Imunologia este un domeniu încă insuficient explorat şi studiat, de aceea este bine să se evite o suprastimulare, fără ca aceasta să fie necesară.

Întărirea şi stimularea sistemului imunitar sunt termeni care au făcut o frumoasă carieră în ultimii ani. Au apărut diverse produse cu formule care de care mai sofisticate, din extracte de plante şi alţi compuşi lăudaţi, iar pe multe dintre ele părinţii se grăbesc să le dea copiilor pentru a-i apăra de exasperantele răceli. În mod paradoxal însă, deşi promit consolidarea sănănăţii, aceste produse pot da peste cap funcţiile de apărare ale organismului. Despre aceste pericole neştiute, dar şi despre modul în care funcţionează imunitatea, ne vorbeşte dr. Alexis-Virgil Cochino (39 de ani), medic specialit în alergologie şi imunologie clinică, de la Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului „Alfred Rusescu“, din Bucureşti.

„Weekend Adevărul“: A devenit aproape o regulă ca odată cu venirea sezonului rece să abunde întrebările şi sfaturile despre stimularea imunităţii, în special la copii. E bine să le dăm copiilor asemenea produse?

Dr. Alexis-Virgil Cochino: E chiar o modă! Şi nu este tocmai una bună. În primul rând, pentru că majoritatea copiilor nu au probleme de imunitate. Adică, nu au un sistem imunitar prea slab, ci doar unul prea puţin experimentat, care încă nu s-a întâlnit cu cei mai mulţi microbi din comunitate. Prin urmare, e mai probabil ca atunci când se vor întâlni cu aceştia să facă o boală şi astfel să-şi formeze anticorpii, care mai târziu îi vor apăra. E un lucru firesc în copilărie. Problema este că noi, părinţii, ne-am pierdut răbdarea. Din cauza vieţii pe care o ducem, nu mai avem răbdare ca o boală să-şi facă parcursul. Noi vrem să se întâmple totul de azi pe mâine. Avem impresia că dacă putem obţine de azi pe mâine un credit să cumpărăm o maşină, o casă sau o călătorie în Spania sau Hawaii, atunci la fel e şi cu imunitatea. Ei, spre marea mirare a multora, nu e deloc aşa.

Oamenii vor să prevină îmbolnăvirea. Ce rău poate fi în asta?

Să prevină şi, dacă totuşi se întâmplă, să dureze aşa, o oră, cât au răbdare să-şi audă odrasla tuşind. E ceva de genul: „Să facă febră o dată, că mai mult mă apucă disperarea, pentru că sunt obosit. Dacă-mi va face şi la 9 seara, şi la 2 dimineaţa 40 de grade, o să mă sperii îngrozitor, pentru că oricum sunt anxios şi stresat şi nu o să ştiu să fac faţă“. De aci aplecarea asta foarte amplă a părinţilor către întărirea imunităţii. Problema e că nimeni nu ştie ce fac exact aceste medicamente sau suplimente nutriţionale şi cum intervin ele la nivelul organismului. Chestiunea cu imunitatea nu e aşa de simplă, cum suntem tentaţi să credem.

Explicaţi-ne cum e atunci. Ajutaţi-ne să înţelegem.

Este foarte greu de explicat, pentru că nici măcar comunitatea ştiinţifică nu ştie decât, probabil, doar unu la mie din ce e de ştiut despre imunitate. În termeni de geografie, nici măcar nu am aflat că e Pământul rotund. Şi pe măsură ce aflăm lucruri, cu atât ne dăm seama cât de puţin ştim, de fapt. Sunt foarte-foarte multe celule, foarte-foarte multe molecule interconectate între ele în feluri în care noi de abia începem să le bănuim, nu să le descoperim şi, cu atât mai mult, să le dovedim. Când pui o substanţă pe o astfel de reţea şi nu ştii ce face, riscul de a înclina balanţa într-o parte sau în alta este foarte mare şi lumea are impresia că dacă puţin e bun, mai mult e şi mai bun.