Implementarea dosarului electronic de sănătate al fiecărui cetățean (DES) s-a făcut, ca deja multe alte lucruri, pe principiul ”repede-înainte”. Au ieșit declarațiile. A ieșit ordinul pe unitate. Totul sună mai mult decât trandafiriu. Poți să-ți imaginezi cum se umflă baza de date cu informații altfel perfect necesare în anumite situații (de urgență, spre exemplu). Cum doctorul, printr-un click, are acces la tot istoricul medical al pacientului. Cum își scurtează vizibil anamneza pentru că tot ce e de știut e deja acolo. La capătul celălalt poți deja să îți imaginezi fiecare persoană cum își ”observă” starea de sănătate în DES, fiecare serviciu medical oferit, fiecare diagnostic pus, fiecare mic pas pe care-l face prin propria-i geografie a bolii. Totul la vedere. Totul transparent.

Obsesia noului val de ”gânditori” în medicină, mai ales când vine vorba de costuri, cheltuieli și alte daravele, e să fie țiplă și sticlă. Să se vadă ca prin lentila de la ochelar. DES, așa cum a fost însă propus, e o abatere gravă de la dreptul persoanei la viață privată.

Trec peste faptul că, dintr-o dată, se intră cu bocancul în toate protocoalele, procedurile interne, mecanismele și algoritme dezvoltate de medicina privată. Practic Statul îmi spune mie, medic cu practică 100% privată, că va trebui să-mi oblig pacienții să consimtă că, în paralel, am să le introduc datele nu doar în sistemul meu electronic, dar și în DES. Indiferent dacă sunt asigurați sau nu. Indiferent dacă sunt de acord, sau nu. Indiferent dacă motivul pentru care au venit la mine, în privat, ține doar de calitatea serviciilor sau calitatea de-a primi un grad suplimentar de confidențialitate.

Totul, dar absolut totul se reduce la vulnerabilitatea incredibilă pe care-o introduce DES, una capabilă să creeze nu doar haos dar și să îngreuneze accesul la servicii medicale unor categorii de bolnavi, pe anumite axe de patologie.

Secretul profesional face parte din sancta sanctorum al medicilor încă de la Hipocrat încoace. DES desființează asta, și pune în mâinile pacientului persoanele cu care acesta e de acord să împartă informația medicală. Oamenii care s-au gândit la metodologia DES cu siguranță nu sunt doctori. Altfel și-ar fi dat seama de bizareria propunerii, cel puțin în următoarele scenarii.

Să presupunem că te cheamă Popescu. Domnul Popescu. Și, pentru că faci parte din cei 75% de bărbați din România, te duci și tu la un moment dat într-o călătorie. În călătoria respectivă ieși, într-o seară, într-un club. Cunoști o domnișoară. Beți, dansați, mâncați, apoi mergeți în cameră. Dimineața te trezești cu un bilețel și-un BTS. Care BTS înseamnă boală cu transmitere sexuală. Te duci la doctor, omul îți zice franc, prietene ai gonoree, ia de-aici antibiotic. Și-apoi bagă informația în DES. Nevasta, care-ți știe CNP-ul și matricea vieții, sau are cardul tău de sănătate, va afla obligatoriu că ai fost tratat de gonoree. Ea n-are gonoree. Ei, domnule Popescu, te mai duci la doctor dacă ai o scurgere?

Și asta e doar crema de pe cremșnit. Lucrurile devin mai sumbre dacă ai o boală psihică. Sunt unele boli psihice care afectează, prin stigmă, doar marginal viața individului. Altele, în schimb, sunt notorii pentru felul în care pot să-i debiliteze viața individului, în mod secundar. Ar fi minunat dacă doctorii noștri, dacă partenerii noștri de viață, dacă prietenii sau familia noastră ar fi toți educați, toleranți și cumpătați în privința unor nume cum sunt schizofrenia, boală bipolară sau dependența de substanțe. Fapt e că nu sunt. Fapt e că introducerea în DES a unor astfel de coduri de boală ar putea să pericliteze bunăstarea pacientului. Douăzeci de ani de reformă în sănătate mintală tocmai s-au dus pe sanie. Tot. Totul de la consimțământ informat, la tot procesul de reprezentare convențională, toată discuția privind CRPD-ul, dar și aspecte care țin de internarea nevoluntară, compatibilitatea dintre boală psihică și anumite profesii, totul acum e cristal, la vedere, fără umbră vizibilă pentru doritorul privitor.

