12 aprilie 2016
Față de articolul AGERPRES publicat în data de 31 martie 2016 la adresa:
http://www.agerpres.ro/sanatate/2016/03/31/dr-carmen-ungurean-aproximativ-630-000-de-femei-testate-de-la-demararea-programului-de-screening-pentru-cancerul-de-col-14-08-22
dorim să expunem un drept la replică referitor la declaraţiile doamnei dr. Carmen Ungurean - coordonator al Programului național de screening pentru cancerul de col uterin din partea Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), care indică în mod nejustificat că problemele programului s-ar datora neimplicării medicilor de familie.
“Nu se poate ca medicii de familie să nu își informeze pacientele privind programele naționale de sănătate publică, mai ales în situația cancerului de col uterin, care este cel mai prevenibil și mai tratabil dintre cancere și unde suntem în continuare primii atât la incidență, cât și la mortalitate.”
De altfel doamna Dr. Ungurean a făcut afirmații relativ asemănătoare și în urmă cu un an, relatate de AGERPRES în articolul publicat în data de 3 martie 2015 la adresa:
http://www.agerpres.ro/sanatate/2015/03/03/ungurean-insp-471-000-de-femei-au-fost-testate-de-la-inceperea-programului-de-screening-pentru-cancerul-de-col-uterin-13-49-56
Ea a arătat că aproximativ 40 la sută din medicii de familie nu sunt înscriși în program. "(...) Sunt totuși zone în care medicii de familie sunt activi și implicați, mobilizând populația feminină", a adăugat coordonatoarea programului.
Pe ce se bazează reprezentanta Institutului Național de Sănătate Publică atunci când acuză medicii de familie în mod nejustificat de neimplicare ? Cum a măsurat INSP performanța programului național de screening pentru cancerul de col uterin. Prin ce indicatori de program a măsurat capacitatea resurselor umane și financiare de a implementa acest Program ? Care sunt indicatorii de vizibilitate și promovare ? A fost creată o procedura clară de implementare ? INSP a avut un plan de campanie de promovare cu țintă națională care a ajuns inclusiv în mediul rural, a fost cunoscut acest program în fiecare casă din România ? De altfel, și dacă acest screening ar fi fost foarte bine implementat, se întreabă cineva ce se întâmplă cu cazurile depistate din păcate pozitiv, care este periplul unei paciente pentru a-și asigura tratamentul necesar ? Se întreabă cineva de ce acest program la nivelul spitalelor este implementat peste programul de lucru al aparatului medical, resursele umane fiind supraîncărcate și presate cu tot felul de atribuții ?Cine are de fapt atribuții de informare în cadrul acestuiProgram?
Anexa 5 a Ordinului386/2015 precizează clar atribuţiile instituţiilor implicate în managementul programului. Responsabilitatea promovării programului este în sarcina Institutului Naţional de Sănătate Publică şi a unităţilor de management regionale! Aceste lucruri trebuie cunoscute de reprezentanții INSP atunci când fac declarații.
Realizarea planurilor regionale şi naţionalede informare-educare-comunicare pentru populaţia eligibilă pentru testarea Babeş-Papanicolaou intra în atribuțiile INSP, unităților de management și Comisiei naţionale pentru prevenirea cancerului de col uterin. Nu cunoaștem activitatea acestei Comisii întrucât pe site-ul Ministerului Sănătății și al INSP nu am găsit un raport de activitate de la înfiinţare sa din 2012 până în prezent.
Aceste planuri au fost elaborate ? Dacă da, unde sunt prevăzute și care sunt indicatorii de impact ai acestei informări, educări, comunicări ? Care este gradul de percepţie al populaţiei feminine asupra programului?
De asemenea această Comisie are rolul de a propune măsuri de îmbunătăţire a derulării programului, pe care le înaintează conducerii Ministerului Sănătăţii; participă la elaborarea strategiei de prevenire a cancerului de col uterin. Întrebăm – care este strategia de prevenire a cancerului de col uterin şi care sunt măsurile de îmbunătăţire a programului?
