În primul rând scriu acest articol pentru a lămuri niște chestiuni legate de sistemul de sănătate. Sistem în care m-am format. În care am crescut practic. Ca să înțeleagă și euglenele care permanent contestă orice, precizez de la început că nu sunt împotriva reformei sanitare. Nu sunt împotriva cardului de asigurat. Nu sunt împotriva restricționării unor drepturi pe care le au asigurații care nu au contribuit niciodată la fondul unic destinat sănătății. Nu! Departe de mine toate astea.

Ce mă enervează pe mine este vrăjeala. Prefăcătoria. Minciuna. Populismul. Incompetența. Toate astea și multe altele duc numai la haos. Ca să nu mai vorbesc de posibilitatea reală de a nu se mai putea asigura continuitatea tratamentului bolnavilor cronici. Ca să nu mai spun de posibilitatea reală de a nu putea beneficia asigurații de un control la medicul specialist sau de o internare. Din motive tehnice. Pentru care, normal, nu va răspunde nimeni. Eventual tot corpul medical va fi înjurat, abuzat, agresat, bârfit. Aici e problema mea.

Vă voi explica în continuare ce înseamnă un sistem informatic în sănătate. În linia întâi, unde mă pricep eu. O voi lua pas cu pas și apoi vom trage concluziile împreună.

Așa cum e normal și cum se practică în orice țară civilizată, actul medical este contorizat. Adică, în fiecare lună se face o situație. Câte consultații ai avut la cabinet. Câte și ce fel de medicamente ai prescris. Câte bilete de trimitere la medicul specialist, fie la control, fie la internare. Se mai fac rapoarte referitor la situația bolnavilor cronici, la situația bolilor cu potențial periculos pentru sănătatea publică. Se mai fac rapoarte referitor la vaccinare. Astea sunt chestii esențiale. Pe baza acestor date, la care se mai adaugă și altele, se iau anumite măsuri. Se fac anumite calcule. Se estimează cam de ce bani va fi nevoie luna viitoare. Sistemul, ca să fie eficient, trebuie să fie informat. Să poată reacționa și să rezolve problemele cu care se confruntă populația. Până aici totul e clar? Bine.

Ca să pot face toate acestea eu am nevoie de un program, de o aplicație. Logic, în această aplicație am o bază de date cu toți pacienții înscriși pe listele cabinetului. Pacienții asigurați. Pacienții neasigurați nu beneficiază decât de asistență medicală de urgență și de pachetul minimal de servicii medicale. Nu detaliez. E normal să fie așa. Ești neasigurat și vii la mine pentru o durere de cap. Plătești consultația, plătești medicamentele, plătești explorările pe care ți le recomand. În baza asta de date eu, la fiecare pacient, am un istoric al bolii. Am fișa pacientului. Știu foarte clar ce medicamente a luat, ce tratamente i-am administrat, ce simptome a avut. Totul e foarte elegant, foarte simplu de folosit. Să spunem că am în baza de date un șomer. El este asigurat. I se termină perioada de șomaj. În mod teoretic, sistemul mi-l scoate. Mi-l dă neasigurat. Eu pot verifica această calitate de asigurat, interogând sistemul online. Nu am nevoie de cardul de asigurat pentru asta. Dacă ai card, nu înseamnă automat că ești asigurat. Ca primă parte a reformei, implementarea unei asemenea aplicații, unui asemenea sistem, a fost benefică. Muncesc mai organizat, mai eficient, mai rapid.

A urmat apoi rețeta electronică. Aici, dați-mi voie să îmi exprim o părere personală. E o mare porcărie. Are doar rolul de a complica lucrurile. Să vă explic. Tu, pacient, vii la mine, da? Ești asigurat. Eu te caut în baza mea de date. Te consult. Îți stabilesc un diagnostic și îți dau tratament. Bun. Ca să îți pot elibera o rețetă electronică trebuie să trec prin niște pași. Trebuie să am conexiune la internet și semnătură electronică. Trebuie să am imprimantă. Reamintesc că pe toate astea le cumpăr eu, nu mi le dă statul gratuit, dar asta e o altă discuție. Rețeta asta trebuie întâi validată, cică. Adică sistemul să-ți dea OK-ul pentru tipărirea ei. În teorie. În practică apar erori. Dar să spunem că trece de validare. Urmează încărcarea ei pe serverul casei naționale. Să spunem că trece cu brio și de asta. Abia apoi se tipărește. În teorie totul sună perfect. În practică însă, sunt numeroase zile în care serverele casei naționale nu merg. Din varii motive. Că sunt supraîncărcate, că le lipsește ceva, că-i doare-n cur pe ăia cu mentenanța. Aici se rupe veriga. Nu primești rețeta. Punct. Există posibilitatea ca eu să-ți dau rețeta ofline. Fără validare și încărcare, urmând ca mai târziu, când își revin serverele, să fac asta. Am pățit de multe ori așa. Numai că la validarea ulterioară apăreau erori. Nu mai puteam încărca rețetele pe serverul casei. Și cine plătește amendă? Subsemnatul. Totul e legat de funcționarea unor servere. Asta pentru că e obligatoriu să lucrezi online.

