animalelor turbate — ''corpusculii Babeș-Negri'' — și peste 50 de germeni patogeni noi. A pus bazele experimentale și clinice ale seroterapiei și a introdus vaccinarea antirabică în țara noastră la numai trei ani de la inițierea ei. În 1895, a formulat principiul serovaccinării. A fost, totodată, unul dintre promotorii activi ai medicinei sociale din România, interesându-se îndeaproape de alimentarea cu apă a orașelor și satelor, organizarea luptei antiepidemice etc. Prin cercetările sale valoroase asupra antagonismelor microbiene, s-a situat printre precursorii ideilor moderne asupra antibioticelor.

Rezultatele cercetărilor sale au fost făcute cunoscute lumii științifice din țară și străinătate printr-o serie de lucrării — ''Die Lepra'', ''Bolile țăranului român'', ''Die Pelagra'', ''Studii asupra combaterii holerei'', ''Anatomia patologică specială''—, dar și prin articole apărute în reviste de specialitate.

Membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris, membru al Comitetului Internațional pentru combaterea leprei din Paris, triplu laureat al Academiei de Științe din Paris, fiind distins cu premiile ''Monyon' și 'Bréant'', și ofițer al Legiunii de Onoare (Franța). Membru titular (din 11 mart. 1893) și vicepreședinte (1899-1900; 1918-1919) al Academiei Române. A murit la 19 octombrie 1926.

AGERPRES/(Documentare, editor: Marina Bădulescu)