Societatea de Cruce Roșie din România s-a înființat și a primit recunoașterea Comitetului Internațional al Crucii Roșii la 4 iulie 1876, la doi ani după aderarea țării noastre la Prima Convenție de la Geneva ''pentru ameliorarea situației răniților și bolnavilor din forțele armate în campanie''.

Foto: www.crucearosie.ro

Printre semnatarii actului de înființare a Crucii Roșii Române se regăseau importante personalități ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr. G. Cantacuzino și dr. Carol Davila.

Primul președinte al Crucii Roșii Române (CRR), care își avea sediul într-o aripă a actualului Spital Colțea din București, a fost prințul Dimitrie Ghica (1876-1897).

Principele Dimitrie Ghica, primul președinte al Crucii Roșii Române
Foto: www.crucearosie.ro

În 1919, Societatea Națională de Cruce Roșie din România (SNCRR) adera la Liga Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie, în 1954, la Convențiile de la Geneva din 12 august 1949. Principiile adoptate la Conferința Internațională a Crucii Roșii, de la Viena, în 1965 și reactualizate, în 1985, au stat la baza întregii activități a Societății de Cruce Roșie din România, începând cu 22 decembrie 1989.

Marea campanie a Crucii Roșii Române pentru combaterea malariei, tifosului și tuberculozei, 1920-1923
Foto: www.crucearosie.ro

La 20 iulie 1876, prima ambulanță a Crucii Roșii Române a plecat într-o misiune umanitară pe frontul sârbo-turc de la sud de Dunăre. A urmat Războiul de Independență (1877-1878), când Crucea Roșie Română a intervenit cu personal sanitar, ambulanțe și trenuri sanitare în sprijinul trupelor de campanie. A înființat așezăminte spitalicești în București și în diferite orașe din țară.

Între anii 1888 și 1892, societatea și-a extins activitatea prin organizarea de cursuri speciale pentru pregătirea surorilor de caritate. În 1891, s-a înființat școala permanentă pentru infirmiere, iar un an mai târziu s-a înființat un spital școală cu 10 paturi.

Prin Statutul Crucii Roșii, adoptat în 1876, femeile nu puteau face parte din conducerea Societății. De aceea, în 1906, au pus bazele ''Societății de Cruce Roșie a doamnelor din România'', prima președintă aleasă fiind Irina Câmpineanu. Societatea era activă, în paralel, cu cea înființată în 1876 și se ocupa cu strângerea de fonduri pentru ajutorarea în caz de război și calamități, pregătind personal voluntar. În 1915, Adunarea Generală a Societății Naționale de Cruce Roșie a aprobat fuziunea celor două entități. Cu acest prilej, regina Maria, sub al cărei patronaj se afla Crucea Roșie la acea vreme, a adresat românilor următorul mesaj: ''Crucea Roșie, nădejdea tuturor în timp de pace, ca și în război, nu trebuie să piară. Cu toții, de la mic la mare să o sprijinim cu evlavie, cu însuflețire, cu nesfârșită dragoste''.

Regina Maria
Foto: www.crucearosie.ro

În timpul Primului Război Mondial, misiunea Crucii Roșii a fost aceea de a completa serviciul militar al armatei prin organizarea a 58 de spitale în București și în țară. Însăși regina Maria s-a implicat în operațiunile desfășurate în sprijinul răniților. Ulterior, CRR a oferit asistență miilor de prizonieri eliberați din captivitate, care încercau să se întoarcă la casele lor, dar și invalizilor, bolnavilor și orfanilor de război.

Regina Maria alături de răniți
Foto: www.crucearosie.ro

Pe de altă parte, țara se afla într-o situație dificilă, fiind măcinată de sărăcie, boli și mizerie. În această situație, Societatea Națională de Cruce Roșie și-a concentrat eforturile, cu prioritate, în direcția sprijinirii acțiunilor de combatere a bolilor contagioase — tuberculoza, malaria, holera — și ridicării gradului extrem de scăzut de educație sanitară a populației.

