Ministrul Sănătăţii arată, în interviul acordat agenţiei MEDIAFAX, că, deşi actualul guvern are un mandat scurt, de un an, trebuie gândite strategii pe termen lung pentru pacienţi, pentru copii şi nou-născuţii prematur. El susţine că o prioritate ar fi punerea în lucru a unei strategii privind prevenţia şi că va susţine şi asuma legea vaccinării aşa cum o vor elebora specialiştii, explicând totodată că este oportună vaccinarea anti-HPV.
Patriciu Achimaş-Cadariu mai spune că trebuie regândită procedura de admitere la rezidenţiat, astfel încât să existe un rezidenţiat naţional care să ofere un clasament în funcţie de care cât mai mulţi, dacă nu toţi cei care participă, să poată să îşi aleagă un post.
Ministrul Sănătăţii vorbeşte şi despre problema infecţiilor nosocomiale, susţinând că, pe lângă necesitatea unui număr mai mare de epidemiologi, acum fiind două sute de astfel de specialişti şi cinci sute de spitale, trebuie gândită o modalitate de control în care să fie implicate mai mult şi direcţiile sanitare.
Prezentăm în continuare integral interviul acordat MEDIAFAX de ministrul Sănătăţii:
Reporter.: Vă rog să semnalaţi câteva dintre problemele care vă deranjau foarte tare ca manager de spital şi aţi vrea să le îndreptaţi acum, în calitate de ministru al Sănătăţii.
Ministru: Sigur, lucrurile se văd foarte diferit de la nivelul unui spital, chiar dacă este unul foarte mare şi performant, şi din poziţia din care trebuie să fim responsabili de întreaga populaţie a României, care este deservită de un corp profesional şi care funcţionează într-un anumit sistem. Şi chiar dacă mi-aş dori să rezolv problemele pe care le identificam atunci, ele nu primează în acest moment. Cred că, în acest moment, trebuie să ne concentrăm întreaga echipă pe situaţia sistemului, pe pacienţii noştri, care reprezintă esenţa lui, fiindcă pentru ei muncim şi, nu în ultimul rând, pe corpul nostru profesional, care îşi face treaba, uneori foarte bine, uneori în condiţii dificile, dar unul fără altul nu se poate.
Rep.: Oncologia, până la urmă fără să ne gândim strict la Cluj, este un sistem foarte mare, cu adresabilitate foarte ridicată V-aţi gândit să îmbunătăţiţi ceva în reţeaua de oncologie?
Ministru: Am afirmat-o - acesta nu va fi ministerul de oncologie. Prima prioritate a noastră se îndreaptă către viitor, către copii. Am să revin, ca să nu eludez întrebarea cu oncologia: cred că profilaxia este foarte importantă, cred că acolo putem economisi bani şi câştiga extrem de mult în termen de vieţi omeneşti şi de calitatea vieţii şi sigur, punctual, sunt anumite probleme, cum ar fi serviciile de radioterapie, care reprezintă, de asemenea, o prioritate. Revenind la ceea ce am afirmat anterior, cred că, deşi avem un singur an, trebuie să ne gândim pe termen lung şi investiţiile pe care le facem acum să aibă roade pe care să le culegem în timp. În acest sens, dacă ne uităm la natalitate şi ne uităm la problemele cu care se confruntă mamele şi un număr mare de nouă-născuţi prematuri, cred că un program foarte important le este dedicat.
Rep.: Credeţi că este uşor să faci profilaxie în România, în condiţiile sistemului sanitar de astăzi?
Ministru: Dacă pornim de la ideea dificultăţii unor lucruri, atunci de unele n-o să ne apucăm niciodată.
Rep.: V-am întrebat pentru că nu sunteţi primul ministru care face această afirmaţie. Aproape fiecare ministru a vorbit în programul lui cadru despre prevenţie, despre profilaxie şi niciunul nu a reuşit să rezolve această problemă într-un mandat. Ce credeţi?