Cum o să funcționeze DES la pacienții cu capacitate psihică diminuată, sau abolită? Cine va avea privilegiu pe contul lor? În România, la momentul de față,

Intră în discuție, la acest moment, și anumite categorii profesionale care, prin filtrul DES, detonează ca petarda de Crăciun. Să luăm spre exemplu, că tot e la îndemână, doctorii.

Domnul doctor Ionescu are insomnie. Se duce la un prieten psihiatru și-i zice că nu doarme, primește somnifere. A doua zi intră în operație și comite o greșeală. Nu știm dacă din pricina pastilelor, din pricina nesomnului, din pricina hazardului sau pur geografiei, că doar face 10 gărzi pe lună în spitalul vieții. Fapt este că dosarul lui electronic menționează consumul de benzodiazepine. E malpraxis, doctorul poate fi tras pe linie, deși consumul de substanțe e secret profesional, la fel și recomandarea psihiatrului.

Doamna doctor Popescu are simptome de stress post-traumatic pentru că a fost persecutată de manager. Merge la psihiatru, dar face și psihoterapie. În psihoterapie îi spune terapeutului că de fapt managerul îi aduce aminte de tatăl ei, care a abuzat-o fizic, psihic și sexual în copilărie. De-aia s-a făcut doctor, să ajute oamenii. E un om bun, vrednic. Dar lucrurile ăstea, zice noua lege, trebuie trecute în DES. E viața ei, sunt amintirile ei, e viața ei privată, cine poate garanta că odată nu vor fi folosite împotriva ei? Cine se mai duce acum, cu încredere, în fața oricărui terapeut, la recomandarea unui psihiatru, dacă informațiile ăstea nu sunt păstrate cu sanctitate?

Și-apoi sunt polițiștii.

Și-apoi sunt controlorii de trafic aerian.

Și-apoi sunt politicienii.

Și-apoi sunt persoanele din mediu carceral.

Persoanele care sunt persecutate de autorități.

Migranții.

Copiii.

Cum o să funcționeze DES-ul în cazul minorilor care au probleme de sănătate mintală? În ce fel le va sculpta asta viitorul?

Și-apoi sunt pur și simplu oamenii care optează înafara. Înafara unei plutocrații a îndosarierii în sistem electronic, fie și cu jdemii de chei de încriptare, a vieții personale a unui individ. Pentru că actul medical, în cele din urmă, e sfânt la granița dintre îngrijitor și îngrijit. Și felul în care-a fost propus DES e jignitor atât pentru medic, cât și pentru pacient, o imixtiune nepermisă în comunitatea de practică din partea unor troscălăi care juisează doar la gândul că pot extrage date, și manipula date. Implementarea registrelor naționale, în orice țară, s-a făcut după zeci de ani de experiență, și într-un mod atât de pudic și de auster încât felul de anonimizare nu s-a făcut doar cu ”matrici” care expiră odată la doi ani, sau carduri pe care țăranii din România le lasă direct, cu tot cu PIN, la cabinetul doctorului. Sau le dau copiilor, sau ălora ”mai cu carte” ca să se ocupe de luarea rețetelor. Prezumția autorităților că DES ajunge acum într-o țară de secol XXI e utopică, besmetică și lipsită de orice testare rudimentară a realității. A realității că în România avem un grad de iliterație avansat, că avem un grad avansat de sărăcie, că oamenii nici măcar nu știu să-și ia pensia bine darămite să citească trei coduri din rândul cinci alineatul șapte de pe hârtiuța respectivă.

Ce s-a întâmplat acum nu face decât să gripeze, și mai mult, un sistem la care contează mai mult tichia de mărgăritare, domnia autarhică a firmelor de mentenanță și ștaiful.

Domnilor, trebuie s-o spun, sunteți bumbeni.

Dacă nu știți ce înseamnă cuvântul deschideți un dicționar. Sau întrebați orice țăran de la Șinca.

G