In principiu toata lumea e de acord ca nu poate exista sanatate in adevaratul sens al cuvantului daca la mansarda lucrurile nu sunt in regula. Daca acest lucru e adevarat intrebarea ar fi de ce nu ne comportam in consecinta?

Majoritatea studiilor arata ca incidenta bolilor psihice este in crestere, ceea ce in mod automat  duce si la o crestere a imbolnavirilor in plan fizic, insa grija pentru sanatatea mintala este de cele mai multe ori ignorata sau neglijata, deoarece avem lucruri mult mai urgente de facut.

Cum interactioneaza mintea cu corpul?

Desi nu sunt un fan al teoriilor psihosomatice, deorece majoritatea sunt destul de vechi si nu au fost testate stiintific, teoriile moderne indica patru componente implicate in ceea ce inseamna complexul minte-corp:

-          Mintea (vazuta ca si functionare a creierului)

-          Sistemul endocrin

-          Sistemul nervos

-          Sistemul imunitar (Maier, Watkins & Flesher 1994)

Studierea interactiunii dintre aceste sisteme poarta in prezent numele de psihoneuroimunologie – acesta reprezinta un domeniu complex in care problemele de sanatate fizica sunt vazute ca fiind rezultatul interactiunii intre cele patru sisteme de mai sus.

Importanta psihicului in aceasta interactiune este data de faptul ca „creierul/mintea este prima linie de aparare a organismului impotriva bolilor, imbatranirii, mortii si este suportul pentru starea de sanatate sau starea de bine.”

Ce se intampla cand psihicul sufera sau ce spun studiile.

Spun ca atunci cand suntem supusi unui stres exterior caruia nu ii facem fata sansele de a face o infectie sau de a ne imbolnavi cresc deoarece sistemul imunitar este slabit. Un studiu efectuat asupra studentilor in perioada de sesiune (sau stresiune cum i se mai spune) a aratat ca numarul imbolnavirilor tinde sa creasca in perioada examenelor din cauza faptului ca mintea face ca corpul sa raspunda la anumite idei sau credinte, indiferent daca acestea sunt reale sau imaginare, pozitive sau negative.

In ceea ce priveste speranta de viata pacientii cu diagnostic de cancer in faza finala au supravietuit de trei ori mai mult atunci cand s-au implicat intr-un grup de psihoterapie suportiva de grup, decat cei care nu au luat parte la un astfel de proces (Cunningham 2000)

Atitudinea psihica fata de boala reprezinta un alt factor important in lupta cu cancerul. Femeile diagnosticate cu cancer de san care au avut incredere ca vor invinge boala sau care si-au negat-o (asta ma baga un pic in ceata) au avut 50% sanse sa supravietuiasca cel putin 15 ani cu o sanatate fizica buna, cele care au avut o atitudine stoica de acceptare a bolii, lipsa de speranta sau anxietate fata de boala au avut doar 15% sanse sa supravietuiasca in urmatorii 15 ani. Un sfat pe care l-am gasit in literatura de specialitate spune ca „nu trebuie sa iti negi diagnosticul, doar sa te opui verdictului care vine la pachet cu acel diagnostic”

Un alt studiu care a evaluat eficacitatea terapiei de grup a demonstrat ca speranta de viata se dubleaza atunci cand pacientele diagnosticate cu cancer de san la metastaza participa la intalniri saptamanale de terapie cu o durata de 90 de minute, 36,6 luni pentru cele care particiva, comparativ cu 18,9 pentru grupul de control. Pe langa durata de viata mai lunga ar mai trebui mentionata si calitatea vietii, care este simtitor mai buna la persoanele care primesc sprijin psihologic.

Importanta sprijinului psihologic, mai ales a sprijinului oferit de grupuri, vine sa intareasca faptul ca suntem fiinte sociale si avem nevoie sa fim inconjurati de oameni sau sa avem pe cineva apropiat in momentele dificile. Un studiu din 1999 (Uchino) spune ca indivizii cu un nivel inalt de suport social au un sistem imunitar mai bun, au mai multe celule care pot distruge celulele unei tumori, decat indivizii cu nivel scazut de suport social.

Atunci cand suportul social provenit din relatia de cuplu dispare si sansele de supravietuire scade „atunci cand sotia moare probabilitatea ca sotul sa moara creste cu 25%, insa atunci cand sotul moare rata mortalitatii sotiei creste cu mai putin de 5%” – cred ca asta ne arata cine de cine este mai dependent si (poate) de ce barbatii tind sa isi caute partenere mai tinere.

Daca am incepe sa ii acordam psihicului atentia pe care o merita poate nu am mai crede ca “psihoterapia e clar supraevaluata, nociva uneori si poate fi pusa pe acelasi nivel cu chiromantia, astrologia, religia… psihologul, ca si astrologul, e un confident”. Nu-i neaparat sa mergem la psiholog, psihoterapeut pentru a avea grija de psihicul nostru, insa nu ar strica sa stim cu ce se ocupa si sa cunoastem cateva mecanisme elementare de functionare optima a psihicului sau cateva simptome din tulburarile psihice comune (depresie sau anxietate).

Tot studiile spun ca, cunoasterea reprezinta unul dintre principalii factori in ceea ce priveste starea de sanatate. “Ceea ce individul cunoaste ii afecteaza sanatatea si chiar durata vietii. Cu cat un individ cunoaste mai mult despre lumea inconjuratoare, cu atat este mai capabil sa inteleaga, sa controleze ceea ce i se intampla si sa gaseasca solutii mai bune. In momentul in care acesta are informatii  se simte mai sigur pe situatie, lumea inconjuratoare este inteligibila, controlabila si mai putin amenintatoare. Probabil cea mai stresanta situatie este cea in care individul nu stie ce i se intampla si de ce i se intampla un anumit lucru”

Daca raspunsul final ar fi ca nu exista sanatate fara sanatate mintala inseamna ca fiecare dintre noi ar trebui sa isi mai faca din cand in cand cate un consult psihologic fara frica de a fi considerat ciudat sau nebun, ci pur si simplu ca o forma elementara de a avea grija de sine.

Sursa