Dacă s-ar fi întâmplat în Statele Unite, această decizie a celei mai înalte instanțe din țară ar fi fost povestită într-un film de succes, cu actori subtili și celebri în rolurile principale și cu un efect de schimbare a mentalității publicului asupra subiectului respectiv.

Dar s-a întâmplat în România unde, o discuție serioasă despre „dreptul pacientului la recunoștință“ (am citat din decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție) eșuează rapid în lamentații sterile privind soarta neagră a medicilor români, atunci când cei care vorbesc sunt medici; sau despre inima neagră a acelorași medici, atunci când cei care trag sunt gurile de tun din media senzaționalistă. Ca întotdeauna, realitatea este colorată mult mai nuanțat și nici gând viitorul nu va fi mai negru din clipa în care a oferi medicului un plic cu bani sau o cutiuță cu bijuterii a devenit, prin lege, un caz penal.

Să rezumăm pe scurt felul în care Înalta Curte și-a motivat decizia. Are pacientul dreptul să-și exprime material recunoștința față de medicul care l-a tratat? – s-au întrebat judecătorii. Mai ales atunci când există un aliniat dintr-o lege (46/2003) care spune clar că „pacientul poate oferi angajaților sau unității unde a fost îngrijit plăți suplimentare sau donații, cu respectarea legii“. Cu respectarea cărei legi? – s-au întrebat din nou judecătorii. Cea care guvernează activitatea profesională a medicilor din România: legea funcționarului public. Judecătorii afirmă, în decizia lor, că „dreptul pacientului la recunoștință“ ar putea intra în discuție și în alte profesii: atunci când polițistul sau pompierul salvează o potențială victimă sau când elevul unui profesor, datorită educației primite, câștigă concursuri internaționale care-i deschid o carieră strălucită. Cu toate acestea, pentru aceste categorii profesionale nu este niciunde prevăzută posibilitatea primirii de recompense.

Fiind funcționari publici, medicii au dreptul la un salariu compus doar din venitul de bază, sporul pentru vechime și alte prime. Prin urmare, conchide înalta instanță, nu se poate institui o excepție de la legea funcționarului public special pentru medici, o atare excepție fiind de natură să încalce principiul egalității în fața legii și să-i discrimineze pe ceilalți funcționari publici. Mai exact: dacă statul român tot își bate joc de mulți dintre angajații săi, trebuie măcar să-și bată joc de ei în mod egal.

Continuarea

România este pe cale să legalizeze și să impoziteze atențiile primite de medici de la pacienții recunoscători. Pentru Europa ar fi o premieră exotică.