Vedetele Congresului internaţional al ficatului (ILC), desfăşurat la Londra la începutul lui aprilie 2014, au fost fără îndoială noile tratamente orale fără interferon care transformă hepatita C dintr-o boală cronică nevindecabilă într-una practic vindecabilă, cum se susţine şi în editorialul publicat în ediţia din martie 2014 a Journal of Hepatology. „Marele avantaj al acestor medicaţii“, a afirmat profesorul Olla Weiland, director medical al Spitalului Universităţii Karolinska, este „că acţionează direct pe virus, nu prin intermediul sistemului imun, cum fac terapiile precedente“. Rezultatele finale ale mai multor studii au fost prezentate în cadrul ILC.

Viitorul terapiei hepatitei C este deja aici

Turqoise II, cel mai mare studiu de fază trei în care un regim medicamentos oral fără interferon a fost administrat pacienţilor cu hepatită C (genotipul 1, cel mai frecvent în Europa) şi ciroză, a constatat existenţa unui răspuns viral susţinut – de 91,8% pentru tratamentul administrat timp de 12 săptămâni (208 pacienţi) şi 95,9% (172 pacienţi) pentru cel administrat timp de 24 de săptămâni. Efectele adverse au fost întâlnite în 1,9% şi respectiv 2,3% dintre cazuri, cele mai frecvent raportate fiind oboseala, durerile de cap, ameţelile, pruritul, insomnia, diareea, astenia, rashul, tusea, iritabilitatea, anemia şi dispneea. Regimul administrat în cadrul Turqoise II, dezvoltat de compania Abbvie, constă într-o combinaţie în doză fixă de ritonavir (150/100 mg) şi ombitasvir (25 mg), administrate o dată pe zi, alături de dasabuvir (250 mg) însoţit sau nu de ribavirină, administrate de două ori pe zi. Combinaţia celor trei mecanisme de acţiune blochează procesul de replicare a VHC, profesorul Fred Poordad de la Universitatea din Texas şi liderul studiului afirmând, în cadrul unei conferinţe de presă, că „datele sunt încurajatoare, întrucât pacienţii cirotici sunt adesea un grup dificil de tratat în rândul cazurilor diagnosticate cu HVC“. Trebuie menţionat că regimul descris mai sus, care include ribavirina şi ritonavirul, nu este încă aprobat.
Un alt studiu, COSMOS, de această dată de fază II şi dezvoltat de compania Janssen, a constatat răspunsuri virale consistente la 12 săptămâni de la finalizarea tratamentului cu un regim combinat de simeprevir şi sofosbuvir, cu sau fără ribavirină, în cazul a 94% din pacienţii cu HVC şi fibroză hepatică avansată. Interesant este că prezenţa ribavirinei nu a îmbunătăţit cu nimic rata răspunsurilor virale. De altfel, deschiderile sesiunilor de comunicări orale din primele două zile ale ILC au fost dedicate în mare parte prezentărilor rezultatelor încurajatoare ale noului val de regimuri orale folosite în tratamentul hepatitei C. „Efectele adverse sau lipsa de răspuns la tratament devin de astăzi o notă de subsol în patologia hepatitei C“, a afirmat profesorul Stefan Zeuzem, şeful clinicii medicale I de la Spitalul Universitar „Goethe“ din Frankfurt. O parte dintre aceste regimuri tera­peutice vor fi disponibile în Uniunea Europeană până la finalul acestui an, susţin reprezentanţii companiilor farmaceutice care au derulat studiile menţionate.

 