Să vă mai spun ceva. Înscriu un sugar pe listele cabinetului. În luna în care l-am înscris eu nu-i pot elibera tratament compensat. Pentru că încă nu mi l-a validat sistemul. Mișto, nu? Să vă mai spun că există situații, frecvente din păcate, în care baza de date este vraiște. Copii pe care sistemul mi-i dă neasigurați, salariați care pățesc la fel, pensionari. Ce vreau eu să vă spun e faptul că sistemul nu funcționează perfect de fiecare dată. La început de lună, când raportăm ceea ce v-am explicat mai sus, normal, serverele sunt din nou supraîncărcate și iar ești forțat să aștepți până își revin. Asta înseamnă întârzieri, cozi, scandal, circ și panaramă pe la ușile cabinetelor. E ca și cum mi-ați da mie de făcut un sanț de o sută de metri, dar îmi dați numai coada hârlețului. Cam așa e în sistemul ăsta. Și totul e o problemă de infrastructură și mentenanță. Repet, nu pun la îndoială reforma. Un sistem care a costat 120 de milioane de euro din bani publici ar trebui să zbârnie. În concluzie, serverele nu fac față la noianul de date pe care trebuie să le încarce zilnic. Că nu numai eu lucrez pe ele. Toate cabinetele de medicină de familie, toate spitalele, policlinicile, toate farmaciile. Vă dați seama ce trafic e, nu?

Bun. Peste toate astea ce vine? Da, dragii mei, cardul de asigurat. Care ce face? Va supraîncărca și el sistemul. Că și ăsta funcționează doar online. Deci peste un șchiop mai pune unul o halteră. Să-l îngroape complet. Cardul de asigurat e gândit să combată frauda în sistem. Cică. Eu sunt plătit și în funcție de numărul de consultații pe care-l am în decurs de o lună. De acum înainte, ca să mi se valideze consultațiile și să pot fi plătit, trebuie să introduc cardul pacientului în cititor. Asta, cică, pentru a nu raporta eu consultații fictive. Pentru a nu elibera rețete fictive. Pentru a nu face cine știe ce porcării. Să spunem că nu mi se umflă rânza în gât de nervi și mă prefac că nu văd cum sunt tratat din start ca un potențial infractor de mai marii sistemului. Păi bine băi deștepților, copiii nu au card de asigurat. Credeți că nu se poate frauda sistemul pe cnp-uri de copii? Cardul de asigurat are în momentul de față valoarea unei măsuri populiste. Că, nah, lasă că i-am prins noi pe doctorii ăștia hoți. Total greșit. Asta e o mentalitate de milițian. Există instituții în țara asta care se ocupă cu combaterea fraudei. Nu toți furăm. Nu toți țepuim. Nu toți facem porcării cu farmaciile sau laboratoarele care se pretează. Eu unul nu-mi risc numele, imaginea, cariera, libertatea, pentru un pumn de arginți. Și ca mine sunt extrem de mulți. Aștia care refuză cardul sau care nu au, asigurați fiind, ce fac? Merg la casa de asigurări și li se eliberează o adeverință în sistem, valabilă trei luni. Adeverință de asigurat. Și pentru ei sistemul nu-mi va cere validarea consultației cu cardul. Beton, nu? Haos și la casele județene. Asta va urma. Cozi, scandal, blocaje. Vă atrag atenția că nu sunt vinovați funcționarii de acolo așa cum nu sunt vinovați nici medicii. Totul pleacă de la un sistem informatic nepregătit pentru o asemenea revoluție.

Ce se va întâmpla? Începând de luni, sistemul se va bloca.

Nu voi putea elibera rețete pentru că nu-mi va fi validată consultația. Nu voi fi plătit până nu se va debloca. Voi sta și voi freca menta la cabinet. Nu voi putea elibera nici bilete de trimitere. Nu voi putea activa carduri. Voi putea face consultații doar la copii. Atât. Pacienții cronici, programați, vor trebui să-și cumpere tratamentul, cel puțin pe câteva zile. Până sistemul va fi capabil să preia toate aceste date. Poate dura o săptămână, poate două, poate trei. Cine știe?

Implementarea cardului ar fi trebuit făcută într-un an de zile sau, dacă tot vă vreți heirupiști, în momentul în care serverele și infrastructura ar fi permis. Pentru mine fiecare pacient e important. Pentru voi nu. E foarte ușor să comanzi aberații de la București, neavând absolut nicio tangență cu interesul pacientului.

Propun un pariu. Dacă mă înșel și dacă de luni sistemul merge, eu îmi voi turna o găleată de apă în cap. În fața dispensarului. Voi filma scena și o voi pune pe net. Și îmi voi cere scuze public pentru îndrăzneala de a pune la îndoială modul în care se aplică reforma. Dacă nu merge, voi solicita fiecărui pacient să sune la casa națională la București și să se plângă. Fiecare în stilul lui. De asemenea, voi prezenta zilnic pe blog situațiile în care viața bolnavilor este pusă în pericol prin imposibilitatea procurării tratamentului. Și voi face asta până va ieși cineva de la București și-și va asuma harababura. M-am săturat să sap șanțuri cu lingurița. Dați-mi un utilaj ca lumea sau lăsați dracului pe alții care se pricep.

Sursa