Primul Statut al Crucii Roșii Române
Foto: www.crucearosie.ro

Un moment deosebit, care a marcat evoluția Crucii Roșii în România, l-a constituit crearea Crucii Roșii a Tinerimii. În 1939, Crucea Roșie avea ca membri 72.000 de tineri. Între anii 1930 — 1937, în incinta Spitalului Miliar s-a construit un pavilion destinat funcționării școlii de infirmiere voluntare, apoi, în cadrul coloniei de vară de la Mangalia, s-a mai construit încă un pavilion. În aceeași perioadă au mai fost date în folosință șapte centre sanitare (Sighetul Marmației, Vișeu, Vaslui, Tighina, Orhei, Cetatea Albă) în valoare de peste 5,5 milioane de lei. De asemenea, numărul de paturi din spitalele de campanie a fost mărit cu 50, iar formațiunile de Cruce Roșie au fost dotate cu echipament, aparatură medicală și materiale de protecție. Numărul filialelor a crescut de la 84 în 1926 la 100 în 1938, iar numărul membrilor a crescut în aceeași perioadă de la 18.000 la 30.000.

Exerciții de prin ajutor ale Crucii Roșii Române, 1935
Foto: www.crucearosie.ro

În 1940, în urma ultimatului dat de URSS, a Dictatului de la Viena și a Tratatului cu Bulgaria, când România pierde o parte din teritoriile sale, Crucea Roșie Română, aflată sub înaltul patronaj al reginei Elena, ajută miile refugiați.

Tot în 1940, la 25 iunie, prin Convenția de la Geneva din 1929, care reglementa situația aviației sanitare aflată sub emblema Crucii Roșii pe timp de conflict armat, a fost posibilă apariția Escadrilei Albe a Crucii Roșii Române, prima escadrilă sanitară pilotată de femei.

După intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, Crucea Roșie Română și-a mobilizat toate resursele materiale și umane pentru a acorda sprijin neîntrerupt răniților, bolnavilor, prizonierilor și refugiaților, acționând astfel în condiții de război total. 2.754 de surori voluntare de Cruce Roșie și 2.430 de auxiliare sanitare ale Crucii Roșii au muncit pe front și în spital și au fost organizate șase spitale de campanie, 16 spitale de zonă interioară, 55 cantine de gară și 40 de infirmerii.

Regina Maria în mijlocul infirmierelor
Foto: www.crucearosie.ro

Instaurarea dictaturii comuniste a marcat și destinul Crucii Roșii Române, care până în 1989, și-a pierdut autonomia.

Sfârșitul anului 1989 și începutul anul 1990 au reprezentat pentru Crucea Roșie Română începutul revenirii la misiunea de bază a organizației. A început o perioadă de democratizare și de aliniere la standardele internaționale ale Mișcării de Cruce Roșie și Semilună Roșie.

După 1990, Crucea Roșie Română a început un proces de reorganizare a activității pe baza celor 7 Principii Fundamentale ale Mișcării Internaționale: Umanitate, Imparțialitate, Neutralitate, Independență, Voluntariat, Unitate, Universalitate.

În 1995, a fost adoptată și promulgată Legea nr. 139 privind activitatea Societății Naționale a Crucii Roșii Române. Legea recunoaște organizația ca fiind persoană juridică de drept public, autonomă, neguvernamentală, apolitică fără scop patrimonial, bazată pe ajutor voluntar.

Strategia Crucii Roșii Române vizează, în prezent, întărirea capacității sale operaționale. Cu sprijinul financiar și moral al Federației Internaționale a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie, Crucea Roșie Română a început un program de dezvoltare organizațională pentru a răspunde tot mai prompt și corespunzător situațiilor de urgență.

Anul 2003 a marcat un nou reper în evoluția și repoziționarea Crucii Roșii Române în societatea românească. Prin adoptarea unui nou Statut prin care s-a reușit separarea legislativului de deliberativ și prin derularea unui program de dezvoltare organizațională cu sprijinul Federației Internaționale și al Comitetului Internațional al Crucii Roșii, s-a mai făcut un pas în direcția alinierii la standardele internaționale actuale. Cu sprijinul financiar și moral al Federației Internaționale a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie, Crucea Roșie Română a început un program de dezvoltare organizațională pentru a răspunde tot mai prompt și corespunzător situațiilor de urgență.