Banii sunt, ca de obicei, problema

Deloc întâmplător, în aceleaşi zile au fost anunţate rezultatele stu­diului epidemiologic „The Global Burden of Disease“, finanţat de Fundaţia „Bill şi Melinda Gates“ şi coordonat de Institute for Health Metrics and Evaluation de la Universitatea din Washington, SUA. În Uniunea Europeană, conform acestui studiu, au existat de 10 ori mai multe decese datorate hepatitelor virale decât celor cauzate de HIV. La nivelul anului 2010, doar HVC şi HVB au cauzat aproape 90.000 de decese (57.000 fiind determinate de HVC). Estimările actuale sugerează că între 7,3 şi 8,8 milioane de oameni sunt infectaţi cu HVC în Uniunea Europeană, cu o frecvenţă mai mare în sudul şi estul UE. Conform Societăţii Române de Gastroenterologie şi Hepatologie, România este ţara cu cea mai mare prevalenţă a hepatitelor virale din Europa. Statisticile OMS plasează România pe locul 4 la nivel mondial ca rată a mortalităţii cauzată de afecţiunile hepatice. „Deşi HIV/SIDA rămâne incontestabil o prioritate a sănătăţii globale, mortalitatea crescută în Europa cauzată de hepatitele virale ne duce la concluzia că hepatitele B şi C trebuie clar numărate printre priorităţile de sănătate locale şi globale de vârf“, a afirmat dr. Laurent Castera de la Spitalul Beaujon din Paris şi secretarul adjunct al EASL.

Accentul pus pe nevoia de prioritizare a tratamentelor infecţiilor hepatice virale a fost declanşat de îngrijorările comunităţii medicale cu privire la costurile ridicate ale noilor regimuri terapeutice şi disponibilitatea guvernelor naţionale de a le introduce pe lista medicamentelor subvenţionate. În cadrul unui alt moment important al conferinţei de la Londra, şi anume prezentarea ghidului clinic pentru managementul infecţiei cu virusul hepatitei C elaborat de Asociaţia Europeană pentru Studiul Ficatului (EASL), profesorul Christoph Sarazzin de la Spitalul Universitar �

Publicitate

 

��Goethe“ din Frankfurt a atenţionat de la prezidiul ILC că „aceste terapii noi vin cu costuri foarte mari şi trebuie să ne asigurăm că pacienţii chiar îşi vor lua pastilele sau că nu le vor vinde pe sub mână“. Afirmaţia profesorului Sarazzin a fost dublată de  prezentarea unei echipe franceze condusă de Sylvie Deuffic-Burban, de la INSERM, care a determinat, folosind modele matematice, că parametrul cost-eficienţă al noilor regimuri terapeutice orale fără interferon/ribavirină este puternic influenţat de costul lor crescut. Astfel, atunci când costurile regimurilor orale sunt scăzute cu până la 1,5 ori faţă de cele ale regimurilor care includ interferon/ribavirină, devine cost-eficient ca pacienţii să aştepte accesul la tratamentul fără interferon/ribavirină indi­ferent de prezenţa sau absenţa fibrozei hepatice. Regimurile terapeutice de scurtă durată care includ noile antivirale în asociere cu interferon/ribavirină vor fi apro­bate până la sfârşitul lui 2014 şi costă, conform evaluării echipei franceze, 60.000 de euro pentru cura de 12 săptămâni. Costul regimului fără interferon, care va fi disponibil începând cu 2015, este considerat, în studiul menţionat, ca fiind dublu.

România are deocamdată probleme de altă factură, pacienţii noştri având acces doar la dubla terapie, deşi standardul terapeutic este cel al triplei terapii, sub­ven­ţionată deja în UE de trei ani. Este şi unul dintre motivele pentru care ghidul clinic al EASL păstrează menţiunile la interferon şi ribavirină, tocmai „pentru că există ţări în care nu vor fi disponibile noile terapii“. Cel mai probabil, România va fi printre ele.

 

O descoperire interesantă despre hepatita autoimună

În afara noilor terapii orale fără interferon, programul congresului ILC, cea mai importantă manifestare de profil din lume, a cuprins şi alte prezentări fascinante din domeniul cercetării fundamentale. De pildă, prima încercare de a stabili un determinism genetic pentru hepatita autoimună. O echipă olandeză impresionantă coordonată de Y. S. de Boer, de la VU University Medical Center din Amsterdam, a genotipat 668 de pacienţi olandezi diagnosticaţi cu hepatită autoimună şi un lot de control format din 13.436 de indivizi. Polimorfismele SNP candidate au fost replicate pe o cohortă independentă de 466 de pacienţi germani cu hepatită autoimună (lot de control format din 4.103 indivizi). Rezultatul constată fără urmă de îndoială că hepatita autoimună este o boală cu determism genetic complex în care un rol important este jucat de regiunea MHC, SH2B3 fiind unul dintre locii care predispun genetic la hepatită autoimună. O asociere puternică există şi cu gena CARD10 care codifică o enzimă implicată în declanşarea apoptozei. O parte din susceptibilitatea genetică pentru hepatita autoimună se suprapune şi cu alte patologii imunologice, mai constată echipa olandeză.