Institutului Naţional de Sănătate Publică
Conform raportului de activitate pentru anul 2015 al INSP se recunoaşte ineficiența colectării datelor statistice privind situaţia bolnavilor cu cancer (pagina 93):
§ “Funcționarea și organizarea neuniformă prin absența coordonării naționale privind softwareul de înregistrare și prelucrare a datelor, procedurilor de verificare și asigurare a calitățiidatelor și a cadrului unitar de analiză și interpretare a datelor;
§ Colaborare și comunicare deficitară între registre. Comitetul național de coordonare aregistrelor de cancer nu s-a întrunit decât o singură dată, în anul 2010;
§ Absența unui software dedicat înregistrării datelor de cancer. În prezent se utilizeazăînregistrarea datelor utilizând programul Excel, ceea ce implică control manual al datelor șicalității acestora și o prelucrare lentă și rudimentară.
§ Absenţa unei platforme electronice de înregistrare a datelor bolnavilor de cancer la nivelulunităţilor sanitare. Colectarea datelor pe suport de hârtie întârzie înregistrarea în bazele dedate, afectează calitatea datelor și gradul de completare a fișelor ONC și demotiveazăpersonalul medical care ar trebui să raporteze date.
§ Participare redusă și întârziată a personalului medical care diagnostichează și tratează bolnavide cancer.Nu toate unităţile sanitare care au atribuţii de diagnostic şi tratament al bolnavilorde cancer nu completează fişe ONC și nu raportează date. Astfel există o subraportare acazurilor de cancer şi a episoadelor raportabile.”
Ne întrebăm de ce din anul 2012 până în prezent instituțiile responsabile să facă acest lucru (Ministerul Sănătăţii, Institutul Naţional de Sănătate Publică, Comitetul național de coordonare a registrelor de cancer și Comisia naţională pentru prevenirea cancerului de col uterin) nu au reușit să creeze infrastructura informatică necesară implementării Programului?Poate ar trebui să ne îndreptăm atenţia spre situaţia Sistemului Informatic Unic Integrat al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate care are deja un control finalizat la începutul anului 2013 de Corpul de Control al Guvernului României cu privire la respectarea legislaţiei în realizarea SIUI în ceea ce privește proiectarea, construirea și operarea, prin care se constată ineficiența întregului sistem electronic, posibile fapte de abuz în serviciuşi se recomandă trimiterea dosarului la DNA (Sursa: http://cursdeguvernare.ro/wp-content/uploads/2015/01/raport-de-control-siui-cnas.pdf).Sau spre proiectul Dosarului Electronic de Sănătate al Pacientului, realizat tot de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cu fonduri europene de această dată, în valoare de 20 milioane euro. Un proiect inutilizabil în prezent, atât prin vidul legislativ existent în privința utilizării datelor medicale confidențiale în acest mod, cât și prin absența infrastructurii necesare în majoritatea spitalelor din România. (Sursa: http://cursdeguvernare.ro/datele-noastre-de-sanatate-cat-de-complete-sunt-datele-accesabile-cu-cardul-de-asigurat.html, http://snmf.ro/des)
Poate banii care nu au fost bine gestionaţi ar fi putut să rezolve situaţia Programelor de prevenţie şi săavem în anul 2016 un sistem informatic cu adevărat integratal sistemului medical.
Şi ne mai întrebăm de ce nu exista statistici la acest moment? Din cazurile depistate câte cazuri sunt rezolvate?
Chiar Ministerul Sănătăţii în raportul său din 2014 recunoaşte la pagina 106 că: ”Numărul de teste Babeş-Papanicolau de efectuat într-un an de derulare a programului ar trebui să fie de aproximativ 780.000. În condiţiile menținerii finanţării aceşti indicatori nu vor putea fi îndepliniţi.”
Am emis un punct de vedere privind implementarea Programului în perioada 2012-2016 pe care îl vom înainta Ministerului Sănătății și INSP. Documentul poate fi consultat la adresa www.snmf.ro/policy.htm
Biroul de presă SNMF
