Dr. Diana Stoica - medic specialist epidemiolog
”Oare să-mi vaccinez copilul împotriva poliomielitei, dacă boala nu mai există la noi în țară? Am auzit că vaccinul determină autism, asa este? Copilul meu este prea mic, îl vaccinez mai tarziu?” sunt întrebări pe care în ultimii ani, le auzim destul de frecvent în rândul părinților.
.
Plecând de la observația că vaccinarea stârnește interes în populație, ducând la numeroase controverse și totodată făcând dificilă separarea datelor corecte și relevante de idei eronate și părtinitoare, la începutul lunii noiembrie m-am întâlnit cu un “segment” din populația focșăneană unde am discutat despre vaccinarea copiilor.
În societatea de azi, vaccinarea este un fenomen controversat pentru că din diverse motive sau interese, unii “mai vocali” se folosesc de o mass-media “ahtiată” după breaking-news și informează de cele mai multe ori în mod eronat populația.
Cred că la această controversă, am participat, fără intenție dar din “comoditate”, iar noi “lumea medicală” prin faptul că nu am avut o poziție fermă, energică, asupra importanței vaccinului și a vaccinării. Din păcate, știm cu toții, că sunt și colegi medici care nu promovează vaccinarea, ba chiar se folosesc de homeopatie ca înlocuitor… atitudine total greșită. Sigur că homeopatia are un rol important atât în medicina omului sănătos cât și a celui bolnav, dar niciodată în imunizarea copiilor împotriva unor boli infecto-contagioase.
În ziua de astăzi asistăm la o scădere considerabilă a acoperirii vaccinale, cu apariția de focare epidemice (un exemplu fiind epidemia de rujeolă care a debutat la începutul anului și care bineînțeles a afectat copiii nevaccinați și cei care nu aveau vârsta vaccinabilă antirujeolă, sub 1 an) și la atitudinea ezitantă a părintelui în a-și vaccina copilul.
După ce am discutat cu părinții și am răspuns întrebărilor lor despre vaccinare, am constatat că mulți dintre ei aveau informațiile greșite, sursa fiind una nemedicală.
Ce ar trebui să facem?
În loc să ne ocupăm timpul cu găsirea vinovaților și să îi “punem la zid”, aș propune o apropiere mai mare față de populatia generală. CUM?
”Sunt mama unui baiețel de 5 ani, care bineînțeles merge la grădiniță. Cel puțin de 2 ori pe semestru la grădiniță se organizează ședinte cu părinții, unde se discută despre evoluția copiilor noștri, despre cele necesare desfășurării orelor, etc…..însă niciodată despre sănătatea acestora.”
Eu aș vedea necesar ca măcar la o astfel de întâlnire să fie prezent și un cadru medical care să explice părinților despre așa numitele riscuri ale colectivității, despre importanța vaccinării și a Programului Național de Imunizări.
În fiecare școală, grădiniță, există sau ar trebui să existe un cabinet medical cu medic și asistent medical. Din observațiile mele, în aceste cabinete nu se desfășoară activități nici măcar ca acum 30 ani, când erai căutat de roșu în gât, de păduchi în cap, și de unghii tăiate. Într-adevăr în sistemul sanitar actual atenția mare este asupra spitalelor, și mai puțin concentrată asupra medicinei școlare.
Sigur că și în acest domeniu, al imunizării, a fost tras un semnal de alarmă privind scăderea acoperirii vaccinale cu consecințele acesteia, însă ar trebui începută o campanie susținută și cu implicare totală (medici, școală/grădiniță, părinți, mass-media) pentru ca evenimente precum epidemia de rujeolă să nu mai existe.
Nelson Mandela (câștigător al premiului Nobel pentru Pace, 1993) spunea că “imunizarea este o poveste de succes în sănătatea publică” și ar fi păcat să nu menținem acest succes “sănătos” mai departe.