Ce au făcut românii la ILC

Din păcate, românii nu au fost prezenţi în cadrul sesiunilor orale ale ILC 2014, dar câteva postere ne-au reţinut atenţia. O echipă de la Spitalul Universitar şi de la Spitalul Colentina din Bucureşti, condusă de dr. Carmen Fierbinţeanu-Braticevici, a evaluat rolul măsurării rigidităţii splenice în predicţia hipertensiunii portale la pacienţii cu ciroză. Studiul, efectuat pe 81 de pacienţi cirotici, a constatat că rigiditatea splenică evaluată prin elastografia ARFI (Acoustic Radiation Force Impluse Imaging) poate identifica pacienţii cirotici cu hipertensiune portală şi este un factor predictiv valoros pentru riscul de hemoragie la aceşti pacienţi (v. posterul 1).

O echipă de la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“ şi de la Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie din Cluj, condusă de dr. Bogdan Procopeţ, a încercat să determine, pe un lot de 280 de pacienţi (criteriile de includere fiind strict definite), dacă sindromul metabolic în ciroză reprezintă un factor de risc pentru decompensare. Aici au fost incluse evenimente precum ascita, sindromul hepatorenal, hemoragiile varicelor, encefalopatia, icterul, dar şi carcinomul hepatocelular, tromboza de venă portă şi infecţiile.
Concluziile echipei de la Cluj sunt negative: pe termen scurt, prezenţa sindromului metabolic nu este un factor de risc (v. posterul 2).
Tot de la Cluj şi afiliată tot UMF „Iuliu Haţieganu“, o echipă condusă de dr. Alina Tanţău a comparat prevalenţa adenomului colorectal şi neoplasmelor avansate la pacienţii cu sau fără steatohepatită nonalcoolică. Studiul, în care au fost incluşi 100 de pacienţi, a constatat că probabilitatea de a dezvolta adenomcolorectal şi neoplasm avansat este mai mare la pacienţii cu steatohepatită nonalcoolică decât la cei fără (v. posterul 3).
Echipa condusă de prof. dr. Ioan Sporea, preşedintele Societăţii Române de Gastroenterologie şi Hepatologie, afiliată instituţional Universităţii de Medicină şi Farmacie din Timişoara, a prezentat o evaluare comparativă a două metode de elastografie bazată pe ultrasunete folosite pentru evaluarea non-invazivă a fibrozei hepatice.
Cele două tehnici comparate au fost elastografia ARFI (care foloseşte unde acustice) şi tehnica ElastPQ (elastografia punctului de cuantificare). Concluzia echipei timişorene este că ambele tehnici au performanţe bune şi similare pentru predicţia patologiei hepatice (v. posterul 4).
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ Iaşi a trimis la Londra o echipă condusă de dr. Irina Gîrleanu, cu un mic studiu efectuat pe 14 pacienţi diagnosticaţi cu tromboză de venă portă non-malignă, fără tratament anticoagulant, prin care s-a dorit stabilirea cursului natural al trombozei totale de venă portă la pacienţii cirotici, inclusiv ratele de supravieţuire şi decompensare. Pacienţii au fost urmăriţi pe o perioadă de 33 de luni, în jumătate din cazuri tromboza totală de venă portă rămânând stabilă, iar în cinci cazuri agravându-se şi, previzibil, influenţând negativ supravieţuirea şi ratele de decompensare (v. posterul 5).

Sursa

  • Newsletter


  • Centrul Medical NOVA VITA TgMures Specialitati chirurgicale

  • Centrul Medical NOVA VITA TgMures Specialitati medicale

  • "Sănătatea e darul cel mai frumos şi mai bogat pe care natura ştie să-l facă."
    Michel de Montaigne
    "Un sistem de medicină de familie foarte bine pus la punct, cu medici bine pregătiţi si informati va face ca pacienţii să nu fie nevoiţi să se ducă la spital cu orice afecţiune minoră". Tony Mathie, președintele WONCA Europe
    admin@amfms.ro