Ministru: În mod normal, ar trebui să vorbiţi despre chirurgie atunci, deoarece asta este meseria mea şi probabil ar trebui să constituie una dintre priorităţi. Vin dintr-o instituţie, că tot făceaţi referire la instituţia de unde vin, în care am fost convins de către colegii mei care fac acest lucru de 25 de ani că acest lucru este fezabil. Şi nu numai că este fezabil poate să fie de succes, cred că sistemul aşa cum funcţionează acolo şi încă în unele zone poate să fie răspândit la nivelul întregii ţări. Şi, să fiu foarte bine înţeles, aici nu vom avea rezultate imediate. Sigur că în mod normal te apuci de o treabă pe care s-o poţi deconta în timpul mandatului, aşa cum spuneam anterior nici investiţia în copii nu o s-o vedem imediat. Tot aşa ştim, din zonele care practică profilaxia de decenii, ţările nordice, Marea Britanie, rezultatele au apărut după zeci de ani, astfel că mortalitatea a scăzut după două-trei decenii. Deci lucrurile se vor vedea în timp. Asta, sigur, coroborat cu o politică foarte bine definită de educaţie pentru sănătate. Şi acest înalt proiect care constituie un punct important în programul nostru.
Rep.: Este un proiect pe care îl susţine şi Preşedinţia.
Ministru: Aşa este. Prima întâlnire am avut-o acolo, la Preşedinţie. Mi-am asumat acest proiect împreună cu domniile lor şi cu alţi actori din societate. O gândim, din nou, ca o investiţie pe termen lung care să se adreseze copiilor, tinerilor şi celor adulţi. Dar mergem şi în partea cealaltă, în zona celor care deservesc sănătatea, deci în zona corpului profesional, medici şi asistente, şi cred că avem datoria de a face trecerea dinspre medicina centrată pe medic, pe medicina centrată pe pacient, care nu este de altfel un concept nou în Europa, dar pe care trebuie să-l explicăm şi de o parte şi de cealaltă. Asta nu pentru că ar exista o barieră între categoriile pe care le-am spus, ci tocmai pentru a putea realiza o corectă interfaţă atunci când viitorul, să spun nu neapărat bolnav, ci viitorul pacient se va adresa unui serviciu, să poată să realizeze o comunicare de bună calitate care să aibă ca şi consecinţă o îngrijire de bună calitate şi sperăm noi vindecarea.
Rep.: După ce aţi pregătit strategia, ce urmează? Pentru că, dacă rămâne undeva într-un sertar, într-un dulap, sigur, poate fi bifată, dar fără rezultate. S-a mai întâmplat.
Ministru: Ne propunem să finalizăm acest lucru într-un an. Dacă vom reuşi asta, rămâne de văzut şi nu e vorba de angajamente, ne dorim foarte mult să facem acest lucru. De aceea am şi început devreme. Avem foarte mulţi oameni bine pregătiţi şi interesaţi în acest subiect şi care au chiar multe cunoştinţe.
Rep.: Pentru tot ceea ce spuneţi acum, pentru aceste strategii ar fi nevoie de fonduri suplimentare sau sunt suficiente fondurile pe care le aveţi?
Ministru: Toate lucrurile pe care le-am spus fac parte din programul asumat şi au finanţare.
Rep.: Şi sunteţi susţinut şi politic pentru toate proiectele pe care le aveţi?
Ministru.: Sigur că da. În condiţiile în care nu suntem Guvern politic.
Rep.: S-a vorbit foarte mult despre vaccinare, este chiar în derulare un proiect de lege. Cel mai controversat articol este acela în care acei copii care nu ar fi fost imunizaţi nu ar mai avea acces în colectivităţi. Ce părere aveţi dumneavoastră?
Ministru: Forma legii este chiar aici în faţa noastră, colegii mei au reluat discuţia şi încercăm să avem un grup cât mai larg, să facem o consultare cât mai cuprinzătoare, să ascultăm toate punctele de vedere. Sigur că în final vom produce această lege. Şi nu vreau să anticipez şi nu vreau să emit în acest moment opinii, nu sunt eu specialistul, cum am mai spus specialiştii vor vorbi de fiecare dată atunci când va fi nevoie. Sigur, îmi asum în totalitate ceea ce vor hotărî ei.
