Oamenii ai căror părinţi au suferit o înlocuire totală a articulaţiei unui genunchi din cauza osteoartritei prezintă un risc de peste două ori mai mare de a suferi de dureri de genunchi la vârsta mijlocie, comparativ cu aceia care nu au avut în familie probleme de acest tip, potrivit unui studiu.

"A reieşit foarte clar că genele sunt un factor de risc important în cazul osteoartritei, dar, până acum, am avut foarte puţin succes în descoperirea acestora", a declarat Graeme Jones, profesor la Universitatea Tasmania din Hobart, Australia, principalul autor al studiului, citat de Reuters.

"Astfel, o metodă mai bună ar fi să cercetăm mecanismele genetice care duc la apariţia artritei, iar cea mai bună cale de a face acest lucru a fost să studiem copiii ajunşi la vârsta adultă ai persoanelor care au suferit înlocuiri ale articulaţiilor genunchilor, în urma diagnosticării cu osteoartrită", a declarat profesorul Jones.

Potrivit studiului publicat în Annals of the Rheumatic Diseases, până la vârsta de 45 de ani, între un sfert şi o treime dintre adulţi au suferit din cauza durerilor la nivelul genunchilor, care au durat cel puţin o săptămână.

Cauzele durerilor de genunchi nu sunt întotdeauna clare, dar studii anterioare au sugerat existenţa unei legături genetice.

Noul studiu este primul care a analizat dacă oamenii care au avut în familie cazuri de osteoartrită la nivelul genunchiului prezintă un risc mai mare de înrăutăţire a durerilor de acest tip, potrivit cercetătorilor australieni.

La studiu au participat 186 de adulţi, care au avut cel puţin un părinte care a suferit o operaţie de înlocuire a articulaţiei genunchiului, şi alte 186 de voluntari ai căror părinţi nu au fost diagnosticaţi cu artrită şi nu au fost supuşi unor intervenţii chirurgicale de înlocuire a genunchiului.

La începutul studiului, participanţii au completat câteva chestionare referitoare la durererile de genunchi de care au suferit în ultimul an şi li s-au făcut analize specifice - radiografii şi investigaţii RMN pentru genunchiul piciorului drept. Procedurile au fost repetate doi ani mai târziu şi apoi, iarăşi, la zece ani de la debutul studiului.

Adulţii ai căror părinţi au suferit operaţii la genunchi tindeau să aibă o greutate mai mare, iar în acest grup erau mai mulţi fumători comparativ cu grupul de control, dar nu existau diferenţe între cele două grupuri de participanţi în ceea ce priveşte deteriorările vizibile la nivelul articulaţiilor genunchiului la începutul studiului.

După doi ani, ambele grupuri aveau un număr similar de participanţi, puţin mai mult de jumătate, care sufereau de dureri de genunchi. Dar, după zece ani, 74% dintre participanţii ai căror părinţi suferiseră operaţii de înlocuire a articulaţiei prezentau dureri ale genunchiului, comparativ cu doar 54% dintre participanţii care nu au avut în familie cazuri de intervenţii chirugicale asupra articulaţiei genunchiului.

Pe parcursul celor opt ani, cercetătorii au înregistrat şi o creştere a nivelului durerii la ambele grupuri, dar participanţii ai căror părinţi avuseseră probleme cu genunchii tindeau să sufere o creştere mai importantă a nivelului de durere.

Chiar şi când s-a ţinut cont de probleme structurale ale articulaţiei genuchiului, savanţii au descoperit că participanţii cu un istoric medical în familie legat de probleme cu genunchii prezentau un risc de 2,2 ori mai mare de a raporta o înrăutăţire a durerilor resimţite, comparativ cu grupul de control.

"Bănuiesc că sunt multe mecanisme prin care genele duc la apariţia artritei, în cazul unora putem interveni, în cazul altora, nu. Copiii persoanelor cu probleme ale articulaţiei genunchiului resimt mai des durere, care este şi mai intensă, au o greutate corporală mai mare, sunt mai susceptibili la efectele fumatului, au muşchi mai slabi, mai multe fisuri ale cartilagiilor şi suferă o pierdere mai importantă a acestui ţesut cartilaginos de-a lungul timpului", a declarat Jones.

În urma analizării datelor obţinute, cercetătorii au stabilit că moştenirea genetică este cea mai probabilă explicaţie privind aceste rezultate, de exemplu o mai mare sensibilitate la durere, potrivit lui Graeme Jones. Totuşi, alţi factori, precum aspectele care ţin de mediul de viaţă, care au fost comune atât părinţilor, cât şi copiilor ajunşi la vârsta adultă, nu au putut fi scoşi din ecuaţie, a mai explicat cercetătorul.

Pentru a preveni durerile de genunchi, profesorul Jones spune că oamenii ar trebui să-şi menţină greutatea ideală, să-şi reducă riscul de rănire a genunchilor, să facă mai multe exerciţii fizice în tinereţe şi să se abţină de la fumat.

Sursa: MEDIAFAX, Descopera