''Crucea Roșie Română face parte din cea mai prestigioasă și mai veche organizație umanitară la nivel mondial — Federația Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie. Suntem mândri că astăzi, în România, prin cei 6.000 de voluntari, Crucea Roșie este implicată în proiecte la nivel național, precum: acordarea de suport celor nevoiași, intervenția la dezastre, acordarea de prim ajutor sau donare de sânge. Prin activitățile sale, Crucea Roșie Română a făcut de nenumărate ori dovada faptului că își merită prestigiul, la nivel național și internațional. Le mulțumesc tuturor celor care donează o parte din timpul, energia sau profitul lor către Crucea Roșie și îi îndemn pe toți ceilalți să adere la acest spirit filantropic, să fie generoși, să fie Crucea Roșie!'', a declarat Mihaela Geoană, președintele Crucii Roșii Române, la 8 mai 2014, cu ocazia împlinirii a 151 de ani de activitate a Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie.

În 2007, Crucea Roșie Română a lansat seria Galelor Crucii Roșii, eveniment umanitar cu scopul strângerii de fonduri și ajutoare în sprijinul persoanelor vulnerabile. Prin aceste Gale au fost lansate proiecte generoase cum ar fi Banca de alimente, Puncte de prim ajutor în localitățile izolate, Ajutor la domiciliu pentru vârstnici, proiecte cărora li s-au alăturat numeroase personalități din lumea artistică, sportivă, a mediului de afaceri.

De-a lungul anilor au devenit voluntari ai Crucii Roșii Margareta Pâslaru, Ilie Năstase, Răzvan Lucescu, Sergiu Nicolaescu, Adrian Păunescu, Florin Piersic, Stela Popescu, Corina Chiriac, Leonard Doroftei, Nadia Comăneci, Angela Similea, Luminița Anghel, Monica Anghel, Smiley, Andra, Dinu Iancu Sălăjanu, Maria Dragomiroiu, Carmen Rădulescu, Ovidiu Lipan Țăndărică, Ovidiu Komornyk, Marcel Pavel, Andra, Loredana, membrii trupelor Iris, Direcția 5, Animal X, Hi-Q, Oana Pellea, Monica Davidescu, Florina Cercel, Andrei Păunescu, Matilda Pascal Cojocărița și multe alte persoane publice care și-au asociat imaginea cu Crucea Roșie Română.

În septembrie 2012, realizatorul tv Iuliana Tudor a devenit primul Ambasador al Crucii Roșii Române. Distincția i-a fost acordată la Gala Crucii Roșii — ediția a V-a. La primirea titulaturii, Iuliana Tudor a mărturisit: ''M-am întrebat ce le dă putere oamenilor care-și dăruiesc timpul și priceperea pentru Crucea Roșie. Urmându-i la câteva acțiuni, am lăsat microfonul jos și am oprit camera de filmat. Așa am devenit voluntar. Apoi am continuat să sprijin proiectele Crucii Roșii. An de an, cu fiecare Gală, am devenit un om mai bun, un om mai implicat. M-a emoționat momentul când doamna Mihaela Geoană, președintele Crucii Roșii Române, mi-a pus în mâini nu numai distincția de Ambasador, ci și o mare responsabilitate — aceea de a face cunoscute principiile Crucii Roșii Romane. Sunt recunoscătoare și onorată și sper ca împreună să aducem în atenția oamenilor proiecte care să le schimbe viața în bine!''.

Președintele Crucii Roșii Române, Mihaela Geoană, și ambasadorul Crucii Roșii Române, Iuliana Tudor
Foto: www.crucearosie.ro

Crucea Roșie Română este singura organizație umanitară cu o rețea funcțională pe întreg teritoriul țării. Având 47 de filiale, 1.996 subfiliale și 1.307 comisii, Crucea Roșie beneficiază de o structură unică, construită în cei 138 de ani de activitate umanitară. Astfel, organizația este prezentă la fiecare nivel teritorial: județ, municipiu, oraș, comună și sat.

AGERPRES