Rep.: Spuneţi-mi, vă rog, totuşi, a fost o campanie negativă împotriva vaccinării HPV, imunizare împotriva cancerului de col uterin. Ar fi fost bine ca femeile să se vaccineze?
Ministru: Hai să o luăm de mai departe. Atâta vreme cât am absolvit o facultate de medicină, aşa cum este ea definită în cultura noastră, în mod evident suntem reprezentanţii medicinei alopate. Şi medicina alopată este cea care domină în acest moment zona geografică în care trăim. Cu alte cuvinte, avem cumva un contract, un contract că suntem de acord cu această variantă a medicinei. Mai mult, în ziua de astăzi, şi asta de fapt o face o ştiinţă destul de tânără, medicina bazată pe dovezi, care înseamnă că atunci când hotărâm o variantă de diagnostic sau de tratament avem în spate anumite studii construite cu anumită metodologie, care vin să susţină oportunitatea acelei modalităţi diagnostice sau acelui tratament, acele intervenţii terapeutice. În ceea ce priveşte vaccinul HPV, fiindcă de aici a pornit întrebarea, avem aceste dovezi. Sunt grupuri de lucru din cadrul societăţilor profesionale europeane, că la aceea facem referire, echivalentul american, care fac recomandări foarte clare în acest sens. Acolo sunt grupuri de experţi pe care, sigur, le putem contesta, fiindcă în ziua de azi aproape facem un sport din a contesta orice şi sigur că este şi asta posibil. Până la urmă, deciziile experţilor fac parte totuşi dintr-un sistem de valori pe care alegem să ni-l asumăm sau nu. Şi în acest sens, da, există recomandări foarte clare şi specialişti care pot să spună foarte precis unde este oportun sau unde nu este oportun să intervenim. Da, vaccinul de HPV este unul oportun. Asta fără a exclude profilaxia, deci coroborat cu screeningul. Asta este recomandarea care se află şi pe site-ul Organizaţiei Europene de Ginecologie Oncologică de prin anul 2007 sau 2008.
Rep.: Putem vorbi de profilaxie prin vaccinare, în cazul imunizării copiilor? Sunt state la care ne raportăm frecvent, cum ar fi Franţa, spre exemplu, în care un copil nu este acceptat la şcoală dacă nu este vaccinat. Este o protecţie a colectivităţii.
Ministru: Aşa este.
Rep.: Un astfel de model vi se pare corect?
Ministru: Poate să fie o variantă de urmat.
Rep.: Totodată, părinţii ar putea fi sancţionaţi atunci când nu vaccinează copiii?
Ministru: Nu cred că există o sancţiune mai mare decât neacceptarea în colectivitate. Aceasta este o sancţiune completă.
Rep.: Ce vi se pare că este cel mai greu acum în sistemul sanitar din România?
Ministru: Nimic nu este greu sau nimic nu este uşor. Poate că, în acest moment, lipsa de încredere între noi este partea cea mai dificilă din societate. Ea se răsfrânge extrem de direct şi brutal în sistemul din care facem parte, fiindcă ajungem într-o zonă a teoriei conspiraţiei sau într-o zonă a neîncrederii totale, un virus care nu ne face neapărat bine. Nu spun că sistemul este perfect sau că nu există probleme. Ele există, dar trebuie să realizăm în ce ţară trăim, cu ce bani, cât muncim şi cât producem, cât am distrus în ultimii ani sau cât am construit în ultimii ani şi, punând totul cap la cap, să vedem pe urmă la ce sistem facem referinţă şi ce ne-am dorit sau unde ne-am dori să ajungem sau faţă de ce raportăm. Sigur, orice medic îşi doreşte să poată să trateze bolile de care se ocupă într-un mod perfect racordat la ultima tehnologie, aşa cum poate vedem în filmele americane. Dacă ne-am interesa cât se plăteşte pentru acel lucru şi câţi beneficiază de acea terapie, atunci ne-am da seama că lucrurile nu sunt departe de perfecţiune. Fiindcă acolo se plăteşte foarte mult şi o mare parte din populaţie nu beneficiază de-a dreptul de unele servicii. Aceasta este. Sigur, sistemul în care existăm noi e diferit. La un moment dat am hotărât să contribuim cu toţii, aşa cât putem fiecare, dar să primim cu toţii în mod egal sănătate. Ăsta e principiul de la care plecăm, sigur că sunt unii cărora nu le convine sau sunt unii care nici n-ar putea face faţă unui alt sistem. Cred că putem iniţia şi această dezbatere în acest an.
Rep.: Credeţi că este în regulă ca un medic să alerge între sistemul public şi privat pentru că este plătit prea puţin?
Ministru: Aceasta este «procedura» care s-a născut în ultimii ani ca şi consecinţă practic a sărăciei. Şi sigur că nu o să putem să o schimbăm peste noapte. Datoria noastră este tocmai de a identifica o variantă corectă pentru ca fiecare pacient să poată să primească cât de mult şi sigur rămâne de văzut cum vom putea asigura şi o finanţare corespunzătoare. În acelaşi timp, medicul are nu numai îndatoriri, dar are şi drepturi.
Rep.: Pentru că s-a discutat foarte mult în ultima perioadă despre infecţiile nosocomiale şi pentru că în sistem au rămas doar câţiva epidemiologi, cum vedeţi dumneavoastră rezolvată această problemă?
Ministru: După cum bine ştiţi, am prezentat raportul consecutiv problemelor legate de infecţiile nosocomiale. Prima concluzie se referă tocmai la lipsa personalului de specialitate care să identifice aceste infecţii. Suntem foarte preocupaţi de problema asta, avem două sute de epidemiologi şi cinci sute de spitale. Vin dintr-un spital în care este un epidemiolog extrem de bun, dedicat şi calificat. Şi cred că am fost printre primii care am identificat infecţii nosocomiale şi le-am şi raportat. Asta nu o spun ca termen de glorie, dar sigur că un loc în care lumea este puţin motivată, în care e dificil să produci specialişti fiindcă nu-şi doresc la rezidenţiat această specialitate. Atunci, va trebui să gândim o modalitate de control în care să fie implicate şi direcţiile sanitare mai mult, încercăm să descentralizăm către direcţiile sanitare multe dintre aceste sarcini şi în celaşi timp să le întărim. Nu avem încă o soluţie globală, avem recomandări ale comisiei, urmează să ne întâlnim din nou săptămânile viitoare să le transformăm de-a dreptul într-un plan pe termen scurt, mediu şi lung.
Rep.: Toată lumea reclamă faptul că pentru a ocupa un post în sistem durează minimum şase luni.
Ministru: Aceasta este o problemă reală.
Rep.: Şi puteţi rezolva într-un fel această problemă?
Ministru: Sigur, a fost o situaţie care a apărut consecutiv blocării posturilor, consecutiv unor reduceri. Până la urmă, soluţia cred că nu e atât de punctuală, cred că ea trebuie privită într-un cadru mai larg al managementului spitalicesc. Şi cred că acolo managerul trebuie să poată să-şi asume nişte situaţii, iar în acelaşi timp să poată fi controlat dacă face ceea ce este corect şi din nou direcţiile sanitare să aibă un cuvânt de spus.
Rep.: Blocarea posturilor se face cu un click. Deblocarea durează de la şase luni la un an, la doi, la trei. Aici se poate face ceva?
Ministru: În acelaşi timp, există anumite angajamente, anumite politici care sunt dificil de schimbat peste noapte.
Rep.: O altă problemă destul de delicată în ultimii ani este aceea a reţelei medicale şcolare, credeţi că s-ar putea face ceva?
Ministru: Am pornit această discuţie coroborat cu proiectul educaţiei pentru sănătate. În contextul educaţiei pentru sănătate, gândim o politică mai largă care să vizeze şi această categorie, cât şi alte categorii deficitare şi zonele rurale.
Rep.: Legat de rezidenţiat, au tot fost probleme în ultimii ani, va gândiţi la revenirea sau reorganizarea sistemului de admitere în rezidenţiat?
Ministru: Ultimul concurs s-a desfăşurat în anumite condiţii, după anumite reguli pe care nu le putem schimba retroactiv. Am început discuţiile legat de rezidenţiat şi ceea ce ne dorim este ca medicii noştri, sigur, să poată profesa, să poată rămâne în România şi să aibă şi condiţiile în care să rămână. Ştiu că sunt deziderate frumoase şi pot să sune doar frumos. Ce ne gândim este varianta unui rezidenţiat naţional care să se desfăşoare, sigur, în mai multe centre, dar care să ofere un clasament în funcţie de care cât mai mulţi, dacă nu toţi cei care participă, să poată să-şi aleagă un post. Sigur, ne dorim în acelaşi timp medici de bună calitate. Examenul acesta sigur că avea şi logica unui filtru.
Rep.: Adică într-un fel toţi care au obţinut punctajul de promovare să-şi găsească un loc în sistem?
Ministru: Explorăm şi această situaţie. Cu siguranţă, există multe localităţi care au nevoie de medici.
Rep.: Unde nu merge nimeni însă.
Ministru: Asta este datoria noastră - să încercăm să creăm şi condiţii pentru ca acolo lucrurile să devină dacă nu interesante, cel puţin acceptabile pentru aţi putea exercita profesiunea.
Rep.: S-ar mai putea vorbi de închiderea unor spitale sau redeschiderea unor spitale care au fost închise?
Ministru: În acest moment nu discutăm despre aşa ceva, despre închiderea unor spitale, iar legat de redeschiderea unor unităţi închise, este greu de spus.
Rep: Ce planuri aveţi?
Ministru: În primul şi în primul rând, ce vom face şi vom finaliza în acest an va fi o hartă a realităţii şi în acelaşi timp şi a necesarului. Sigur, din nou, care este necesarul depinde la ce standarde ne referim. Dacă o să ne gândim la anumite standarde ale unor state foarte, foarte bogate în mod evident niciodată nu o să putem să ne străduim să ajungem acolo, să ni le propunem ca şi ţeluri, dar în primul rând vrem să explorăm realitatea şi la ea să ne raportăm.
Rep.: Dar cum vi se pare realitatea sănătăţii, pe o scară de la 0 la 10, unde este?
Ministru: Realitatea este aceea care este în România, din nou...
Rep.: Adică fondurile sunt acestea, angajaţii sunt aceştia.
Ministru: Exact
Rep.: Bolile sunt acestea şi numărul bolnavilor creşte de la an la an, cam aceasta este realitatea.
Ministru: Sigur, toate aceste lucruri puse cap la cap. De altfel, politica Guvernului - probabil că la un moment dat o să putem discuta şi despre aceasta - prevede şi o discuţie despre creşterea procentului alocat Sănătăţii. Nouă ne revine sarcina de a face cât mai bun sistemul pe care îl avem în acest moment. Cu resursele de care dispunem, evident.
Rep.: Aveţi vreun proiect pe care vreţi neapărat să îl realizaţi în acest mandat?
Ministru: Educaţia pentru sănătate, proiectul privind mama şi copilul, profilaxia şi, sigur, ar fi foarte bine să reuşim să finalizăm studiile de fezabilitate la spitalele regionale.
Rep.: S-a pus problema să schimbaţi nişte manageri?
Ministru: Nu acesta este scopul, ideea este de a lucra cu oamenii pe care îi avem la dispoziţie. Sigur că acolo unde se va impune acest lucru, vom face, dar nu asta este ideea de la care am pornit atunci când am început acest proiect.
